România, o țară cu resurse naturale semnificative, potențial agricol vast și o populație talentată, continuă să fie un paradox economic. În ciuda capacității de a produce o gamă largă de bunuri în multiple domenii economice, exporturile sunt sub așteptări, iar dependența de importuri – mai ales în sectorul alimentar – rămâne ridicată. De ce o țară atât de binecuvântată de natură ajunge să importe peste 80% din mâncare? Care sunt factorii care influențează această dinamică și cine joacă cărțile în economia Europei?
Resurse și producție în România
România dispune de o bază economică diversificată. Țara produce:
- Agricultură și produse alimentare
- Grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță – produse de bază pentru Europa.
- Vinuri recunoscute internațional, cum ar fi cele din podgoriile Dealu Mare sau Murfatlar.
- Fructe și legume – mere, prune, roșii, cartofi – cultivate pe întinderi vaste.
- Industrie
- Autoturisme și componente auto (Dacia este un simbol al exporturilor românești).
- Echipamente electronice și electrocasnice.
- Produse chimice și farmaceutice.
- Energie
- Petrol și gaze naturale, cu zăcăminte în Marea Neagră ce ar putea face România un jucător cheie în regiune.
- Energie electrică, cu o pondere semnificativă din surse regenerabile, inclusiv hidro și eoliană.
- IT și servicii
- România a devenit un hub pentru dezvoltarea de software, având unul dintre cele mai rapide ritmuri de creștere din Europa.
De ce exportăm puțin?
În ciuda diversității producției, România întâmpină obstacole majore în creșterea exporturilor:
- Lipsa infrastructurii
Transportul mărfurilor este îngreunat de rețeaua deficitară de drumuri, căi ferate și porturi. Fără investiții masive, mărfurile românești ajung greu și scump pe piețele internaționale. - Producția nesustenabilă
Multe sectoare funcționează încă la nivel de supraviețuire, fără tehnologii moderne care să permită creșterea productivității și a calității. - Lipsa brandurilor puternice
Produsele românești sunt adesea exportate ca materie primă, pierzând valoarea adăugată. De exemplu, grâul românesc ajunge să fie procesat în alte țări, iar noi cumpărăm pâine importată. - Politicile incoerente
Deciziile guvernelor s-au concentrat prea puțin pe sprijinirea fermierilor și a producătorilor locali pentru a accesa piețe externe competitive. - Interese externe și piața unică
Într-o Europă dominată de marii jucători economici, România a fost poziționată mai mult ca furnizor de resurse brute, în timp ce produsele finite sunt monopolizate de țări precum Germania, Franța sau Olanda.
De ce importăm 80% din mâncare?
Este greu de conceput că o țară cu un potențial agricol uriaș ajunge să importe majoritatea alimentelor. Cauzele principale includ:
- Distrugerea sistemului agricol local
După 1990, fermele colective au fost dezmembrate fără a fi înlocuite de un sistem modern. Fragmentarea terenurilor a dus la producții mici și ineficiente. - Lipsa capacităților de procesare
Majoritatea produselor agricole brute pleacă la export, iar România importă produse procesate scumpe. - Lanțurile de supermarketuri
Retailerii internaționali preferă să importe mărfuri din țările lor de origine, în detrimentul producătorilor locali. - Subvențiile agricole dezechilibrate
Subvențiile europene favorizează marii producători din Vest, ceea ce face ca fermierii români să fie dezavantajați. - Calitatea și standardele
Producătorii români întâmpină dificultăți în a respecta standardele stricte impuse de UE, ceea ce limitează accesul pe piață.
Jocurile economice și „jupânul” Europei
Uniunea Europeană este o arenă economică unde fiecare țară își apără propriile interese. România, însă, pare să joace un rol secundar, influențată de marii actori precum Germania, Franța sau Olanda.
