Motto:
Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine. Apocalipsa 3:20
Părintele Iustin Pârvu, mare duhovnic al neamului românesc și unul dintre mărturisitorii închisorilor comuniste, a lăsat în urmă nu doar amintirea unui om al rugăciunii și al jertfei, ci și numeroase cuvinte de învățătură privitoare la vremurile din urmă. Cu un discernământ adânc, format prin suferință și rugăciune, el a vorbit adesea despre pericolele vremurilor moderne, dar și despre nădejdea care rămâne în Hristos.
1. Viziunea asupra lumii de astăzi
Părintele Iustin privea societatea contemporană ca pe o lume tot mai îndepărtată de Dumnezeu. Spunea adesea că omenirea se afundă într-o criză spirituală, mult mai gravă decât cele economice sau politice. În viziunea sa, oamenii trăiesc „ca și cum Dumnezeu nu ar exista”, iar aceasta este premisa principală a degradării morale și sociale.
El atrăgea atenția asupra materialismului, asupra goanei după confort și asupra slăbirii credinței. Considera că tehnologia, deși utilă, poate deveni un instrument de control și de înrobire, dacă este folosită fără discernământ și fără frică de Dumnezeu.
2. Despre pecetluire și pierderea libertății
Unul dintre subiectele pe care Părintele Iustin le-a abordat cu seriozitate a fost cel al pecetluirii și al sistemului global care tinde să uniformizeze și să controleze omenirea. El avertiza că vremurile din urmă vor fi marcate de pierderea libertății lăuntrice și de presiuni subtile asupra conștiinței.
Nu vedea semnele vremurilor apocaliptice doar în catastrofe sau războaie, ci mai ales în felul în care omul acceptă, treptat, să renunțe la libertatea sa spirituală. Spunea că marea bătălie nu este atât în afară, cât în inima fiecăruia: acolo se decide dacă omul rămâne al lui Hristos sau se supune duhurilor potrivnice.
3. Semnele vremurilor din urmă
Părintele Iustin nu fixa date și nu cădea în scenarii apocaliptice spectaculoase, dar sublinia câteva semne esențiale:
- Slăbirea credinței: oamenii nu mai au răbdare pentru rugăciune și se lasă dominați de neliniște și de frică.
- Persecutarea credinței: chiar dacă nu întotdeauna prin mijloace brute, există o presiune constantă asupra Bisericii și asupra celor ce doresc să trăiască autentic ortodox.
- Dezbinarea între oameni: lipsa unității, răcirea iubirii și ura crescândă sunt semne că duhul vremurilor apasă asupra lumii.
- Controlul prin tehnologie: părintele vorbea despre pericolul acceptării unor sisteme electronice care reduc omul la un simplu cod, pierzându-și demnitatea de persoană creată după chipul lui Dumnezeu.
4. Nădejdea în Hristos și puterea rugăciunii
Deși avertiza asupra pericolelor vremurilor, Părintele Iustin nu propovăduia frica, ci nădejdea. Spunea mereu că Dumnezeu îngăduie încercările pentru întărirea credinței și că niciodată nu va părăsi pe cei care Îl caută.
Sfatul său principal era să nu ne pierdem în panică, ci să ne adâncim în rugăciune, post și spovedanie. Îi îndemna pe credincioși să se țină aproape de Biserică și de Sfintele Taine, căci numai acolo omul găsește adevărata protecție împotriva ispitelor și a confuziilor vremurilor.
Într-una dintre învățăturile sale, spunea că „Dumnezeu nu va lăsa lumea să piară, ci va lucra prin oamenii simpli, prin cei care se roagă cu lacrimi, chiar dacă nu sunt mari teologi”. Aceasta arată că pentru el cheia supraviețuirii duhovnicești nu era puterea politică sau influența socială, ci curăția inimii.
5. Chemarea la mărturisire
Părintele Iustin Pârvu vedea vremurile din urmă ca pe o școală a mărturisirii. Credea că fiecare creștin va fi pus la încercare, uneori subtil, alteori direct, să-și arate credința. Nu vorbea despre eroi spectaculoși, ci despre oameni care, în viața de zi cu zi, refuză compromisul și aleg să rămână în adevăr.
Pentru el, „mărturisirea” însemna atât cuvântul rostit în apărarea credinței, cât și felul de a trăi în curăție, chiar dacă aceasta aducea prigoană sau marginalizare.
6. Concluzie
Părintele Iustin Pârvu nu privea vremurile din urmă doar ca pe o amenințare, ci și ca pe o ocazie de întărire în credință. Cuvintele lui rămân actuale pentru că ne învață să fim treji, să discernem pericolele ascunse în spatele confortului modern și să nu ne pierdem nădejdea în mila lui Dumnezeu.
Vremurile din urmă, spunea el, nu sunt doar o realitate exterioară, ci o luptă în fiecare inimă. Iar biruința nu se obține prin forță sau prin fugă de lume, ci prin credință statornică, rugăciune și mărturisirea lui Hristos, chiar și atunci când aceasta devine incomodă.