Viața creștinului ortodox nu este o viață lipsită de încercări, ci o necontenită luptă duhovnicească.
Această luptă nu se vede cu ochii trupești, nu se duce cu arme materiale și nu are loc pe câmpuri de bătălie pământești, ci în adâncul inimii omului. Sfinții Părinți numesc această confruntare războiul nevăzut, adică lupta cu diavolul, cu patimile și cu gândurile rele care încearcă să despartă sufletul de Dumnezeu.
Vrăjmașul nu se arată de obicei în chip văzut, ci lucrează în ascuns, prin ispite, slăbiciuni și neatenție. De aceea, creștinul trebuie să fie mereu treaz și rugător.
Sfânta Scriptură spune:
„Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită,” (1 Petru 5, 8).
Nimeni nu este scutit de ispită, iar adesea, cu cât omul se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât lupta devine mai puternică.
Începutul căderii, lucrurile mici nebagate în seamă
Mulți cred că lupta cu diavolul începe doar prin păcate mari, dar Sfinții Părinți spun că vrăjmașul începe cu lucruri mici: o neascultare, o încălcare a postului, o lene la rugăciune sau o supărare păstrată în inimă. Prin acestea, sufletul slăbește treptat, iar diavolul găsește loc să lucreze.
Un monah athonit povestea că o femeie credincioasă, după ce a gustat de frupt într-o zi de post, a avut noaptea o mare tulburare, simțind o apăsare diavolească. Neputând să se miște, a strigat în gând la Maica Domnului, iar îndată a primit ajutor și ispita a dispărut.
Această întâmplare arată că războiul nevăzut este real și că ascultarea de rânduiala Bisericii este o mare apărare pentru creștin.
De ce caută diavolul să-l piardă pe om
Diavolul nu se luptă cu omul pentru că ar avea putere mai mare decât Dumnezeu, ci pentru că vrea să-l despartă pe om de Dumnezeu. El a căzut din mândrie și nu poate suporta să vadă pe om ridicându-se spre cer.
Sfinții Părinți spun că vrăjmașul are trei arme principale:
- ispita
- înșelarea
- deznădejdea
Mai întâi îl ispitește pe om să facă un păcat mic. Apoi îi șoptește că nu este nimic grav. După aceea îl face să repete păcatul, iar la sfârșit îl aruncă în deznădejde, spunându-i că nu mai are iertare.
Dar aceasta este cea mai mare minciună a diavolului. Dumnezeu iartă orice păcat, dacă omul se pocăiește cu sinceritate. Nu există cădere din care omul să nu se poată ridica, dacă se întoarce cu lacrimi la Dumnezeu.
Rugăciunea, scutul cel mai puternic în lupta duhovnicească
În această luptă nevăzută, omul nu se poate apăra singur. Puterea nu vine din voința omenească, ci din harul lui Dumnezeu. De aceea, cea mai puternică armă este rugăciunea.
Femeia din întâmplarea povestită nu s-a putut apăra prin puterea ei. Nu a putut să se miște, nu a putut să strige, dar a chemat în gând pe Maica Domnului, iar ajutorul a venit imediat.
Așa se întâmplă cu toți cei care cheamă cu credință numele Domnului.
Sfinții spun că diavolul se teme de trei lucruri:
- de rugăciune
- de post
- de smerenie
Unde este rugăciune curată, diavolul nu poate rămâne.
Unde este post, patimile slăbesc.
Unde este smerenie, vrăjmașul nu are putere.
De aceea, creștinul trebuie să se roage zilnic, chiar și atunci când nu simte dorință de rugăciune. Tocmai atunci este lupta cea mai mare.
Postul, armă duhovnicească, nu simplă tradiție
Unii cred că postul este doar o regulă sau o obicei vechi. Dar Sfinții Părinți spun că postul este o armă duhovnicească foarte puternică.
Când omul postește, își smerește trupul și își întărește sufletul.
Când nu postește, trupul se întărește, iar sufletul slăbește.
Diavolul nu se teme de omul puternic trupește, ci de omul smerit și ascultător.
Femeia din întâmplare nu a fost pedepsită pentru că a mâncat carne, ci pentru că a cedat ispitei și a slăbit în trezvie. Dumnezeu a îngăduit acea încercare nu ca să o piardă, ci ca să o întărească și să o facă mai atentă.
Și, într-adevăr, după acea întâmplare, ea nu a mai încălcat niciodată postul.
Așa lucrează Dumnezeu: îngăduie uneori încercări, pentru ca omul să se trezească și să se întoarcă mai cu hotărâre spre El.
Maica Domnului, grabnic ajutătoare în războiul nevăzut
În viața duhovnicească, un mare ajutor este Maica Domnului. Toți Sfinții spun că ea este grabnic ajutătoare celor care o cheamă cu credință.
Diavolul se teme de Maica Domnului, pentru că prin ea a venit mântuirea lumii. Prin smerenia ei s-a rușinat mândria diavolului, iar prin ascultarea ei s-a deschis calea mântuirii.
De aceea, când omul se roagă Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu cu smerenie, primește ajutor.
În întâmplarea povestită, diavolul a dispărut imediat ce a apărut Maica Domnului. Aceasta arată că puterea nu este a omului, ci a lui Dumnezeu.
Creștinul nu trebuie să se bizuie pe sine, ci pe harul lui Dumnezeu și pe ajutorul Maicii Domnului și al sfinților.
Cum putem birui în lupta cu diavolul
Sfinții Părinți ne dau câteva sfaturi simple, dar foarte puternice, pentru a putea birui în războiul nevăzut:
- Să ținem posturile Bisericii,
- Să ne rugăm zilnic, dimineața și seara,
- Să mergem la biserică și la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie,
- Să ne spovedim des și cu sinceritate,
- Să nu ne încredem în noi înșine,
- Să chemăm ajutorul Maicii Domnului și al sfinților,
- Să ne ridicăm de fiecare dată când cădem
Cel care face acestea nu va fi lipsit de ispite, dar nu va fi biruit.
Lupta cu diavolul nu se termină niciodată în viața aceasta. Dar Dumnezeu nu lasă pe nimeni singur. Cu cât omul se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât primește mai multă putere să lupte.
Chiar dacă omul cade, să nu deznădăjduiască. Să se ridice, să se roage, să se pocăiască și să înceapă din nou.
Pentru că biruința nu este a celui care nu cade niciodată, ci a celui care se ridică de fiecare dată cu smerenie, cu rugăciune și cu nădejde în Dumnezeu.