Viața creștină se întemeiază pe cuvânt, pe rugăciune și pe binecuvântare.
Dumnezeu a zidit lumea prin cuvânt, iar omul, fiind creat după chipul Lui, are și el putere în cuvântul pe care îl rostește. De aceea, cuvântul poate aduce pace, dar poate aduce și tulburare; poate zidi, dar poate și dărâma. În familie, unde legăturile sunt cele mai strânse, cuvintele rostite au o putere și mai mare.
Unul dintre cele mai grele păcate care se pot săvârși în familie este blestemul. Cuvintele grele rostite între părinți și copii, între soți sau între rude pot aduce suferințe, neînțelegeri și necazuri, nu numai în viața de zi cu zi, ci chiar și asupra generațiilor următoare.
Sfinții Părinți arată că blestemul nu este doar o vorbă spusă la mânie, ci o lucrare care poate avea urmări reale dacă nu este vindecată prin pocăință și prin Sfintele Taine.
De aceea, Biserica ne îndeamnă să ne ferim de cuvintele rele și să căutăm dezlegarea prin spovedanie, rugăciune și binecuvântare, pentru ca pacea lui Dumnezeu să rămână în familie.
Puterea cuvântului în viața omului
Sfânta Scriptură ne arată că omul va răspunde pentru orice cuvânt rostit.
Mântuitorul spune că:
„Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12, 36-37).
Aceasta arată că vorbele nu sunt lipsite de importanță, ci au urmări duhovnicești.
În familie, cuvântul are o putere și mai mare, deoarece între părinți și copii există o legătură binecuvântată de Dumnezeu. Părinții nu sunt doar cei care dau viață trupească, ci și cei care au responsabilitatea de a crește copiii în credință și în dragoste.
Când părintele binecuvintează, copilul primește întărire.
Când părintele se roagă pentru copil, Dumnezeu îl ocrotește.
Dar când părintele blesteamă, cuvântul acela poate aduce suferință.
De aceea, Sfinții Părinți spun că limba omului poate fi sabie cu două tăișuri: poate vindeca sau poate răni.
Păcatul blestemului rostit de părinți asupra copiilor
Un obicei foarte rău întâlnit în unele familii este ca părinții să-și blesteme copiii atunci când se supără pe ei. La mânie, omul spune cuvinte grele fără să se gândească la urmări, însă cuvintele rostite de părinți au o putere deosebită, pentru că vin de la cei care le-au dat viață.
S-a văzut adesea că unii copii nu se căsătoresc sau nu au liniște în familie, iar alții trec prin boli, necazuri și eșecuri. Sfinții Părinți spun că una dintre cauze poate fi blestemul părinților, rostit la supărare și neîndreptat prin pocăință. Dacă părintele nu se spovedește și nu primește dezlegare, cuvântul rău rămâne ca o rană nevindecată și poate aduce suferință copilului.
De aceea, părinții trebuie să se ferească de astfel de cuvinte și să nu spună niciodată copilului:
„Să nu-ți meargă bine”,
„Să fii blestemat”,
„Să nu ai parte de fericire”,
pentru că asemenea vorbe pot aduce tulburare în viața lui.
Blestemul rostit de copii asupra părinților
La fel de grav este și atunci când copiii își înjură sau își blesteamă părinții.
În Sfânta Scriptură se spune:
„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.” (Ieșirea 20, 12), iar această poruncă este însoțită de făgăduința unei vieți binecuvântate.
Copilul care își vorbește de rău părinții, îi ocărăște sau îi blesteamă, își pierde singur binecuvântarea. Sfinții Părinți spun că necinstirea părinților este unul dintre păcatele care aduc mari suferințe în viața omului.
Și mai înfricoșător este când copiii ajung să-și lovească părinții. Tradiția patristică spune că mâna care lovește pe tată sau pe mamă este o mână blestemată, pentru că se ridică împotriva celor care au dat viață. Aceasta arată cât de grav este acest păcat.
Familia în care nu există respect între generații își pierde pacea, iar acolo unde nu este pace, apar necazuri, certuri și suferințe.