- Piața unică
Deși oferă acces liber pentru produse, piața unică este dominată de țările dezvoltate. Acestea stabilesc reguli și standarde care favorizează exporturile lor, în timp ce țările periferice, precum România, devin furnizori de materii prime. - Lobby și influență politică
Țările cu influență economică semnificativă investesc masiv în lobby-ul european. România, în schimb, are o voce slabă la Bruxelles, ceea ce face dificilă promovarea intereselor proprii. - Lanțurile valorice
România este integrată în lanțurile valorice europene, dar în poziții inferioare. De exemplu, componentele auto produse aici sunt exportate, dar valoarea adăugată rămâne în țările care asamblează produsul final. - Disparități în alocarea fondurilor europene
Fondurile europene sunt teoretic disponibile pentru toate statele membre, dar accesarea lor depinde de capacitatea administrativă și de prioritățile impuse de Uniunea Europeană. Țări precum Germania sau Franța influențează direcționarea acestor fonduri către sectoare care le avantajează lanțurile valorice. România, cu o administrație birocratică și uneori ineficientă, absoarbe fonduri europene sub potențialul său. În acest context, investițiile critice pentru agricultură, infrastructură și industrie sunt subfinanțate. - Concurența fiscală și munca ieftină
România este atractivă pentru investitori datorită forței de muncă ieftine și a unui regim fiscal competitiv. Cu toate acestea, această politică atrage doar investiții în sectoare cu valoare adăugată scăzută. Multinaționalele își maximizează profiturile externalizând etapele de producție intensă în muncă, fără a crea lanțuri economice integrate local. Astfel, România devine o piață de desfacere și un furnizor de resurse, fără a beneficia pe deplin de pe urma valorii generate. - Reguli stricte și standarde favorabile marilor economii
Uniunea Europeană impune standarde riguroase în toate domeniile – de la agricultură la industrie – care sunt mai ușor de respectat de economiile dezvoltate. De exemplu, fermierii români trebuie să se alinieze normelor de calitate UE, însă costurile sunt adesea prohibitive pentru micii producători. Aceasta deschide larg ușile pentru produse din Vest, în timp ce producătorii locali pierd teren chiar și pe piața internă. În industrie, standardele tehnologice avansate favorizează țările care dețin deja infrastructura necesară, marginalizând economiile emergente precum România. - Controlul lanțurilor logistice și distribuția alimentară
Marile economii europene controlează lanțurile logistice și distribuția în întreaga UE, inclusiv în România. Supermarketurile dominante sunt gestionate de companii străine care preferă să importe produse din propriile rețele. Aceasta reduce șansele producătorilor locali de a pătrunde pe rafturi, chiar și atunci când produsele românești sunt competitive ca preț și calitate. În plus, politica de prețuri impusă de acești retaileri limitează profitabilitatea producătorilor locali, consolidând dependența României de importuri.
Cum putem schimba lucrurile?
Pentru a reduce dependența de importuri și a crește exporturile, România trebuie să adopte strategii pe termen lung:
- Investiții în infrastructură
Dezvoltarea rețelelor de transport este esențială pentru a facilita comerțul. - Sprijinirea fermierilor și producătorilor locali
Programe dedicate pentru modernizarea agriculturii și a industriei alimentare ar putea revitaliza sectorul. - Dezvoltarea brandurilor naționale
Promovarea produselor „made in Romania” pe piețele internaționale poate aduce valoare adăugată. - Consolidarea capacităților de procesare
Înființarea de fabrici moderne ar putea transforma produsele brute în bunuri finite competitive. - O politică externă mai fermă
România trebuie să-și susțină interesele mai ferm la nivel european, inclusiv printr-un lobby bine organizat. - Educație și inovație
Investițiile în educație și cercetare pot crește competitivitatea economică a țării.
România are potențialul de a fi un jucător important pe scena economică europeană. Resursele naturale, talentul oamenilor și poziția strategică sunt atuuri evidente. Cu toate acestea, lipsa de viziune, infrastructura slab dezvoltată și influența jucătorilor mari din UE au contribuit la paradoxul economic al României: o țară care produce mult, dar exportă puțin și importă chiar și ceea ce ar putea produce singură. Jocul economic european este complicat, iar România trebuie să învețe să își joace cărțile cu mai multă strategie și curaj.