Sfânta Cruce este cel mai mare și mai sfânt semn al credinței creștine.
Prin Cruce s-a săvârșit mântuirea lumii, prin Cruce a biruit Hristos moartea, iar prin Cruce credincioșii primesc binecuvântare, ocrotire și putere. Pentru creștinul ortodox, Crucea nu este un simplu simbol, ci este semnul biruinței lui Dumnezeu asupra păcatului, asupra diavolului și asupra morții.
Sfântul Apostol Pavel spune limpede:
„Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.” (I Corinteni 1, 18).
Prin aceste cuvinte, Apostolul arată că Sfânta Cruce nu este un obiect oarecare, ci este înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu, prin care lumea a fost răscumpărată. De aceea, Biserica Ortodoxă a păstrat cu mare grijă cinstirea Sfintei Cruci și a învățat pe credincioși să se însemneze cu ea cu evlavie și cu dreaptă rânduială.
Crucea în viața creștinului
Pentru creștinul ortodox, ziua trebuie să înceapă și să se sfârșească cu semnul Sfintei Cruci. Când ne trezim din somn, înainte de orice lucru, se cuvine să ne închinăm lui Dumnezeu și să mulțumim pentru darul vieții.
Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria învăța astfel pe credincioși:
Când te scoli dimineața, fă trei închinăciuni și spune de trei ori:
„Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!”
Apoi, după ce te speli și te trezești cu adevărat din somn, stai înaintea sfintelor icoane și fă semnul Sfintei Cruci cu luare-aminte, nu în grabă și nu fără evlavie. Crucea se face cu dreaptă credință, unind cele trei degete ale mâinii drepte, care închipuie Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar celelalte două degete, lipite în palmă, arată cele două firi ale Mântuitorului Iisus Hristos, dumnezeiască și omenească.
Se duce mâna la frunte, zicând:
„În numele Tatălui”,
apoi la piept:
„și al Fiului”,
la umărul drept:
„și al Sfântului Duh”,
și la umărul stâng:
„Amin”.
Aceasta este rânduiala Bisericii, păstrată din vechime, și aceasta se numește crucea dogmatică, pentru că arată credința adevărată în Sfânta Treime și în dumnezeirea și omenirea lui Hristos.
Crucea dogmatică și rânduiala Bisericii
Sfinții Părinți au învățat că semnul Crucii nu trebuie făcut oricum, ci cu atenție și cu credință. Tradiția Bisericii, întărită de canoane și de învățătura Sfinților, arată că modul de a face Crucea nu este o simplă obișnuință, ci o mărturisire de credință.
Se spune în rânduiala Bisericii, după învățătura Sfinților Părinți, că trebuie să facem crucea drept, nu strâmb și nu în grabă, pentru că semnul Crucii este rugăciune, nu gest gol.
Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria spunea adesea că atunci când omul face crucea fără evlavie, își bate joc de darul lui Dumnezeu. Nu mâna este cea care face crucea, ci credința din inimă. Dacă omul se însemnează cu nepăsare, arată că nu înțelege ce înseamnă Crucea.
Crucea este mărturisirea credinței ortodoxe. Cine face semnul Sfintei Cruci cu dreaptă credință mărturisește credința în Sfânta Treime, în întruparea Fiului lui Dumnezeu și în mântuirea dobândită prin jertfa lui Hristos.
Puterea Sfintei Cruci
Sfânta Cruce are putere mare, pentru că prin ea a lucrat Dumnezeu mântuirea lumii. Cu semnul Crucii se sfințește apa, se binecuvântează casa, se izgonesc duhurile rele și se întărește credința.
Sfinții Părinți spun că diavolul se teme de Cruce, pentru că prin Cruce a fost biruit. De aceea, creștinul trebuie să se însemneze des cu semnul Crucii: când pleacă la drum, când începe lucrul, când mănâncă, când se roagă, când este în primejdie și când este în necaz.
Crucea este armă împotriva răului. Nu lemnul în sine are putere, ci harul lui Dumnezeu care lucrează prin semnul Crucii.
