Viața creștinului nu este o viață de întâmplare, nici o viață trăită la voia gândurilor sau a dorințelor trecătoare.
Chemarea la pregătire duhovnicească
Viața în Hristos este o chemare la trezvie, la nevoință și la o permanentă pregătire pentru împlinirea voii lui Dumnezeu. În fiecare zi suntem chemați să fim gata pentru slujire, gata pentru răbdare, gata pentru suferință și, dacă Domnul cere, chiar gata pentru jertfă.
Această stare de pregătire neîncetată o vedem în chip desăvârșit la marele Sfânt Apostol Pavel, care a trăit toată viața cu hotărârea de a răspunde fără șovăire chemării lui Dumnezeu. Pentru el nu exista îndoială, nu exista amânare, nu exista cale de întoarcere. Viața i se înfățișa ca o nevoință continuă, iar răspunsul lui era limpede și hotărât:
„Sunt gata!”
Să dea Dumnezeu să avem și noi o asemenea hotărâre, să ne arătăm pregătiți pentru toate câte le îngăduie Domnul în viața noastră și să nu fugim de cruce, ci să o purtăm cu credință și cu nădejde.
Apostolul Pavel, chipul omului gata pentru Dumnezeu
Gata de slujire, gata de suferință, gata să-și dea viața, iată pentru ce se pregătea Apostolul Pavel. El nu s-a pregătit pentru liniște, nu s-a pregătit pentru slavă omenească, nu s-a pregătit pentru viață ușoară. S-a pregătit pentru luptă, pentru osteneală și pentru jertfă.
Sfântul Apostol nu avea ezitări. Nu cerea sfatul lumii atunci când trebuia să împlinească voia lui Dumnezeu. Nu umbla să obțină aprobări, nu cădea la învoială cu propria conștiință și nu se arăta nehotărât. Pentru el, drumul era unul singur: drumul ascultării de Hristos.
Viața i se înfățișa ca o perpetuă nevoință, iar el nu se temea de această nevoință. Nu se întreba dacă îi va fi greu, nu se întreba dacă va suferi, nu se întreba dacă va pierde ceva. În fața oricărei chemări, răspunsul lui era fără șovăire:
„Sunt gata!”
Această hotărâre venea din iubirea lui pentru Hristos. Când omul Îl iubește pe Dumnezeu cu adevărat, nu mai caută scuze și nu mai amână. El dorește să împlinească voia Domnului, chiar dacă aceasta cere jertfă.
Lupta cu lumea păgână
Să intri în inima lumii păgâne și să te angajezi de unul singur într-o luptă cu păgânătatea nu era o treabă ușoară. În vremea Apostolului Pavel, credința în Hristos era prigonită, iar cei ce propovăduiau Evanghelia erau priviți cu ură și dispreț.
Cu toate acestea, Apostolul nu a stat în cumpănă nicio clipă. Nu s-a temut de batjocură, nu s-a temut de închisoare, nu s-a temut de moarte. El spune cu hotărâre:
„Astfel, cât despre mine, sunt bucuros să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma.” (Romani 1, 15).
Roma era centrul lumii de atunci, locul unde puterea păgână era cea mai mare. A merge acolo și a vorbi despre Hristos însemna să îți pui viața în primejdie. Dar Apostolul nu se gândea la sine, ci la voia lui Dumnezeu.
El era gata să ducă la îndeplinire totul pentru Evanghelie. Nu căuta odihnă, nu căuta siguranță, nu căuta viață lungă. Căuta doar să împlinească datoria pe care i-o încredințase Domnul.
Gata pentru suferință și pentru moarte
Hotărârea Apostolului Pavel s-a arătat și atunci când a dorit să meargă la Ierusalim. În acea vreme, Ierusalimul era locul unde creștinii erau supuși la chinuri, iar cei ce mărturiseau pe Hristos erau prigoniți.
Cei din jur îl rugau să nu meargă, îl implorau să se ferească, îl sfătuiau să nu se arunce în primejdie. Dar el a răspuns cu cuvinte care arată tăria credinței sale:
„Atunci a răspuns Pavel: Ce faceţi de plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima? Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci să şi mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus.” (Faptele Apostolilor 21, 13).
Aceasta este măsura adevăratei credințe. Nu credința care ține doar cât ne este bine, nu credința care ține doar cât nu suferim, ci credința care rămâne statornică și atunci când vine crucea.
Apostolul Pavel era gata să-și pună viața chezășie pentru convingerile sale. Nu se temea de moarte, pentru că știa că viața lui este în mâinile lui Dumnezeu.
Suprema trăsătură a caracterului său era tocmai aceasta: hotărârea de a merge în întâmpinarea datoriei, cu prețul oricărei suferințe și chiar cu prețul vieții.
Cum trebuie să răspundem voii lui Dumnezeu
Viața Sfântului Apostol Pavel ne este tuturor pildă și îndemn, căci de multe ori spunem că avem credință, dar nu suntem întotdeauna pregătiți să împlinim voia lui Dumnezeu.
Nu suntem gata să iertăm.
Nu suntem gata să răbdăm.
Nu suntem gata să ne schimbăm.
Nu suntem gata să renunțăm la păcat.
Dorim mântuirea, dar fără osteneală.
Dorim binecuvântarea, dar fără jertfă.
Dorim viața veșnică, dar fără cruce.
Domnul însă ne cheamă la o credință vie, la o credință care spune în fiecare zi:
Doamne, sunt gata!
Sunt gata să fac voia Ta.
Sunt gata să rabd, dacă trebuie.
Sunt gata să merg unde mă chemi.
Sunt gata să las ceea ce mă desparte de Tine.
Această stare nu vine de la sine. Ea se dobândește prin rugăciune, prin nevoință, prin pocăință și prin răbdare. Omul trebuie să se lupte cu el însuși, cu slăbiciunile sale, cu frica sa, cu iubirea de sine.
Cel nepregătit se teme de orice.
Cel pregătit are pace în inimă.
Pregătirea pentru întâlnirea cu Dumnezeu
Cea mai mare pregătire a creștinului nu este pentru lucrurile pământești, ci pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Nu știm când ne va chema Domnul, nu știm când se va sfârși viața noastră, nu știm când vom sta înaintea Lui.
De aceea trebuie să fim gata în fiecare zi.
Gata pentru rugăciune.
Gata pentru pocăință.
Gata pentru spovedanie.
Gata pentru împărtășanie.
Gata pentru întâlnirea cu Hristos.
Fericit este omul care poate spune în orice clipă:
Doamne, sunt gata, fă cu mine precum voiești.
Această stare nu este mândrie, ci smerenie. Nu este îndrăzneală omenească, ci încredere în Dumnezeu.
Rugăciunea inimii: Doamne, dă-mi hotărâre
Să dea Dumnezeu să avem și noi hotărârea Apostolului Pavel.
Să dea Dumnezeu să nu fugim de nevoință.
Să dea Dumnezeu să nu ne temem de cruce.
Să dea Dumnezeu să nu amânăm pocăința.
Să-mi dea Dumnezeu și mie inimă hotărâtă,
să Te urmez, Doamne, oriunde mă chemi,
să împlinesc voia Ta fără lenevire,
să nu mă tem de suferință,
să nu mă clatin în încercări,
să nu mă rușinez de credință.
Să-mi dea Dumnezeu râvnă neobosită,
credință tare, dragoste statornică, și dorința de a-Ți sluji până la sfârșit.
Și mai ales, să-mi dea Dumnezeu darul ca în fiecare zi a vieții mele să pot spune cu inimă curată:
Doamne, sunt gata!