În viața duhovnicească, rugăciunea este legătura vie dintre om și Dumnezeu.
Prin rugăciune ne apropiem de Creatorul nostru, ne deschidem inima înaintea Lui și Îi cerem ajutorul, mila și binecuvântarea. Totuși, Sfinții Părinți ne învață că nu orice cerere este folositoare și nu orice dorință trebuie pusă înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea nu este un mijloc prin care să dobândim cele pământești, ci calea prin care dobândim cele cerești.
Sfântul Vasile cel Mare ne avertizează în mod limpede:
„Când te rogi, să fii atent să nu ceri unele în locul altora și să provoci mânia Domnului; și să nu ceri bani, mărire lumească, putere sau orice altceva dintre cele rezultate din acestea, ci să ceri împărăția lui Dumnezeu, și El îți va da toate cele de trebuință trupului, precum spune însuși Domnul: ,,«Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă» ” (Matei 6, 33).”
Aceste cuvinte ne descoperă un adevăr esențial: omul greșește atunci când pune pe primul loc cele trecătoare și pe al doilea loc pe Dumnezeu.
Rugăciunea nu este pentru împlinirea dorințelor lumești
Mulți oameni se roagă doar atunci când au nevoie de ceva material: bani, reușită, putere, sănătate, succes sau scăpare dintr-o necaz. Rugăciunea lor devine astfel o cerere continuă pentru lucruri trecătoare.
Nu este păcat să cerem cele necesare vieții, pentru că însuși Mântuitorul ne-a învățat să spunem:
„Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”.
Dar este o mare greșeală să cerem numai acestea și să uităm de mântuire.
Când omul cere doar cele pământești, arată că inima lui este lipită de lume. Iar când inima este lipită de lume, nu mai poate primi harul lui Dumnezeu. De aceea Sfântul Vasile spune să nu cerem bani, mărire sau putere, pentru că aceste lucruri pot deveni piedici pentru suflet.
Mulți au pierdut credința după ce au dobândit bogăție.
Mulți au căzut în mândrie după ce au primit slavă.
Mulți s-au depărtat de Dumnezeu după ce au ajuns la putere.
De aceea, cel ce se roagă trebuie să fie atent ce cere, pentru că uneori cerem lucruri care ne pot pierde.
Primejdia de a cere cele greșite
Sfântul Vasile spune că omul poate „să ceară unele în locul altora”.
Aceasta înseamnă că putem cere lucruri mici în locul celor mari, lucruri trecătoare în locul celor veșnice.
Omul cere sănătate, dar uită să ceară curățirea sufletului.
Cere spor material, dar nu cere pocăință.
Cere liniște în viață, dar nu cere pacea lui Hristos.
Astfel, fără să-și dea seama, schimbă lucrurile cele mari pe lucruri mici.
Un copil poate cere jucării, dar un om matur cere lucruri folositoare.
La fel și în viața duhovnicească: omul duhovnicesc cere mântuirea, nu bunăstarea.
Dumnezeu știe de ce avem nevoie, dar vrea să vadă ce alegem noi.
Prin ceea ce cerem în rugăciune, arătăm ce este în inima noastră.
Dacă cerem numai lucruri pământești, arătăm că trăim numai pentru pământ.
Dacă cerem Împărăția lui Dumnezeu, arătăm că dorim cerul.
„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu”
Domnul Iisus Hristos ne-a dat regula cea mai sigură pentru viața duhovnicească:
„Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).
Acest cuvânt este temelia învățăturii Sfântului Vasile.
Nu spune Domnul să nu avem nevoie de cele pământești, ci spune să nu le punem pe primul loc.
Când omul caută mai întâi pe Dumnezeu, Dumnezeu are grijă de toate.
Când omul caută mai întâi lumea, pierde și lumea și pe Dumnezeu.
A căuta Împărăția lui Dumnezeu înseamnă:
– a căuta mântuirea sufletului,
– a căuta iertarea păcatelor,
– a căuta smerenia,
– a căuta dragostea,
– a căuta voia lui Dumnezeu.
Cel care caută acestea nu va duce lipsă de cele necesare vieții, pentru că Dumnezeu nu părăsește pe cel ce Îl caută cu adevărat.
De ce nu trebuie să cerem slavă și putere
Slava lumească și puterea sunt printre cele mai primejdioase lucruri pentru suflet.
Ele nasc mândrie, iar mândria este rădăcina tuturor căderilor.
