Ortodoxia cinstește o serie de mame sfinte, femei care au pus început bun în inima copiilor lor, hrănindu-i nu doar cu pâine, ci și cu credință, rugăciune și dragoste jertfelnică. Între acestea, o prezență discretă, dar puternică, este Sfânta Cuvioasă Euvula, mama Sfântului Mare Mucenic Pantelimon. Deși despre ea nu s-au păstrat foarte multe informații, ceea ce știm e suficient pentru a o înțelege ca model viu de mamă creștină, așezată pe linia femeilor drepte care au născut sfinți.
Cine a fost Sfânta Euvula?
Sfânta Euvula a trăit în a doua jumătate a secolului al III-lea, în orașul Nicomidia, capitala provinciei Bitinia (Asia Mică), într-o vreme când persecuțiile împotriva creștinilor se intensificau. Era căsătorită cu Eustorgie, un păgân de rang înalt, medic de curte și respectat în oraș. Din această căsătorie s-a născut fiul lor, care va deveni cunoscut mai târziu ca Sfântul Mare Mucenic Pantelimon.
Numele Euvula, de origine greacă, înseamnă „bună cuvântare”, „voce frumoasă” sau „binecuvântare a gurii” – un nume providențial, căci ea a fost cea care i-a oferit copilului ei nu doar viață biologică, ci și prima binecuvântare a Cuvântului lui Dumnezeu. Euvula era creștină în taină și, în ciuda riscurilor, a ales să-și crească fiul în lumina credinței, cât a avut vreme.
Mama care seamănă credință
Soțul ei, fiind păgân și influent, nu a privit cu ochi buni înclinația creștină a Euvulei, dar aceasta a știut să-și trăiască credința cu înțelepciune și discreție. Nu s-a împotrivit cu brutalitate rânduielilor vremii, ci a cultivat în sufletul fiului său o iubire tăcută și adâncă față de Hristos, insuflându-i blândețe, milă și curaj moral. Încă de mic, copilul arăta compasiune față de cei suferinzi, fiind mișcat de durerea celor bolnavi sau lipsiți. Asta nu era întâmplător – în spatele acestei sensibilități stătea chipul mamei sale, care i-a arătat ce înseamnă iubirea creștină.
Ceea ce a semănat Euvula în inima copilului ei a încolțit, chiar dacă ea nu a trăit destul cât să vadă întreaga roadă. Se spune că ea a murit când Pantelimon era încă tânăr, iar această pierdere a fost o rană adâncă pentru el. Însă tocmai această suferință l-a făcut să caute și mai profund adevărul, și astfel a ajuns să-l cunoască pe Sfântul Ermolae, un preot care l-a catehizat și l-a botezat. Fără Euvula, nu ar fi fost Pantelimon. Cel care avea să devină doctor fără de arginți, vindecător de trupuri și suflete, și martir al lui Iisus Hristos, a avut drept temelie ceea ce a pus mama lui în copilărie: credința, bunătatea și jertfa.
Tăcerea care zidește
Un lucru frapant în viața Sfintei Euvula este discreția. Nu există minuni spectaculoase legate de ea, nu a fost martirizată, nu a întemeiat mănăstiri, nu a scris învățături. Și totuși, Biserica a așezat-o în rândul cuvioaselor. De ce?
Pentru că a trăit în curăție, rugăciune și discreție, închinându-și viața nu propriei afirmări, ci formării unui fiu sfânt. Multe dintre femeile sfinte ale Bisericii nu au lăsat în urmă cuvinte, ci oameni. Rodul sfințeniei lor nu a fost neapărat o operă scrisă, ci o viață dăruită. Asta a fost și Euvula – o femeie care a știut că vocația ei este să pună în mâinile lui Dumnezeu copilul pe care L-a primit ca dar.
Moștenirea spirituală a unei mame
Din punct de vedere duhovnicesc, Euvula este o icoană a mamei care plantează valorile credinței în sufletul copilului fără a forța, fără a impune, fără a domina. Ea n-a fost o militantă, ci o lucrătoare a inimii. Nu și-a expus crezul în fața lumii, ci l-a săpat în tăcere în fiul ei. Într-un fel, a trăit ceea ce Sfântul Serafim de Sarov avea să spună veacuri mai târziu: „Dobândește pacea și mii în jurul tău se vor mântui”.
Pace avea Euvula. O pace care venea dintr-o relație vie cu Iisus Hristos, trăită în ascuns. Aceasta a fost comoara pe care i-a oferit-o lui Pantelimon. Iar el, chiar dacă inițial a fost atras de cariera tatălui său – medicina, faima, recunoașterea socială –, nu a uitat ceea ce a primit de la mama sa. Când a venit vremea alegerii, a înclinat spre Iisus Hristos, căci rădăcinile sale erau deja adânci.
Relevanța Sfintei Euvula azi
Într-o lume în care modelele de parenting se bazează pe control, perfecționism și performanță, Euvula vine ca o chemare la o maternitate smerită, duhovnicească și plină de răbdare. Nu ni se cere să fim mame perfecte, ci mame care iubesc cu răbdare și seamănă credință cu blândețe. Să știi că nu vei vedea imediat roadele nu înseamnă că nu vor fi. Euvula a plecat din lumea aceasta fără să știe că fiul ei va deveni un sfânt venerat în întreaga lume ortodoxă. Dar a făcut ce a putut în timpul pe care l-a avut: l-a iubit pe Dumnezeu și și-a iubit copilul.
De aceea, Euvula este un model pentru mamele care cresc copii în familii mixte, în care unul dintre părinți nu are credință. Este o pildă pentru femeile care își trăiesc credința în taină, în rugăciune, fără aplauze. Este un sprijin pentru cele care suferă că nu văd rezultate imediate în educația copiilor lor. Euvula nu a predicat cu voce tare, dar viața ei a fost o predică. A pus în sufletul copilului ei o sămânță pe care Dumnezeu a făcut-o să încolțească.
Cinstirea ei în Biserică
Biserica Ortodoxă o pomenește pe Sfânta Cuvioasă Euvula în ziua de 30 martie. Este o pomenire plină de sens, căci vine cu puțin timp înainte de cinstirea Sfântului Pantelimon (27 iulie), ca o aducere aminte că înainte de sfințenie, de cele mai multe ori, e o mamă care a aprins lumina.
Nu există rugăciuni speciale consacrate Euvulei, dar în rugăciunile pentru mame și copii, numele ei poate fi invocat ca o mijlocitoare tăcută și blândă. Mamele o pot ruga să le învețe cum să sădească credința în copiii lor, cum să aibă răbdare, cum să trăiască creștinismul cu demnitate chiar și în condiții dificile.
Sfânta Cuvioasă Euvula este, fără îndoială, una dintre femeile sfinte care nu au avut nevoie de cuvinte mari sau de fapte spectaculoase pentru a deveni importante în istoria mântuirii
Prin ea, înțelegem că nu e nevoie să faci lucruri mari ca să fii sfânt, ci să faci lucrurile mici cu iubire mare. O mamă, o casă, un copil, o rugăciune – toate acestea, unite cu Dumnezeu, pot naște sfințenie. Viața ei e un îndemn pentru fiecare mamă creștină: nu dispera dacă nu vezi roadele. Fii ca Euvula. Seamănă în tăcere, roagă-te în ascuns, și Dumnezeu va da vremea roadelor.