În fiecare an, la data de 1 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu solemnitate Scoaterea Sfintei Cruci, o sărbătoare cu o adâncă însemnătate istorică, liturgică și duhovnicească. Acest praznic nu este doar o simplă amintire a Sfintei Cruci, ci o chemare la întărirea nădejdii în Dumnezeu, o înnoire a inimii și o reafirmare a credinței în biruința luminii asupra întunericului.
Originea istorică a sărbătorii
Această sărbătoare își are începuturile în secolul al XII-lea, în vremea dreptcredinciosului împărat bizantin Manuil Comnenul și a marelui cneaz al Rusiei, Andrei Gheorghievici. Ea a fost așezată în calendarul bisericesc la inițiativa Patriarhului Luca al Constantinopolului, a Mitropolitului Constantin al Kievului și a Episcopului Nestor al Rostovului, întru amintirea unei biruințe duble: cea a grecilor asupra turcilor și cea a rușilor asupra bulgarilor (numiți și „volgari”).
În ambele bătălii, oștile creștine au purtat în frunte Sfânta Cruce și icoana Maicii Domnului, nădăjduind nu în tăria armelor, ci în puterea dumnezeiască. Această atitudine reflectă cuvintele Psalmistului David: „Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoința Lui.Bunăvoința Domnului este în cei ce se tem de El și în cei ce nădăjduiesc în mila Lui.”(Psalmul 146, 10-11).
Cneazul Andrei al Rusiei, om al rugăciunii și al evlaviei, ieșea întotdeauna la război cu Sfânta Cruce și cu icoana Maicii Domnului, împărtășindu-se împreună cu ostașii săi din Sfintele Taine, rugându-se cu stăruință înainte de luptă. Rugăciunea sa adresată Maicii Domnului este una dintre cele mai profunde mărturisiri de credință: „O, Stăpână, ceea ce ai născut pe Hristos, Mântuitorul nostru, tot cel ce nădăjduiește spre tine, nu va pieri”.
Prin această evlavie și încredere în ajutorul Crucii, au fost înfrânți vrăjmașii, iar creștinii au dobândit biruință, nu prin puterea proprie, ci prin lucrarea lui Dumnezeu.
Procesiunea cu Sfânta Cruce la Constantinopol
Sărbătoarea de la 1 august este strâns legată și de o veche rânduială a Bisericii din Constantinopol. În fiecare an, la începutul lunii august, în contextul pericolelor sanitare provocate de arșița verii și a posibilelor epidemii, o părticică din lemnul autentic al Sfintei Cruci era scoasă din paraclisul palatului imperial și purtată cu procesiune solemnă către Biserica Sfânta Sofia (Aghia Sofia).
Această procesiune, în care participau preoți, diaconi și popor credincios, avea menirea de a binecuvânta cetatea și a purifica văzduhul, dar și de a întări sufletește comunitatea creștină. Pe drumul parcurs, se opreau la o fântână cu baptisteriu, unde se făcea sfințirea apei, iar apoi Sfânta Cruce era așezată pe masa altarului Sfintei Sofia. Până la 14 august, ea era purtată zilnic prin cartierele orașului, ca semn de ocrotire și izvor de binecuvântare pentru întreaga cetate.
Această rânduială liturgică a fost inspirată, după unele surse, și de biruința împăratului Constantin cel Mare asupra lui Maxențiu, la podul Milvius, în anul 312, când i s-a arătat pe cer semnul Sfintei Cruci și a auzit glasul: „Întru acest semn vei învinge”. Acel semn a devenit stindard pentru ostașii creștini de-a lungul secolelor, aducând nu doar izbândă, ci și conștiința că puterea vine de la Dumnezeu.
Semnificația duhovnicească a Sfintei Cruci
Sfânta Cruce este mai mult decât un obiect istoric sau un simbol al credinței: ea este lemnul prin care a venit mântuirea lumii, altarul pe care S-a jertfit Domnul Iisus Hristos pentru păcatele noastre. Ea este în același timp armă împotriva răului, sprijin al sufletului, pavăză în ispite și însoțitoare a fiecărui creștin în lupta duhovnicească.
