Șoptindu-le vrăjitoarelor-Anna Dale
Titlu original: Whispering to Witches
Traducere: Mariana Petcu
Editura: RAO
An apariție: 2005
Nr. pagini: 256
Goodreads: 3,87
Rating personal: 4,5/5
Joe abia aștepta să-și petreacă vacanța de Crăciun alături de tatăl său, în Londra, însă un te-lefon primit în miezul nopții îi spulberă visul: tatăl e nevoit să plece de urgență în Scoția, iar Joe va trebui să ajungă în Canterbury, la noua familie a mamei sale, ceea ce nu-l încântă prea tare.
”Să-şi petreacă sărbătoarea Crăciunului cu mama lui, cu soţul ei, Gordon, şi cu ciudata lor fiică Esme nu era tocmai un motiv de bucurie.”
Singurul lucru care-i mai îndulcește nemulțumirea este faptul că întreprinde aceasta călătorie cu trenul fără a fi în-soțit de un adult. Însă vecinii de compartiment, atât de banali la prima vedere, se comportă ciudat, înspaimântându-l și, printr-un concurs nefericit de întâmplari, Joe ajunge să coboare cu o stație mai devreme.
”Încremeni şi simţi un fior de gheaţă pe şira spinării. Dintr-odată, i se făcu teribil de frică; ca şi cum s-ar fi aflat în prezenţa unui lucru neobişnuit de rău. Întunericul părea să se închidă în jurul lui. […] Se reze-mă de fereastră şi trase de mânerul uşii, cu ochii măriţi de spaimă. Uşa compartimentului se deschise şi, dintr-o săritură, Joe era pe peron, cu valiza aproape smulgându-i braţul din încheietură.”
Iar ciudățeniile nu se opresc aici: controlorul de peron care îi cere biletul se dovedește a fi un impostor iar tricicleta căpătată de la biroul de obiecte pierdute/găsite al gării, prin amabilitatea unui funcționar pătruns de spiri-tul Crăciunului, se vădește a fi o mătură. Iar prin ”mătură” mă refer la mij-locul de transport obișnuit al vrăjitoarelor.
Așa că nu-i de mirare că începe să se comporte ciudat și-l duce cu vite-za vântului…dar nu unde avea el nevoie ci în clădirea unde-și are sediul Sabatul Urzicii Moarte.
Sursa foto: pixabay
”Joe îşi ridică picioarele de pe pedale şi le urcă pe cadrul tricicletei. Pedalele continuară sa se învârtească singure, mişcându-se atât de repede, încât ai fi zis că scânceau. Joe apucă ghidonul foarte strâns şi închise ochii, nădăjduind că tot acest coşmar avea sa se sfârşească.”
Acolo, Joe face cunoștință cu Winifred, conducătoarea sabatului, cu Rose cea țâfnoasă și pisica ei, Ishtar, cu Patsy cea aiurită, proprietara măturii cu bucluc, cu cel mai bătrân membru al sabatului – Ulfric dar mai ales cu cea mai tâ-nără dintre ei, Twiggy – care-i cam de vârsta lui – și are prilejul să întâlnească un spirit al vântului, Cuthbert, care le servește drept curier pentru mesajele de recrutare scrise cu cerneală fermecată pe frunze și trimise, ei bine…în cele patru vânturi.
”Noi suntem Sabatul Urzicii Moarte. Da, ştiu, e un nume cam anost, nu? Ei, cum să ţi spun, noi nu suntem chiar un sabat… nu în sensul propriu. Trebuie să ai cel puţin şase membri, vezi tu, iar noi nu avem decât cinci. De-asta ducem acum o mică activitate de recrutare.”
Era o vreme când duhurile vântului erau la fel de numeroase ca păsările, după cum și-amintește Patsy; acum au devenit mult mai rare, la fel de rare ca vrăjitoarele…”Nu mai există pra multe vrăjitoare în ziua de azi”, se plânge Twiggy dar nimeni nu cunoaște motivul.
”Rose pufni.
— Cuthbert! Pha! Cum de ştii cum îl cheamă? Duhurile vântului nu pot vorbi. Nu sunt nimic altceva decât nişte saltimbanci mici şi ignoranţi.
— Nu-i adevărat! o contrazise Twiggy cu înverşunare. Ştiu că numele lui adevărat nu e Cuthbert, dar cred că îi place…
— O, Twiggy, zise Winifred. Nu poţi fi sigură că e acelaşi duh al vântului. Toţi arată la fel.”
Într-un târziu, Joe ajunge acasă viu și nevătămat, doar că, bineînțeles, Winifred se simte obligată să-i șteargă amintirile acestei întâlniri, înlocuindu-le cu unele la fel de greu de crezut, din punctul de vedere al polițiștilor care îi anchetau dispariția.
”— Tic tac.
Dezăvorăşte timpul.
Alungă amintirea
Şterge
orice urmă.
Nimic să nu rămână.”
Însă, așa cum se întâmplă de obicei prin povești, Twiggy are nevoie de el și este nevoită să-i redea amintirile într-un loc public, o bibliotecă. Doar că, ghinion, o bibliotecară e martoră la mica vrăjitorie. Iar Twiggy face o greșeală imensă atunci când folosește aceeași metodă, amintirile false furnizate acesteia fiind mult mai dăunătoare.
”— Joe, cine ţi-a desenat şarpele pe valiză?
— Ce?
— L-am văzut când mergeam aseară spre casa ta. O viperă încolăcită pe colţul de sus. Nu cred ca Winifred şi celelalte l-au putut vedea, pentru că te-ar fi întrebat. Bănuiesc că eşti implicat în ceva. Trebuie să ştiu cum a ajuns şarpele acolo.
— Nu e niciun şarpe pe valiza mea, zise Joe încet.
— E desenat cu cerneală vrăjită… vreau să spun, cu cerneală invizibilă. Ai cunoscut pe cineva în gară… sau în tren?
Joe se făcu alb ca varul.”
Iar de aici începe o aventură mystery plină de magie (sau viceversa), cum nu se poate mai satisfăcătoare, plină de suișuri și coborâșuri, răsturnări de situație și descoperiri uimitoare, cum ar fi legătura dintre duhurile vântului și vrăjitoare și motivul pentru care și unele, și celelalte sunt tot mai rare de la o vreme. Mi-a plăcut enorm felul în care, la final, fiecare piesă de puzzle își găsește locul, totul se leagă frumos, niciun fir narativ nu rămâne pe dinafară.
Șoptindu-le vrăjitoarelor – o poveste simpatică și originală, uimitor de ingenioasă, relatată într-un mod fermecător și amuzant, care te ia pe sus într-un vârtej de personaje excentrice – unele delicios de malefice -, înso-țite de un alai de pisici, șobolani, șerpi, melci, lupi și te poartă într-o lume interesantă, asemănătoare pe alocuri (poțiuni, baghete, Târgul de la Mie-zul Nopții) dar totuși la ani lumină de Harry Potter.
Sursa foto: pixabay
Niciodată până cum nu cred că mi s-a mai întâmplat să-mi doresc ca o carte să facă parte dintr-o serie în 12 volume și sunt uimită că, în ciuda numeroaselor reeditări în limba engleză și a faptului că a fost tradusă în nenumărate limbi, Șoptindu-le vrăjitoarelor nu a fost ecranizată nici mă-car sub formă de animație. La fel cum mă miră că RAO n-a mai reeditat-o în acești 20 de ani deși mi se pare o minune de poveste, perfectă pentru această perioadă a anului.