De aceea spune Apostolul Pavel că pentru cei care nu cred, Crucea pare nebunie, dar pentru cei care cred este puterea lui Dumnezeu.
Crucea, semnul Fiului Omului
Mântuitorul a spus că la sfârșitul lumii se va arăta pe cer semnul Fiului Omului. Sfinții Părinți au înțeles că acest semn este Sfânta Cruce, pentru că prin Cruce s-a arătat dragostea lui Dumnezeu pentru oameni.
Sfânta Evanghelia spune:
„Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.” (Matei 24, 30).
Sfântul Andrei al Cezareei tâlcuiește că în vremurile de pe urmă vor fi oameni care nu vor mai face semnul Crucii, pentru că se vor depărta de credință și vor primi înșelarea celui rău. De aceea, păstrarea semnului Crucii este și o mărturisire că rămânem în credința adevărată.
Creștinul ortodox nu se rușinează de Cruce, ci se laudă cu ea, pentru că prin Cruce a venit mântuirea.
Crucea în viața de zi cu zi
Sfânta Cruce trebuie să fie prezentă în fiecare clipă a vieții. Nu doar în biserică, nu doar la rugăciune, ci în toate lucrurile.
Când pleci de acasă, fă cruce.
Când începi lucrul, fă cruce.
Când te culci, fă cruce.
Când ești în necaz, fă cruce.
Când ești bucuros, fă cruce.
Semnul Crucii este legătura noastră cu Dumnezeu.
Mulți oameni fac crucea în grabă, fără atenție, fără credință. Dar Crucea nu este un gest obișnuit, ci este rugăciune. Când faci crucea, trebuie să o faci cu mintea trează și cu inima smerită.
A face crucea drept înseamnă a mărturisi credința drept.
Crucea și mărturisirea credinței ortodoxe
În istoria Bisericii, semnul Crucii a fost semnul prin care creștinii s-au deosebit de cei necredincioși. Cu Crucea mergeau la luptă, cu Crucea se rugau, cu Crucea biruiau.
Sfinții martiri făceau semnul Crucii înainte de chinuri.
Cuvioșii făceau semnul Crucii înainte de rugăciune.
Preoții binecuvântează cu semnul Crucii.
Credincioșii se însemnează cu Crucea în fiecare zi.
Crucea este pecetea creștinului.
De aceea, Biserica a păstrat cu mare grijă felul în care se face semnul Crucii, pentru că în el este cuprinsă toată credința ortodoxă: credința în Sfânta Treime, în întruparea lui Hristos și în mântuirea prin jertfa Sa.
Cum trebuie să cinstim Sfânta Cruce
Cinstirea Crucii nu înseamnă doar a o purta la gât sau a o avea în casă, ci a trăi după credință.
Să facem crucea cu evlavie.
Să nu ne rușinăm de ea.
Să nu o facem în glumă.
Să nu o facem în grabă.
Să nu o uităm.
Crucea este semnul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni și semnul credinței noastre către Dumnezeu.
Cine iubește Crucea, iubește pe Domnul Iisus Hristos.
Cine se închină Crucii, se închină Celui răstignit pe ea.
Cine poartă Crucea cu credință, poartă binecuvântarea lui Dumnezeu.
Sfânta Cruce este comoara credinței ortodoxe, arma împotriva răului și semnul mântuirii noastre
Prin Sfânta Cruce s-a săvârșit mântuirea lumii, iar prin puterea ei se întăresc credincioșii și se izgonesc vrăjmașii nevăzuți. De aceea suntem datori să cinstim semnul Crucii și să ne însemnăm cu el cu evlavie și cu dreaptă credință, după rânduiala Bisericii.
Să facem Sfânta Cruce cu luare-aminte și cu frică de Dumnezeu, mărturisind prin ea credința în Sfânta Treime și în jertfa mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, ca prin puterea Crucii să fim ocrotiți în viața aceasta și să dobândim mântuirea în viața cea veșnică.