Motto:Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.
Matei25.9
Preambul:
Pilda Talanților, relatată în Evanghelia după Matei (25, 14-30) și cu un sens similar în Luca (19, 12-27), este una dintre cele mai puternice învățături ale Mântuitorului despre responsabilitatea omului față de darurile primite de la Dumnezeu. În varianta lui Luca, parabola este numită Pilda Minelor, dar mesajul rămâne același: fiecare creștin este chemat să lucreze și să sporească harurile divine. Această pildă ne îndeamnă la credință lucrătoare, folosirea înțeleaptă a darurilor și pregătirea pentru întâlnirea cu Hristos, Dreptul Judecător, care va răsplăti fiecăruia după osteneala sa.
Pilda Talanților – Îndemnul la Rodire Duhovnicească
Pilda Talanților, relatată în Sfânta Evanghelie după Matei (25, 14-30), este una dintre cele mai profunde învățături ale Mântuitorului Hristos despre responsabilitatea omului față de darurile primite de la Dumnezeu. În viziunea Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe, această parabolă este un îndemn puternic la lucrare duhovnicească și sporire în virtute.
Sensul duhovnicesc al Pildei
În pildă, un om pleacă într-o călătorie și își încredințează averea slujitorilor săi, oferindu-le fiecăruia talanți, după puterea fiecăruia: unuia cinci, altuia doi și altuia unul. Cei doi primiți își înmulțesc talanții prin osteneală, însă cel care a primit un singur talant îl ascunde în pământ, din teamă. La întoarcere, stăpânul îi laudă și răsplătește pe cei harnici, dar îl osândește pe cel leneș, numindu-l „viclean și leneș” și aruncându-l „în întunericul cel mai din afară”.
Această pildă este o icoană a lucrării lui Dumnezeu în lume. Talanții reprezintă darurile duhovnicești și harurile pe care le primim de la Domnul, fie că sunt daruri materiale, intelectuale sau duhovnicești. Sfântul Ioan Gură de Aur explică faptul că Dumnezeu nu cere fiecăruia la fel, ci potrivit puterii lui. Așa cum un negustor își pune la lucru banii pentru a obține un câștig, tot astfel și creștinul trebuie să înmulțească darurile primite prin fapte bune și viață sfântă.
Responsabilitatea omului față de darurile divine
Sfinții Părinți subliniază că această pildă ne arată că omul este chemat să fie lucrător în via Domnului. Sfântul Grigorie de Nyssa afirmă că fiecare creștin primește haruri potrivite chemării sale, iar nelucrarea lor duce la osândă. Dumnezeu nu lasă pe nimeni fără daruri; însă cere de la fiecare să le folosească spre slava Sa și spre binele aproapelui.
Cel care îngroapă talantul simbolizează omul nepăsător, care nu folosește darurile sale pentru mântuire. Sfântul Efrem Sirul arată că lenevia duhovnicească și frica lipsită de credință îl fac pe om să se ascundă în întunericul necredinței, evitând osteneala duhovnicească.
Judecata și răsplata
Pilda se încheie cu o judecată clară: cei ce au fost harnici sunt primiți în bucuria Domnului, iar cel leneș este osândit. Sfântul Maxim Mărturisitorul subliniază că această „bucurie” este Împărăția cerurilor, iar „întunericul cel mai din afară” este despărțirea de Dumnezeu. Prin urmare, această pildă este un avertisment pentru toți cei care nu își folosesc darurile pentru mântuire.
Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că Dumnezeu nu osândește pe cel cu mai puțini talanți, ci pe cel care, din frică și lene, nu a lucrat deloc. Întrucât harul divin nu poate fi ținut ascuns fără a aduce osândă, creștinul este dator să fie lucrător și roditor în viața sa.
Îndemn la lucrare și sporire duhovnicească
Pilda Talanților ne cheamă la o viață activă în Hristos. Sfântul Vasile cel Mare arată că oricine poate spori în har prin milostenie, rugăciune, post și iubire față de aproapele. Chiar și cel mai mic talant, lucrat cu râvnă, poate deveni prilej de mântuire.
Această pildă rămâne un îndemn puternic pentru fiecare creștin de a nu fi nepăsător față de chemarea sa, ci de a folosi fiecare dar primit spre slava lui Dumnezeu și dobândirea vieții veșnice.