Frați de cruce, Ziua a șaptea, Stânca păgână (Trilogia Semnul celor Șapte)-Nora Roberts
Titlu original: Sign of Seven (Blood Brothers, The Hollow, The Pagan Stone)
Traducerea: Doru Mărculescu, Roxana Buzoianu, Liviu Mateescu
Editura: Lider
An apariție: 2009
Nr pagini: 510, 432, 450
Cotație Goodreads: 4,16 (media)
Rating personal: 5/5*
Semnul celor Șapte mi-a adus oarecum aminte de Oraşul BântuIT al lui Stephen King. Pentru cine nu ştie deja, acolo e vorba despre un orăşel numit Derry care îşi datorează prosperitatea unei entităţi (de aici numele original–It) ce consideră oraşul locul său de vânătoare, prosperitatea şi condiţiile bune de trai ducând la creşterea populaţiei din rândurile căreia îşi alege victimele. O dată la 27 de ani, încă din vremuri străvechi, au loc dispariţii misterioase de copii şi adolescenţi şi violenţe fără seamăn de care mai apoi nimeni nu-şi mai aminteşte, oamenii părând să uite sau să ignore ceea ce nu-şi pot explica.
Ceva relativ asemănător se întâmplă şi în Hawkins Hollow o dată la şapte ani însă, în a şaptea zi a celei de-a şaptea luni. Totul a început cu sute de ani în urmă, în 1652 când, sacrificându-se pe sine însuşi, Giles Dent a reuşit să încătuşeze sub Stânca Păgână un demon care pusese stăpânire pe minţile şi trupurile oamenilor din zonă.
Caleb Hawkins, băiatul de condiţie bună, Fox O`Dell, fiul unui cuplu de hipioţi şi Gage Turner, al cărui tată e beţivul agresiv al oraşului, par a nu avea nimic în comun şi totuşi sunt buni prieteni, legaţi poate şi de faptul că toţi trei s-au născut în acelaşi timp, pe 7 iulie 1977. Zece ani mai târziu, dorindu-şi ca petrecerea de ziua lor sa nu fie una banală ci un soi de aventură, hotărăsc să campeze într-o zonă interzisă, considerată deopotrivă pământ sacru şi loc blestemat: Stânca Păgână. Ritualul lor copilăresc, prin care se fac fraţi de cruce, dezlănţuie infernul asupra oraşului prin eliberarea demonului din temniţa sa magică.
”—Fraţi în cuget şi-n simţire. De-a pururi fraţi de cruce. În acest timp, norii începuseră să acopere, tremurători, luna dolofană, înceţoşând strălucirea astrelor. Sângele amestecat al celor trei băieţi se scurse şi începu să picure, căzând pe pământul pârjolit. În momentul acela, vântul se dezlănţui dintr-odată ca un urlet turbat. Micul foc de tabără împrăştie în văzduh un turn ascuţit de flăcări şi de scântei. Toţi trei băieţii se treziră săltaţi de la pământ, ca şi când o mână uriaşă i-ar fi înşfăcat şi i-ar fi azvârlit în sus. Explodă atunci şi o lumină orbitoare, de parcă toate stelele din cer s-ar fi făcut ţăndări.”
Întâmplarea traumatizantă i-a lăsat speriaţi, împovăraţi de responsabilităţi şi i-a maturizat înainte de vreme însă a avut şi nişte efecte surprinzătoare asupra minţilor şi trupurilor lor, efecte pe care va trebui să le descopere fiecare, citind cele 3 volume.
21 de ani mai târziu, Caleb şi Fox locuiesc încă în oraş, în timp ce Gage e un jucător profesionist de poker ce rătăceşte prin lume, părând să nu-şi găsească nicăieri locul. Cu toate acestea, se întoarce la fiecare 7 ani pentru a face faţă coşmarului pe care l-au declanşat în acea noapte. Acum însă ceva e diferit, ceva s-a schimbat şi se simte că va urma o confruntare finală–demonul este mai puternic decât de obicei dar nici ei nu mai sunt singuri. Trei femei foarte diferite una de cealaltă se vor simţi atrase în oraşul blestemat, femei care, ca şi ei, sunt urmaşele îndepărtate ale eroilor principali ai înfiorătoarelor întâmplări din urmă cu sute de ani.
Quinn Black scrie despre fenomenele paranormale din micile orașe americane, fiind interesată de locuri bântuite, preotese voodoo şi altele asemenea iar Hawkins Hollow şi ”anomaliile” sale i se pare numai bun de imortalizat într-o carte. Numai că are parte de mai mult decât a cerut, după cum se spune. Încă de la intrarea în oraş are o întâlnire cu inexplicabilul, una simplă, micuţă, aşa, de bun-venit.
”[...]Scoase carneţelul de însemnări, îşi notă data şi ora şi scrise exact ceea ce i se păruse că ar fi văzut acolo: «Băieţel cca zece ani. Păr lung negru, ochi roşii. SE UITA drept la mine. Am clipit? Am închis ochii? I-am redeschis şi am zărit un imens câine negru, nu un băiat. Iar pe urmă, buf. Acolo nu mai era nimic.»”
