De-a lungul veacurilor, Biserica Ortodoxă a fost înfrumusețată prin darurile marilor imnografi, bărbați și femei, care au lăsat în moștenire cântări pline de frumusețe și duh. Însă, dacă despre mulți dintre marii poeți ai cultului ortodox se cunosc multe amănunte, în privința femeilor imnografe istoria păstrează mai puține mărturii. Totuși, dintre toate, o singură femeie se ridică la rangul de clasic în cântările liturgice: Sfânta Cuvioasă Casiana (sau Icasia, Casia, Casiani).
O floare rară în imnografia Bisericii
Ea este considerată cea mai cunoscută femeie imnograf a Bisericii, trăind în secolul al IX-lea, într-o vreme în care credința era încercată de erezia iconoclastă și de luptele pentru apărarea dreptei credințe. Deși mulți credincioși nu au auzit de ea, pentru că numele ei nu se află în toate calendarele ortodoxe, Biserica o pomenește la 7 septembrie, iar în anul 2023, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înscrierea sa oficială în calendarul nostru bisericesc.
Viața Sfintei Casiana este un exemplu luminos de înțelepciune, noblețe, dar mai ales de devotament față de Domnul Iisus Hristos, căruia i-a închinat întreaga ei ființă.
Nașterea și copilăria
Sfânta Cuvioasă Casiana s-a născut între anii 805-810 în Constantinopol, fiind fiica unui înalt dregător imperial. Venirea ei pe lume a fost rodul rugăciunilor părinților săi, care, după ani de nerodire, au cerut Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să le dăruiască un copil. Numele de botez i-a fost Icasia (de unde derivă și forma Casiana).
Încă din copilărie, Casiana a primit o educație aleasă. A învățat Sfintele Scripturi, literatura și filosofia vremii, iar darul cel mai de preț primit de la Dumnezeu a fost acela al poeziei și compoziției muzicale. Despre sensibilitatea și înțelepciunea ei a aflat și Sfântul Teodor Studitul, marele părinte și apărător al icoanelor, care a rămas impresionat de profunzimea gândirii ei la o vârstă atât de fragedă.
Întâlnirea cu împăratul Teofil
Tinerețea Casianei a fost marcată de un episod celebru, care a rămas în cronicile vremii. Împăratul Teofil (829-842), dorind să-și aleagă o soție, a organizat tradiționala „înfățișare a mireselor”, adică adunarea tinerelor fecioare de neam nobil din care urma să aleagă viitoarea împărăteasă.
Teofil, fascinat de frumusețea Casianei, s-a apropiat de ea și i-a rostit cuvinte cu aluzie la căderea Evei:
„Prin femeie au intrat în lume cele josnice.”
Atunci, Casiana, cu sfială, dar și cu înțelepciune, i-a răspuns:
„Și prin femeie au venit și cele mai alese”, făcând trimitere la Preasfânta Fecioară Maria, prin care s-a întrupat Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.”
Împăratul, rănit în orgoliul său de replica îndrăzneață, s-a retras și a oferit mărul de aur , simbolul alegerii împărătesei, Teodorei, cea care avea să devină ulterior Sfânta Împărăteasă Teodora, apărătoarea cultului sfintelor icoane.
Pentru Casiana, această „pierdere” nu a fost o durere, ci o descoperire a proniei divine: Dumnezeu o ferise de slava lumească și o îndemna spre calea monahală.
Alegerea vieții monahale
Sub îndrumarea Sfântului Teodor Studitul, Casiana a ales să se facă mireasă a Domnului Iisus Hristos. În jurul anului 843, ea a întemeiat o mănăstire de maici pe colina Xerolofos din Constantinopol, unde a devenit stareță. Viața de obște pe care a organizat-o acolo era întemeiată pe rugăciune, post și cântare.
Ca o adevărată compozitoare cu inspirație dumnezeiască, Casiana a scris atât versurile, cât și melodiile imnelor sale. În slujbele mănăstirii, maicile cântau compozițiile ei, iar frumusețea acestora a atras atenția Bisericii întregi. De aceea, unele dintre cântările Casianei au fost introduse în cărțile de cult: Mineie, Triod și alte colecții liturgice.
Mărturisitoare a dreptei credințe
Veacul al IX-lea a fost marcat de marea prigoană a iconoclasmului. Împăratul Teofil însuși era iconoclast, însă Casiana nu s-a temut să apere cu tărie cinstirea sfintelor icoane. A oferit adăpost celor prigoniți, a întărit pe mărturisitori și ea însăși a avut de suferit pentru credință.