Biserica Ortodoxă a așezat de-a lungul anului mai multe sărbători dedicate Crucii:
- Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie),
- Duminica a treia din Postul Mare (închinată Crucii),
- și Scoaterea Sfintei Cruci (1 august).
Toate acestea ne cheamă să ne adăpostim sub umbra ei, să învățăm să ne purtăm cu răbdare și nădejde propria cruce, încredințați că „prin Cruce a venit bucurie la toată lumea”.
Legătura cu Postul Adormirii Maicii Domnului
Scoaterea Sfintei Cruci coincide cu începutul Postului Adormirii Maicii Domnului, care durează două săptămâni (1-15 august). Asemănător cu Postul Mare, acesta este o perioadă de înfrânare, rugăciune și curățire sufletească, în care credincioșii se pregătesc pentru sărbătoarea mutării Maicii Domnului la cer.
Prin această suprapunere simbolică, Biserica ne amintește că sfințirea sufletului nu se face fără Cruce, fără luptă, fără jertfă. Iar mijlocirea Maicii Domnului, cea care a stat sub Cruce la răstignirea Fiului ei, este alături de noi în toate suferințele și încercările.
Crucea, prezență vie în viața liturgică
În tradiția ortodoxă, Crucea Răstignirii, mare și pictată cu scena Pătimirilor, este păstrată în Sfântul Altar, în partea de răsărit a Sfintei Mese. Ea este scoasă în mod solemn doar în anumite momente liturgice, cum este Denia din Joia Mare, după citirea Evangheliei a V-a din rânduiala Sfintelor Patimi.
În acea noapte de tristețe adâncă, preotul poartă Crucea pe umeri, simbolizând pe Domnul Iisus Hristos, Care Și-a dus Crucea spre Golgota. Troparul „Astăzi s-a spânzurat pe lemn … ” răsună în biserici și în inimile credincioșilor, care privesc spre Cruce și văd nu doar suferința, ci nădejdea Învierii.
Scoaterea Cinstitei Cruci la 1 august nu este o simplă comemorare istorică, ci o chemare vie la sfințire, rugăciune și întoarcere către Dumnezeu
Prin Cruce, Domnul nostru Iisus Hristos a învins moartea. Prin Cruce, sfinții au biruit păcatul. Prin Cruce, și noi putem avea pace în suflet, biruință în lupta cu ispitele și viață veșnică.
Să cinstim această sărbătoare cu inimă curată, să ne închinăm cu credință Crucii Domnului și să-I mulțumim că ne-a învrednicit să fim fii ai luminii, trăitori sub semnul iubirii și al jertfei Sale.
Cântare de laudă la cinstita Cruce a lui Hristos
Înaintea cinstitei Cruci a lui Hristos,
Credincioșii toți cu cinste se închină:
Prin puterea ei, a Crucii lui Hristos,
Noi ne mântuim de dureri și de necazuri.
Sfânta Crucii rană diavolilor este,
Ea mai puternică este
Decât orice împărat pământesc.
Sfânta Cruce ridică bolile noastre,
Și de războiul celor ce ne urăsc ne izbăvește.
Prin puterea Sfintei Cruci, cneazul Andrei
Poporul asuprit de barbari și-a scăpat;
Iar Manuel al Bizanțului prin puterea ei
Strălucit i-a biruit pe sarazini.
Puterea Crucii mai puternică s-a arătat
Decât oștiri păgânești nenumărate,
Decât toți dușmanii vărsători de sânge omenesc,
Decât tot răul.
Condac la Praznicul Scoaterii Sfintei Cruci
Glasul 4
Cel Ce Te-ai înălţat…
Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule; veseleşte cu puterea Ta pe cei binecredincioşi, dăruindu-le biruinţă asupra celui protivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
Tropar la Praznicul Scoaterii Sfintei Cruci
Glasul 1
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
Rugaciunea Sfintei Cruci
Să se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrajmasii Lui, şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urasc pe Dansul. Să piară cum piere fumul, cum se topeşte ceara de faţa focului, asa sa piară demonii de la faţa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi se însemnează cu semnul Crucii, zicând:
Bucură-te, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului, care goneşti demonii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorât la iad, a călcat puterea diavolului, şi te-a dăruit noua pe tine, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrăjmasul.
O, preacinstită şi de viată făcatoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi cu toti Sfinţii, în veci. Amin.