Diavolul nu a căzut pentru că era slab, ci pentru că era mândru.
Adam nu a căzut pentru că era neputincios, ci pentru că a vrut să fie ca Dumnezeu.
De aceea, cel ce cere slavă și putere se expune unei mari ispite.
Nu înseamnă că Dumnezeu nu poate da bogăție sau cinste, dar acestea sunt sigure numai pentru cei smeriți.
Pentru cei nepregătiți, ele devin prilej de pierzare.
Sfinții nu au cerut niciodată slavă.
Ei au cerut smerenie.
Nu au cerut putere.
Au cerut răbdare.
Nu au cerut bogăție.
Au cerut har.
Și pentru că au cerut cele cerești, Dumnezeu le-a dat și cele pământești, atât cât le era de folos.
Rugăciunea care place lui Dumnezeu
Rugăciunea plăcută lui Dumnezeu nu este cea lungă, nici cea frumoasă, ci cea smerită.
Cel ce se roagă bine spune:
– Doamne, miluiește-mă
– Doamne, iartă-mă
– Doamne, luminează-mă
– Doamne, fă voia Ta cu mine
Aceasta este rugăciunea care aduce pace.
Când omul spune:
„Doamne, fă voia Ta”, atunci nu mai cere lucruri greșite, pentru că Îi lasă lui Dumnezeu alegerea.
Și aceasta este cea mai sigură rugăciune.
Mulți cer ceva și se supără dacă nu primesc.
Dar Dumnezeu nu refuză din răutate, ci din iubire.
Uneori nu primim ceea ce cerem pentru că ne-ar face rău.
Alteori nu primim pentru că nu este vremea.
Alteori nu primim pentru că Dumnezeu vrea să ne dea ceva mai bun.
De aceea, cel înțelept nu cere cu încăpățânare, ci cu smerenie.
Dumnezeu știe de ce avem nevoie
Domnul spune că Tatăl ceresc știe de ce avem nevoie înainte de a-I cere.
Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să ne rugăm, ci că trebuie să ne rugăm cu credință și cu încredere.
Copilul nu știe întotdeauna ce îi este de folos, dar tatăl știe.
La fel și omul nu știe întotdeauna ce îi trebuie pentru mântuire, dar Dumnezeu știe.
Dacă cerem numai cele materiale, arătăm că nu avem încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Dacă cerem Împărăția lui Dumnezeu, arătăm că ne punem nădejdea în El.
Și atunci Dumnezeu ne dă și cele necesare vieții, pentru că El nu lasă pe nimeni care Îl caută cu sinceritate.
Ce trebuie să cerem în rugăciune
Sfinții Părinți ne învață că trebuie să cerem mai ales:
– iertarea păcatelor
– credință
– smerenie
– dragoste
– răbdare
– luminare
– putere de a face binele
– mântuirea sufletului
Acestea sunt cererile care nu mânie pe Dumnezeu, ci Îl bucură.
Cel ce cere acestea arată că vrea să se schimbe, nu doar să trăiască mai bine.
Și Dumnezeu ajută întotdeauna pe cel ce vrea să se îndrepte.
Împărăția lui Dumnezeu, scopul vieții
Viața creștinului nu are ca scop bogăția, nici slava, nici succesul, ci mântuirea.
Tot ce este pe pământ este trecător.
Numai Împărăția lui Dumnezeu este veșnică.
Cel ce înțelege aceasta nu se mai roagă pentru lucruri mici.
El se roagă pentru lucrul cel mai mare: să fie cu Dumnezeu.
Și atunci, chiar dacă are puțin, este fericit.
Chiar dacă trece prin necazuri, are pace.
Chiar dacă suferă, nu se pierde.
Pentru că cine are pe Dumnezeu, are totul.
Cuvintele Sfântului Vasile cel Mare ne învață să ne rugăm cu discernământ și cu înțelepciune
Nu trebuie să cerem bani, slavă sau putere, pentru că acestea sunt trecătoare și pot deveni piedici pentru suflet.
Trebuie să cerem Împărăția lui Dumnezeu, iar atunci Dumnezeu ne va da și cele necesare vieții, după cum a spus însuși Mântuitorul:
„Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă.”
Cel ce învață să se roage astfel nu va fi niciodată sărac, chiar dacă nu are bogății,
nu va fi niciodată slab, chiar dacă nu are putere,
și nu va fi niciodată singur, pentru că Dumnezeu este cu el.
Iar cel ce are pe Dumnezeu, are totul.