Cea de-a doua, Layla Darnell, a venit tocmai din New York, ghidată, mânată, condusă, hăituită de vise ciudate, de voci, spaime şi impulsuri fără vreo explicaţie logică. E sigură că totul are drept cauză o tumoare pe creier iar faptul că şi Quinn poate vedea chestia dezgustătoare care o întâmpină în restaurantul hotelului e un motiv de uşurare deşi explicaţiile ulterioare depăşesc puterea ei de înţelegere.
”[...]Aluneca pe scândurile lustruite ale duşumelei de stejar, lăsând în urmă o dâră de scursuri dezgustătoare. La început i se păru a fi un şarpe, apoi un melc fără cochilie, iar apoi nu mai putu gândi aproape deloc, cu ochii la creatura care se prelingea pe picioarele mesei la care doi tineri îşi savurau cocktailurile la lumina lumânărilor.
Corpul scârboşeniei, gros ca un pneu de camion şi împestriţat cu roşu pe fond negru, îşi croia acum drumul pe imaculata ţesătură de in a feţei de masă, creatura lăsând după ea pete slinoase, în vreme ce tinerii râdeau şi flirtau. O chelneriţă intră în pas sprinţar în încăpere, călcând prin mizeria de pe pardoseală şi aducându-le celor doi tineri aperitivele.”
Ultima dar nu cea din urmă este Cybill Kinski, prietena şi colaboratoarea lui Quinn, un spirit rebel, o superbă vrăjitoare cu sânge ţigănesc, o hoinară asemenea lui Gage.
Trei bărbaţi, trei femei într-un roman de Nora Roberts, normal că apare atracţia şi dragostea însă restul poveştii nu e deloc previzibil şi va trebui să citiţi pentru a afla cum se încheie totul, cine supravieţuieşte şi cine nu, cine rămâne, cine pleacă.
Mi-a plăcut că şi de data aceasta Nora Roberts a reuşit să creeze personaje credibile, simpatice, amuzante, calde, extravagante ori trăznite de-a dreptul, cu defecte şi calitaţi, schiţând o comunitate din care ţi-ar plăcea să faci parte aşa cum s-a întâmplat şi în Inocenţă carnală ori în trilogia fraţilor Gallagher, pentru a aminti doar două titluri.
Are tot ce-și poate dori cineva de la o carte aparținând acestui gen: acțiune, mister, atmosferă, suspans, umor, prietenie, romantism și un strop mic de horror, mic de tot. Să nu credeți că e prea ”de groază” pentru a fi citită de cei care nu agreează acest gen literar; chiar dacă Stephen King e menţionat de câteva ori de-a lungul naraţiunii, nu există nicio asemănare între Semnul celor Șapte și oricare dintre romanele acestuia, în afara premisei pe care am menționat-o la început. Ca și în alte povești scrise de Nora Roberts, nuanţele paranormale/horror sunt doar ingredientul care condimentează acţiunea şi o fac mai interesantă.
N-am mai nimic de reproșat dar e posibil să nu pot fi obiectivă, Nora Roberts e scriitoarea mea preferată de romance… va trebui să citiți trilogia pentru a descoperi dacă am fost sau nu subiectivă. Minusul, atâta cât este, i se poate imputa editurii: traducerea, bineînțeles, ce altceva? Este enervant când fiecare volum al unei serii e tradus de altcineva, iar traducătorii nu cooperează pentru a păstra o continuitate. Ca în multe romane de-ale autoarei, eroul are un câine, Rostogol pe numele lui, cel puţin în primele două volume. În al treilea i se spune Lump, ceea ce m-a derutat inițial, până mi-am dat seama că acesta e de fapt numele original al câinelui.
Ca să nu mai spun că în volumul doi, la pagina 93, traducătoarea se autodepăşeşte, traducând şi ceea ce ar fi trebuit să rămână în limba engleză–”crede că eşti rece” e de fapt „crede că ești (un tip) cool”. Iar PB & J este de fapt Peanut Butter & Jam/Jelly (unt de arahide cu gem/jeleu de fructe), un fel de mâncare apreciat de americani, fiind sățios și ieftin pe deasupra, de vreme ce l-a ajutat pe Fox să cumpere clădirea în care își are biroul de avocatură; în niciun caz nu e un local așa cum se sugerează din traducere.
”Îşi luă servieta şi traversă trotuarul. Fusese nevoie de mult efort şi de jonglerii financiare pentru ca Fox să poată intra în posesia vechii clădiri a primăriei. Primii ani fuseseră inundaţi şi-l storseseră de puteri. Dar meritaseră efortul, mesele nesfârşite de la PB şi J, pentru că fiecare părticică îi aparţinea lui şi Băncii Hawkins Hollow & Trust. Pe plăcuţa de pe uşă se putea citi: FOX B. O’DELL, AVOCAT. Încă îl mai surprindea faptul că a decis să urmeze dreptul, dar şi mai mult acela că-şi practică profesia într-un orăşel.”
Oricum, chiar și așa, trilogia a fost o experiență mai mult decât agreabilă și foarte potrivită în perioada asta de dinainte de Ziua Îndrăgostiților așa că sper că v-am făcut poftă de Nora Roberts în general, de Semnul celor Șapte în special…eu una ştiu că m-am bucurat de fiecare clipă!