Domnul Ibrahim și florile din Coran—Éric-Emmanuel Schmitt
Titlu original: Monsieur Ibrahim et les Fleurs du Coran
Traducerea: Simona Brînzaru
Editura: Humanitas Fiction
Colecția: Seria de autor Éric-Emmanuel Schmitt
An apariție: 2013
Nr pagini: 96
Cotație Goodreads: 3,84
Ratingul personal al cărții: 5/5*
Alcătuită din felii de viaţă descrise cu umor şi într-un stil extrem de “colorat”, cartea spune povestea unei prietenii neobişnuite, în Parisul anilor ’60, dintre un puşti evreu de 11 ani—naratorul, de aici şi stilul—şi un “arab” trecut de 70, precum şi a călătoriei lor iniţiatice în căutarea secretului fericirii, a propriei identităţi şi a sensului vieţii.
Moise: rotofei şi precoce, singuratic, nefericit, sarcastic şi şmecher. S-a maturizat rapid pe mai multe planuri deşi, uneori, comentariile naive îi trădează vârsta. Locuieşte doar cu tatăl lui, “avocat fără dosare pe rol şi fără soţie”, de când femeia i-a părăsit, la naşterea lui. Se ocupă singur de toate treburile casei, cumpărături, spălat, gătit‒mâncăruri cu Royal Canin, ca să economisească nişte bani de buzunar dar şi ca un fel de răzbunare/sfidare la adresa tatălui care ori îl ignoră, ori îl critică prin comparaţie cu Popol, fratele mai mare plecat odată cu mama lor.
Nu-i de mirare că se simte mai bine în compania domnului Ibrahim şi a târfelor din Rue de Paradis (v-am spus că e precoce, nu? Doar ce-a devenit bărbat, “botezat între coapsele unei femei”.)
Dl. Ibrahim este, de peste 40 de ani, băcanul arab de pe strada evreiască Rue Bleue, „care nu e albastră”, aşa cum nici el nu e arab, deşi este într-adevăr musulman. Vine din zona Cornului de Aur dar „în comerţ, arab înseamnă că ţii deschis de la opt până la miezul nopţii şi duminica”. Calm şi contemplativ, profund, înţelept, sfătos, cald, generos şi mucalit, dl Ibrahim e unul dintre acele personaje „larger than life”, care ies din paginile cărţii şi ţi se întipăresc în minte pentru totdeauna.
Prietenia lor începe destul de neobişnuit, cu Moise şterpelindu-i când şi când câte o conservă şi conversaţii de câte o frază pe zi întinse pe mai multe zile, transformându-se cu timpul într-o relaţie deosebită, mentor‒învăţăcel iar mai apoi tată‒fiu.
O carte superbă, tulburătoare, având delicateţea şi strălucirea unei miniaturi, concisă ca o parabolă şi la fel de înţeleaptă şi plină de tâlc, o poveste frumoasă despre pierderea inocenţei, toleranţă şi iertare, bunătate, iubire şi speranţă, care-ţi redă încrederea în umanitate chiar dacă eşti un cinic incurabil. Se citeşte uşor, poate fi recitită de nenumărate ori şi de fiecare dată va revela un alt strat de sensuri şi interpretări, Domnul Ibrahim şi florile din Coran fiind cu adevărat ” un dar pe care il poţi deschide iar şi iar”. Singurul regret: aş fi vrut să nu se mai termine…
Pentru cei interesați, cartea a fost ecranizată în 2003, cu Omar Sharif și Pierre Boulanger în rolurile principale.