De aceea, tradiția o înfățișează pe Sfânta Cuvioasă Casiana în icoana Duminicii Ortodoxiei, ținând în mâini o sfântă icoană, ca mărturisitoare a biruinței credinței ortodoxe asupra ereziei.
Opera imnografică
Deși timpul a șters multe din scrierile Sfintei Cuvioase Casiana, cercetările arată că ea a compus 49 de imne religioase și peste 260 de versuri profane.
Din cântările sale s-au păstrat:
- primele șase irmoase ale Canonului Sâmbetei celei Mari,
- stihiri din slujba Nașterii Domnului,
- cântări din Triod și din alte rânduieli liturgice.
Însă capodopera ei rămâne „Imnul Casianei”, cântat la Denia din Sfânta și Marea Miercuri din Săptămâna Patimilor.
Acesta începe cu cuvintele:
„ Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se, a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului, şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului.
Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns.
Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorul sufletelor, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă.”, evocând pocăința femeii păcătoase din Evanghelia după Luca.
Această cântare este considerată una dintre cele mai profunde și frumoase poezii religioase, în care se împletesc lacrima pocăinței, frumusețea poetică și adâncimea teologică.
Tradiția despre întâlnirea cu Teofil
O povestire aparte învăluie acest imn. Se spune că, pe când Casiana compunea stihira, împăratul Teofil, încă atras de ea, a venit în grădina mănăstirii. Sfânta s-a ascuns, lăsând imnul neterminat pe masă. Teofil, găsindu-l, a scris o frază, care amintea de fuga Evei când a auzit pașii Domnului în rai. Casiana, revenind, nu a șters cuvintele împăratului, ci le-a păstrat și a încheiat imnul.
Această tradiție adaugă o notă emoționantă la frumusețea cântării, dar în esență, mesajul rămâne același: pocăința adâncă și iubirea nemărginită a lui Hristos pentru sufletul întors la El.
Ultimii ani și trecerea la Domnul
După ani de stăreție și creație imnografică, Sfânta Cuvioasă Casiana a părăsit Constantinopolul, retrăgându-se mai întâi în Sicilia, apoi în Creta și, în cele din urmă, în insula Casos (Kassos). Aici s-a nevoit într-o peșteră numită până astăzi „a Bătrânei”. În același loc a adormit întru Domnul și a fost așezată într-o raclă de piatră, în biserica Maicii Domnului din Empurio.
Moștenirea Sfintei Casiana
Deși viața ei a rămas învăluită în taină, darurile Sfintei Casiana au dăinuit până astăzi. Ea este un model de curaj, credință și sensibilitate. Prin cântările ei, ne învață că frumusețea adevărată este aceea a pocăinței și a rugăciunii.
Biserica Ortodoxă o cinstește ca pe o sfântă imnografă și mărturisitoare a dreptei credințe, iar imnele ei ne însoțesc mai ales în momentele de adâncă trăire din Săptămâna Mare.
Astăzi, când credincioșii descoperă tot mai mult bogăția cântărilor bisericești, Sfânta Cuvioasă Casiana se arată ca un exemplu al harului lucrător prin femeile care au ales să-și închine viața Domnului Iisus Hristos.
Viața Sfintei Cuvioase Casiana ne arată că adevărata noblețe nu stă în ranguri împărătești, ci în a fi mireasă a lui Hristos
Înțelepciunea ei în fața împăratului Teofil, curajul de a apăra icoanele, darul imnografiei și lacrimile din cântările ei alcătuiesc chipul unei femei deosebite, aproape uitată de lume, dar prețuită de Biserică.
Astfel, Sfânta Cuvioasă Casiana rămâne pentru fiecare credincios un îndemn: să transformăm suferința în poezie, lacrima în rugăciune și viața în cântare către Dumnezeu.
Condacul Sfintei Cuvioase Casiana Imnografa
Glasul 8
Podobie: Apărătoare Doamnă…
Pe cea împodobită cu toată bunătatea şi virtutea, pe Cuvioasa Casiana, alcătuitoarea de cântări, cea slăvită de Dumnezeu, ceea ce a bineplăcut Împăratului Hristos prin nevoinţele cele din noapte şi din zi, ca pe o făclie a pocăinţei să o cinstim, cu dragoste strigând: Bucură-te, Maică preastrălucită!
Troparul Sfintei Cuvioase Casiana Imnografa
Glas 5
Pe ceea ce a trecut cu vederea înțelepțește dorul iubirii împăratului pământesc, pentru dragostea Împăratului a toate, pe vestita Casiana să o lăudăm, ca pe o pildă a virtuții și cinstită alcătuitoare de cântări, strigând: Fă-ne și pe noi părtași Împărăției lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale.