Copacul ienicerilor—Jason Goodwin
Titlul original: The Janissary Tree (Yashim the Eunuch #1)
Traducerea: Daniela Truția
An apariție: 2006
Editura: RAO
Nr. pagini: 320
Cotație Goodreads: 3.5
Rating personal al cărţii: 5/5*
Istanbul 1836. O frumoasă gözde, o tânără din haremul sultanului, este găsită moartă în camera ei, strangulată. Niște bijuterii au dispărut din palat, urâte, după cum declară proprietara lor, valoroase însă prin faptul că i-au fost dăruite de Napoleon: proprietara e nimeni alta decât Valide Sultan, mama lui Mehmet al II-lea.
Patru cadeți din Noua Gardă, corpul de armată care i-a înlocuit pe ieniceri, sunt dați dispăruți; cadavrele lor încep să apară în diverse colțuri ale orașului, etalate în mod grotesc, inducând panică în rândul populației.
Au trecut zece ani de când ienicerii au fost șterși de pe fața pământului dar oamenii nu pot uita atât de ușor sute de ani de teroare, în care „copiii de suflet ai lui Allah” și-au impus voința prin abuzuri și crime, schimbând viziri și sultani după bunul lor plac. Și nimic nu aduce aminte mai bine de toate acestea decât Copacul Ienicerilor, platanul uriaș a cărui umbră se întinde amenințător în inima Istanbulului, de crengile căruia își spânzurau cândva oponenții.
„Ienicerii își aleseseră acest copac ca să-i reprezinte. Un instinct bun îi îndrumase să adopte un lucru însuflețit, într-o zonă a orașului încremenită în monumente menite să slăvească măreția omenească. În comparație cu acest platan uriaș, Topkapî părea rece și fără viață. În stânga sa, Yashim putea distinge conturul întunecat al palatului ridicat cu multă vreme în urmă de către un vizir care se considerase atotputernic, înainte să fie spânzurat cu funia neagră de mătase. Spre miazănoapte se întindea Sfânta Sofia, marea biserică bizantină, acum o moschee. În spatele lui se afla Moscheea Albastră, construită de către un sultan care își sărăcise imperiul pentru a o ridica. Și iată copacul, crescând în tăcere în vechiul Hipodrom, o oază de răcoare în arșița zilei. Nimeni nu îl privise cu resentiment pentru ceea ce ajunsese să reprezinte: puterea plină de opulență a corpului de ieniceri. Lucrul acesta, reflectă Yashim, nu-i stătea deloc în fire neamului său. Acelaşi instinct care îi condusese pe ieniceri să adopte copacul îi făcuse pe oameni să se codească să-l distrugă, acum că însuşi numele ienicerilor căzuse în uitare. Oamenilor le plăceau copacii și le displăceau schimbările; Hipodromul era cea mai bună dovadă în privința asta.”
Iar după cum va descoperi investigatorul chemat să rezolve acest puzzle de rău augur, platanul nu e singurul supraviețuitor al masacrului.
Vă spuneam într-o altă recenzie că-mi plac detectivii neobișnuiți…eroul lui Jason Goodwin se încadrează cu siguranță în categorie: Yashim este „acel gen de creatură rar întâlnită chiar și în Istanbulul secolului al XIX-lea”, un eunuc. Înalt și bine clădit, totuși având un aspect modest, liniștit, care îl ajută să se amestece în mulțime și să se strecoare neobservat, amabil, bun ascultător, inteligent, capabil de raționamente surprinzătoare, poliglot, spre uimirea occidentalilor, modern în gândire totuși un bun musulman, cu o pasiune surprinzătoare pentru gătit și o slăbiciune pentru romanele franțuzești, însă marcat de mutilarea care l-a scos din rândul oamenilor, negându-i dreptul la o familie și o viață normală.
E un om singuratic, cu puțini prieteni dar cei pe care îi are sunt la fel de neobișnuiți: Preen, frumoasa dansatoare köçek (köçek sunt de fapt bărbați travestiți), Palewski, diplomatul scăpătat (ambasador al Poloniei care la vremea respectivă fusese ștearsă de pe hartă prin ” bunăvoința” Austriei, Prusiei și Rusiei), ori fosta Aimée du Buc de Rivéry , franțuzoaica din Martinica, deturnată cândva din voiajul spre Paris, actuala Valide Sultan, cea care îl aprovizionează cu romanele atât de dragi…
Investigația periculoasă, în cursul căreia viața îi e aproape curmată în moduri șocante, îl poartă prin tot oraşul, prin palate, ambasade și moschei, Marele Bazar, piețe și prăvălii, prin cartiere selecte, rău famate ori cartierele diferitelor bresle, oferindu-ne o imagine pitorească a acestui turn Babel locuit de două milioane de oameni de rase, etnii și religii diferite. Capitală a trei mari imperii, martor tăcut al istoriei, amestec uimitor de mizerie și splendoare, de mărire și decădere, de nou și străvechi, Istanbulul e un personaj în sine în acest roman.
„O mie cinci sute de ani de măreție.O mie cinci sute de ani de putere. O mie cinci sute de ani de corupție, lovituri de stat și compromisuri. Un oraș al moscheilor, al bisericilor și sinagogilor; al piețelor și marilor magazine; al negustorilor, soldaților și al cerșetorilor. Orașul care le întrecea pe toate celelalte, supraaglomerat și nesățios.”
Credem că ştim totul despre turci, doar istoria noastră a fost strâns legată de a lor, sute de ani am fost sub stapânirea lor ori am luptat împotriva lor. Cartea aceasta, minunat amestec de mistery şi roman istoric, ne permite să aflam lucruri pe care nu le ştiam, frumoase, interesante, despre cultura, tradiţiile, istoria şi concepţiile lor despre lume, viaţă şi moarte. Obiceiuri, cutume, superstiții, tabieturi, viața de zi cu zi, aspecte ale religiei islamice ori ale administrației, instituții ieșite din comun (eunucii negri ai haremului, castă extrem de influentă, având o mai mare putere decât ai bănui, dansatoarele köçek), politica Înaltei Porţi, ce-şi mai pierduse din strălucirea de odinioară, manevrele Marilor Puteri, toate ne sunt revelate cu o pasiune pentru detalii care te duce cu gândul la miniaturile medievale.
Un thriller de calitate în care evenimente și personaje imaginare sunt măiestrit împletite în textura istoriei adevărate, bine documentate, (Jason Goodwin e istoric), o frescă în mișcare a unei societăți de mult pierdute în uitare, o poveste având ceva din misterul, parfumul și exotismul celor 1001 de nopți, o carte pe care o recomand cu entuziasm și căldură.