Un caz recent din Statele Unite readuce în prim-plan o realitate medicală rară, dar cu potențial letal: transmiterea virusului rabic prin transplant de organe. În ianuarie 2025, un pacient din Michigan a murit în urma unei infecții cu virusul rabic, la scurt timp după ce a primit un transplant de organ la University of Toledo Medical Center (UTMC), în Ohio, în cursul anului 2024.
Rabia și transplanturile de organe: un caz rar, dar tragic, readuce în discuție siguranța medicală
Deși rabia este cunoscută ca o boală cu o rată de mortalitate aproape de 100% în absența tratamentului precoce, transmiterea acesteia prin transplanturi de organe este extrem de rară. Totuși, istoria recentă a mai consemnat câteva astfel de cazuri, ceea ce impune o atenție constantă asupra procedurilor de screening și siguranță în transplantologie.
Reprezentanții UToledo Health au declarat că toate protocoalele standard și bunele practici au fost urmate cu strictețe în acest caz. Mai mult, o anchetă realizată în colaborare cu autoritățile de sănătate publică a confirmat că nu există niciun risc pentru populația generală.
„Siguranța pacienților este o prioritate absolută pentru sistemul nostru de sănătate”, au transmis oficialii UTMC într-un comunicat. „Am efectuat o analiză detaliată și nu au fost identificate abateri de la procedurile medicale recunoscute.”
Departamentul de Sănătate din comitatul Toledo-Lucas a confirmat decesul și a subliniat caracterul izolat al cazului, fără implicații pentru sănătatea publică.
Cazul ridică însă întrebări importante în spațiul medical și bioetic: cum poate fi prevenită transmiterea unor boli precum rabia în contexte precum transplanturile, unde timp și viață se joacă uneori în câteva ore? Și cum se asigură sistemele medicale că infecții rare, dar fatale, sunt depistate la timp, mai ales în cazul donatorilor.
Rabia este, în general, asociată cu mușcătura unui animal infectat, precum câini sau lilieci. Transmiterea între oameni este extrem de rară, dar devine posibilă în cazuri excepționale precum transplantul de organe – moment în care virusul poate fi deja activ în țesuturile donatorului, dar fără semne clinice evidente.
Una dintre cele mai mari dificultăți în prevenirea unor astfel de cazuri constă în fereastra scurtă de timp disponibilă pentru testarea completă a donatorului, în special în cazurile de moarte cerebrală. Unele infecții virale pot rămâne nedetectabile în stadiile inițiale, în ciuda testelor standard aplicate. În aceste situații, riscul nu poate fi complet eliminat, ci doar minimizat prin protocoale riguroase, care sunt revizuite constant pe baza noilor descoperiri medicale.
Tragedia acestui caz ne reamintește că, deși medicina modernă a făcut pași uriași în ceea ce privește siguranța și eficiența transplanturilor, riscurile nu pot fi complet eradicate. Ceea ce contează este transparența, învățarea din fiecare caz și consolidarea procedurilor astfel încât, chiar și în fața unor boli rare precum rabia, pacienții să fie protejați cât mai bine.
Este un moment de reflecție pentru comunitatea medicală, dar și pentru publicul larg: în spatele fiecărui transplant reușit stă o rețea complexă de decizii, testări, și vigilență permanentă. Și, uneori, în ciuda celor mai bune eforturi, natura încă ne poate surprinde.
VEZI ȘI – Papa Francisc, externat din spital după mai bine de o lună de luptă cu pneumonia