Portugalia și-a trecut în palmares al doilea titlu în UEFA Nations League, după o finală electrizantă contra Spaniei, în care lusitanii au revenit de două ori pe tabelă și s-au impus la loviturile de departajare. Cristiano Ronaldo a fost din nou figura centrală a echipei: a egalat în repriza a doua, a fost nevoit să părăsească terenul accidentat, dar a sărbătorit de pe margine triumful alături de colegii săi.
Finala s-a jucat într-un ritm alert, iar Spania a lovit prima. Martin Zubimendi a deschis scorul în minutul 12, iar după o replică rapidă semnată de Nuno Mendes, Mikel Oyarzabal a readus La Roja în avantaj cu puțin înainte de pauză. Cu toate acestea, lusitanii nu au cedat. Nuno Mendes, în formă excepțională, a oferit o pasă decisivă la reușita lui Ronaldo din minutul 61, care a dus scorul la 2-2.
Vedeta Portugaliei, autorul golului decisiv și în semifinala cu Germania, a fost însă nevoit să părăsească terenul accidentat în prelungiri, lăsând soarta finalei în mâinile coechipierilor. Spania, deținătoarea trofeului din 2023, a presat în ultimele minute, dar defensiva condusă de Rúben Dias și intervențiile sigure ale lui Diogo Costa au dus meciul la penalty-uri.
Loviturile de departajare au fost un adevărat test de nervi. Portugalia a executat impecabil toate cele cinci lovituri, în timp ce Alvaro Morata, căpitanul Spaniei, a fost blocat de Diogo Costa la a treia execuție a ibericilor. Rúben Neves a închis socotelile cu o execuție fără emoții, declanșând fiesta lusitană.
Cristiano Ronaldo bifează astfel al treilea trofeu internațional al carierei — după EURO 2016 și Nations League 2019 — și se apropie de finalul carierei internaționale cu o nouă pagină de istorie adăugată. Pentru Spania, eșecul de la 11 metri rupe visul de a obține două trofee consecutive și relansează întrebările privind constanța echipei în momentele decisive.
Nations League rămâne astfel o competiție a surprizelor, dar și a renașterii unei echipe portugheze care, cu sau fără Ronaldo pe teren, continuă să scrie istorie.
Lansată în 2018 de UEFA, Nations League s-a dovedit mai mult decât o alternativă la amicalele internaționale: a devenit o competiție în toată regula, cu miză, prestigiu și povești spectaculoase. În doar câțiva ani, turneul a reușit să aducă un suflu nou în calendarul naționalelor europene, transformând perioadele FIFA din simple sesiuni de testare în dueluri intense între cele mai bune selecționate ale continentului.
Conceptul din spatele competiției este simplu și eficient: echipele sunt împărțite pe divizii valorice, cu promovări și retrogradări, ceea ce asigură meciuri echilibrate și relevante. În plus, formațiile din ligile inferioare au acum șansa reală de a accede spre fazele finale, în timp ce marile forțe se întâlnesc mai des în confruntări de top. Astfel, fotbalul european a câștigat o structură mai coerentă și spectaculoasă între turneele majore, precum EURO și Cupa Mondială.
Mai mult decât atât, Nations League a oferit o platformă ideală pentru generațiile emergente de jucători. Tineri precum Lamine Yamal, Jude Bellingham sau Rasmus Højlund au avut ocazia să evolueze în partide competitive, cu miză, înainte de a fi aruncați în presiunea unui turneu final. În același timp, vedete consacrate, precum Cristiano Ronaldo sau Luka Modrić, au găsit în această competiție un nou prilej de a-și extinde palmaresul și influența internațională.
Deși a fost privită inițial cu scepticism, Nations League a devenit treptat o competiție respectată, în care orgoliul, strategia și forma de moment joacă un rol decisiv. Finalele spectaculoase din 2019, 2021 și 2023 au adus goluri memorabile, răsturnări de scor și dramatism de nivel înalt — exact ce așteaptă suporterii de la fotbalul de elită.