Urmările blestemului asupra familiei
Blestemele rostite în casă nu rămân fără urmări. Ele pot aduce:
- neînțelegeri între soți,
- dificultăți la căsătorie,
- lipsa de pace în familie,
- boli și suferințe,
- eșecuri repetate,
- depărtarea de Dumnezeu.
Nu trebuie să credem că orice necaz vine din blestem, dar atunci când în familie s-au rostit cuvinte grele și nu s-a făcut pocăință, acestea pot avea urmări.
Blestemul este opusul binecuvântării.
Unde este binecuvântare, este pace.
Unde este blestem, este tulburare.
De aceea, Biserica ne învață să umplem casa cu rugăciune, cu semnul Sfintei Cruci și cu cuvinte bune, pentru ca harul lui Dumnezeu să rămână în familie.
Taina Spovedaniei, cel mai puternic remediu
Cel mai sigur și mai puternic remediu împotriva blestemelor este Taina Sfintei Spovedanii. Atunci când părinții și copiii se spovedesc sincer, păcatul este dezlegat, iar puterea lui se rupe.
Dacă un părinte și-a blestemat copilul, trebuie să mărturisească acest păcat la spovedanie și să ceară iertare.
Dacă un copil și-a blestemat părinții, trebuie să se pocăiască și să ceară dezlegare.
După spovedanie, este bine ca întreaga familie să meargă la preot pentru citirea rugăciunii de dezlegare. Această rugăciune este foarte importantă, deoarece cere lui Dumnezeu să rupă orice legătură a răului și să aducă pace în casă.
Sfinții duhovnici recomandă ca părinții și copiii să meargă împreună la preot, pentru că astfel se vindecă rănile sufletești din familie.
Pericolul când dezlegarea nu se face la timp
Un lucru foarte grav este atunci când părinții mor fără să se fi spovedit de blestemele rostite asupra copiilor. Dacă nu s-a făcut dezlegarea cât timp au fost în viață, urmările pot rămâne asupra familiei.
Dincolo de mormânt nu se mai poate face aceeași dezlegare ca în timpul vieții. De aceea, este important ca oamenii să nu amâne pocăința.
Mulți suferă fără să știe de ce, dar cauza poate fi un cuvânt rostit la mânie cu mulți ani înainte. De aceea, Biserica ne îndeamnă să ne împăcăm cât mai repede, să cerem iertare și să ne spovedim.
Nu trebuie să lăsăm răul să rămână în familie, pentru că el se transmite ca o rană de la o generație la alta.
Binecuvântarea, arma creștinului împotriva răului
În loc de blestem, creștinul trebuie să rostească binecuvântare.
În loc de ceartă, să rostească rugăciune.
În loc de mânie, să rostească iertare.
Părinții trebuie să-și binecuvinteze copiii, iar copiii să ceară binecuvântarea părinților. Aceasta este rânduiala lăsată de Dumnezeu și ea aduce pace în familie.
Cuvântul bun are putere mare.
Rugăciunea are putere și mai mare.
Dar binecuvântarea făcută cu credință poate schimba viața unui om.
De aceea, în fiecare casă creștină trebuie să existe:
- rugăciune,
- spovedanie,
- iertare,
- binecuvântare.
Acolo unde acestea sunt păstrate, blestemul nu are putere.
Păcatul blestemului în familie este unul foarte greu, pentru că lovește în cei mai apropiați oameni și aduce tulburare în viața întregii case
Cuvintele rostite la mânie pot avea urmări dureroase, dacă nu sunt vindecate prin pocăință.
Biserica ne arată însă și calea vindecării: spovedania, rugăciunea, dezlegarea și binecuvântarea. Prin acestea, orice rană se poate vindeca, iar pacea poate reveni în familie.
Să ne ferim, așadar, de cuvintele rele și să ne obișnuim să rostim cuvinte de bine.
Să nu blestemăm, ci să binecuvântăm.
Să nu certăm, ci să ne rugăm.
Să nu ținem supărare, ci să iertăm.