Între Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe, Taina Sfântului Maslu ocupă un loc aparte prin caracterul ei profund vindecător și mângâietor.
Taina vindecării și a milei lui Dumnezeu
Ea este rânduită pentru tămăduirea bolilor trupești și sufletești, pentru iertarea păcatelor și pentru întărirea celui aflat în suferință. Într-o lume în care boala, slăbiciunea și neliniștea sufletească sunt realități constante, această Taină devine una dintre cele mai căutate și frecvent săvârșite slujbe ale Bisericii.
Dorul omului după sănătate, după liniște și după sprijin dumnezeiesc îl face să alerge cu nădejde la această lucrare sfințitoare. Prin rugăciunile preoților și prin ungerea cu untdelemn sfințit, credinciosul primește nu doar alinare, ci și harul lui Dumnezeu care lucrează tainic spre vindecare și întărire.
Pentru a înțelege pe deplin sensul acestei Taine, este important să cunoaștem locul și timpul potrivit pentru săvârșirea ei, așa cum sunt ele rânduite în tradiția liturgică ortodoxă.
Destinația Tainei, pentru persoane și pentru întreaga obște
După structura slujbei din cărțile de cult, Taina Sfântului Maslu este destinată atât persoanelor particulare, cât și întregii obști creștine care are trebuință de vindecare. Ea nu este rezervată doar celor aflați în suferință gravă, ci tuturor celor care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.
Conținutul rugăciunilor arată că Sfântul Maslu se săvârșește pentru orice bolnav, de suferință trupească sau sufletească, fără limitare la o anumită boală ori stare. De aceea, Biserica îi cheamă pe credincioși la această Taină ori de câte ori au nevoie.
Din păcate, s-a răspândit pe alocuri ideea greșită că Maslul trebuie făcut doar când bolnavul este în stare foarte gravă. În realitate, Taina Sfântului Maslu nu este o slujbă a ultimei clipe, ci o Taină a vindecării și întăririi, cerută la vreme potrivită.
Locul săvârșirii Tainei Sfântului Maslu
Potrivit îndrumărilor din Molitfelnic, Sfânta Taină a Maslului se poate săvârși în două locuri principale:
-În biserică
Săvârșirea Maslului în biserică este forma cea mai obișnuită pentru slujbele de obște. Aici se adună credincioșii pentru a se ruga împreună, manifestând astfel comuniunea Bisericii în suferință și nădejde.
Participarea la Maslul de obște are o profundă dimensiune comunitară. Rugăciunea comună întărește credința fiecăruia, iar harul lui Dumnezeu se revarsă asupra tuturor celor prezenți. În mod deosebit în orașe, catedrale și mănăstiri, această practică este foarte răspândită.
În cadrul slujbei se folosesc elementele liturgice specifice:
- vas cu făină,
- candelă cu untdelemn curat,
- șapte bețișoare pentru ungere.
Acestea simbolizează lucrarea harului dumnezeiesc și bogăția darurilor Duhului Sfânt.
-La casa celui bolnav
Maslul poate fi săvârșit și la casa celui bolnav, atunci când acesta nu se poate deplasa la biserică. Această practică arată grija pastorală a Bisericii pentru fiecare credincios.
Chemarea preoților în casa bolnavului nu este doar o tradiție, ci o aplicare directă a îndemnului apostolic: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii … ”.
Slujba săvârșită în casă aduce alinare nu numai celui suferind, ci și familiei sale, transformând locuința într-un spațiu al rugăciunii și al prezenței harului.
Timpul săvârșirii Tainei, fără limitare strictă
Un aspect esențial al Tainei Sfântului Maslu este libertatea privind timpul săvârșirii ei.
Spre deosebire de alte rânduieli liturgice legate de anumite zile, Maslul nu este fixat la date precise. El se face oricând este nevoie, atunci când bolnavul sau familia lui solicită preoții Bisericii.
Această libertate arată caracterul pastoral și terapeutic al Tainei. Biserica nu condiționează ajutorul lui Dumnezeu de un calendar rigid, ci răspunde imediat nevoii credinciosului.
Zilele obișnuite pentru săvârșire
Deși nu există obligativitate, tradiția a statornicit anumite zile preferate pentru Maslul de obște:
- luni,
- miercuri,
- vineri.
Aceste zile sunt asociate cu post și rugăciune, fiind considerate potrivite pentru cererea milei dumnezeiești.
De asemenea, Maslul se săvârșește frecvent în timpul posturilor de peste an, când credincioșii sunt mai preocupați de pocăință, spovedanie și îndreptare sufletească.
Maslul în Săptămâna Patimilor
Un loc special îl ocupă săvârșirea Maslului în Săptămâna Mare.
În multe biserici se face Maslu de obște mai ales în Sfânta și Marea Miercuri, în amintirea ungerii Mântuitorului cu mir de către femeia păcătoasă.
De asemenea, în unele locuri:
- se face Maslu pentru cei sănătoși în Joia sau Vinerea Mare,
- pe alocuri chiar în Marea Sâmbătă înaintea Ceasurilor sau a Liturghiei.
Aceste rânduieli sunt legate simbolic de ungerea trupului Domnului cu miresme de către femeile mironosițe.
În Bucovina există obiceiul săvârșirii Maslului în Joia Mare, în locul rânduielii spălării picioarelor, iar în unele regiuni din Grecia se face Maslu și la sărbătoarea Sfântului Iacob, fratele Domnului (23 octombrie).
Momentul zilei pentru săvârșire
În ceea ce privește ora din zi, tradiția veche indică dimineața ca moment preferat pentru săvârșirea Maslului.
Totuși, în vremurile moderne, mai ales în orașe, se obișnuiește ca Maslul de obște să fie săvârșit după-amiaza sau spre seară. Această adaptare pastorală permite participarea unui număr mai mare de credincioși, care sunt liberi de la serviciu.
Această practică arată încă o dată că Biserica urmărește folosul duhovnicesc al credincioșilor, nu rigiditatea formală.
Sensul duhovnicesc al libertății de loc și timp
Faptul că Maslul poate fi săvârșit aproape oriunde și oricând nu este întâmplător. Această libertate exprimă adevărul că Dumnezeu nu este limitat de spațiu sau de calendar.
Harul dumnezeiesc vine acolo unde există credință, pocăință și rugăciune. Fie că slujba se face în biserică, într-o casă modestă, într-un spital sau într-o chilie de mănăstire, puterea Tainei rămâne aceeași.
Această realitate întărește nădejdea credincioșilor și arată dragostea necondiționată a lui Dumnezeu pentru oameni.
Taina Sfântului Maslu este una dintre cele mai mari binecuvântări oferite de Biserică credincioșilor aflați în suferință
Ea nu este rezervată doar momentelor extreme, ci este o lucrare permanentă de vindecare și întărire.
Poate fi săvârșită în biserică sau la casa bolnavului, pentru persoane sau pentru întreaga comunitate, dimineața sau seara, în orice zi când există nevoie. Deși tradiția recomandă anumite zile și perioade, ajutorul lui Dumnezeu nu este limitat de acestea.
Chemarea preoților pentru săvârșirea Maslului trebuie să fie un gest firesc al credinței, nu o soluție de ultimă instanță. Prin această Taină, Biserica ne învață că Dumnezeu rămâne Doctorul sufletelor și al trupurilor, iar mila Sa lucrează neîncetat spre vindecarea omului.