Pe fundalul războiului din Ucraina și al sancțiunilor economice fără precedent, înghețarea activelor rusești de către Uniunea Europeană a creat nu doar o dispută juridică dificilă, ci și un potențial punct de tensiune internațională cu ecouri în sistemul financiar global.
Ce a făcut Uniunea Europeană
După invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, UE, împreună cu aliații săi occidentali, a blocat accesul Moscovei la rezerve semnificative de active financiare. În decembrie 2025, liderii UE au decis înghețarea pe termen nedeterminat a aproximativ 210 de miliarde de euro din activele Băncii Centrale a Rusiei și alte fonduri rusești deținute în Europa. Aceste active, majoritatea gestionate de instituția belgiană Euroclear, sunt depozitate sub formă de numerar și titluri de valoare, fiind blocate de sancțiuni ca parte a pachetului amplu de măsuri impuse după 2022. UE discută modalități prin care o parte din aceste active ar putea fi folosite ca garanție pentru un împrumut de sprijin pentru Ucraina, o abordare controversată care ridică întrebări juridice complexe.
Cum răspunde Rusia
Banca Centrală a Rusiei a dat în judecată instituția Euroclear în instanțele din Moscova, cerând despăgubiri de peste 230 de miliarde de dolari/euro pentru pierderile cauzate de înghețarea activelor. În plus, tribunale rusești au decis deja sechestru sau confiscarea unor active europene, inclusiv filiale bancare și alte investiții străine, ca parte a strategiei Moscovei de a crea un instrument juridic pentru blocarea proprietății străine pe teritoriul Rusiei. Oficialii ruși au calificat planurile UE drept furt și încălcare a dreptului internațional, avertizând că orice confiscare deplină va atrage represalii economice și juridice, atât în Rusia, cât și în state considerate „prietene” Moscovei.
Valoarea activelor implicate
UE deține aproximativ 210 miliarde de euro în active rusești blocate, gestionate în mare parte de Euroclear în Belgia, reprezentând numerar și titluri guvernamentale externe. În paralel, firmele occidentale încă prezente în Rusia dețin active care ar putea fi blocate, estimate la 127 miliarde USD. Această situație creează un teren complex, cu potențial de escaladare rapidă, dar și de litigii internaționale.
Poziția altor state și riscurile globale
State precum China, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită au transmis semnale de prudență, criticând sancțiunile unilaterale și avertizând asupra riscurilor pentru stabilitatea financiară globală. Unele state pro-Rusia ar putea, teoretic, să recunoască hotărârile judiciare rusești, ceea ce ar permite Moscovei să blocheze sau să confişte active europene aflate pe teritoriul acestora. În același timp, țări din UE, cum ar fi Belgia, se arată reticente la utilizarea directă a activelor înghețate, invocând riscuri juridice și economice, inclusiv posibile repercusiuni asupra încrederii în sistemul euro și în instituțiile financiare europene.
Riscurile pentru economia UE
Un risc major este că alte state non-UE ar putea retrage capitalurile din Europa, de teama ca propriile rezerve să nu fie afectate în mod similar, în cazul unor conflicte viitoare. Această retragere masivă de capital ar putea duce la:
- scăderea lichidității pe piețele financiare europene,
- creșterea costurilor de împrumut pentru guverne și companii,
- întărirea volatilității monedei euro și a piețelor de capital,
- scăderea investițiilor străine directe, afectând redresarea economică post-pandemică și investițiile în infrastructură sau energie.
Acest efect de domino ar putea submina încrederea globală în stabilitatea financiară a UE și ar amplifica temerile privind precedentul creat de confiscarea sau înghețarea activelor străine.
Paralela cu Venezuela
Un precedent frecvent invocat în dezbaterea actuală este cazul Venezuelei, căreia i-a fost blocat accesul la rezervele sale de aur depozitate în străinătate, în special la Banca Angliei. În acel context, autoritățile britanice au refuzat să recunoască guvernul de la Caracas ca autoritate legitimă, ceea ce a dus la înghețarea rezervelor și la litigii prelungite în instanțe. Deși situația juridică și politică a Venezuelei diferă de cea a Rusiei, cazul a transmis un semnal puternic către comunitatea internațională: controlul efectiv asupra rezervelor nu aparține întotdeauna statului deponent, ci jurisdicției gazdă. Pentru multe state, acest episod a reprezentat un avertisment privind riscurile concentrării rezervelor în centre financiare occidentale. Paralela este relevantă deoarece întărește percepția că deciziile politice pot prevala asupra principiului neutralității financiare, accelerând tendința unor țări de a-și repatria aurul, de a-și muta rezervele sau de a căuta alternative la infrastructura financiară occidentală.
Concluzie
Disputa dintre UE și Rusia privind activele înghețate este mai mult decât o confruntare financiară: este un test al ordinii juridice și al încrederii în sistemul financiar global. Miza este uriașă, implicând miliarde de euro, precedente pentru imunitatea suverană și riscuri de retragere de capitaluri sau represalii economice în țările non-UE. Cum va evolua această criză depinde atât de deciziile politice și diplomatice, cât și de interpretările juridice ale instanțelor, iar orice mișcare greșită poate avea consecințe majore pentru stabilitatea globală și pentru viitorul relațiilor economice între state.
Vezi si :https://jurnal365.ro/banca-angliei-refuza-sa-restituie-aurul-venezuelei-romania-se-aude/