Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, reprezintă una dintre cele mai luminoase și puternice mărturii ale lucrării lui Dumnezeu în istoria Bisericii.
Ei sunt lauda Ortodoxiei, cununa Bisericii lui Hristos, apărătorii dreptei credințe și marii tâlcuitori ai Sfintei Scripturi. Prin viața, cuvântul și scrierile lor, au devenit adevărați apostoli ai pocăinței și ai adevărului dumnezeiesc.
Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria, vorbea adesea cu profundă evlavie despre acești trei sfinți, arătând că ei sunt vase alese ale Duhului Sfânt, părinți ai evlaviei noastre și păstori plini de râvnă ai credincioșilor. Luminați de Dumnezeu, au apărat cu statornicie credința ortodoxă într-o vreme marcată de erezii și tulburări.
Începutul înțelepciunii: frica de Dumnezeu
Sfânta Scriptură ne spune: „Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.” (Pilde 9, 10). Această înțelepciune a fost temelia vieții Sfinților Trei Ierarhi. Ei nu au căutat slava lumească, ci slava lui Dumnezeu, iar prin smerenie și ascultare au ajuns la o înaltă cunoaștere duhovnicească.
Toți trei au fost luminați de Duhul Sfânt și au avut aceeași înțelegere a Bisericii. Au întărit canoanele, au explicat dogmele, au apărat dreapta credință și au îmbogățit slujbele bisericești. Prin cuvânt și faptă, au vindecat suflete, au mângâiat pe cei întristați și au mustrat păcatul cu dragoste și adevăr.
Sfântul Vasile cel Mare, Păstorul milostivirii
Sfântul Vasile s-a născut în Cezareea Capadociei, într-o familie creștină aleasă. Încă din copilărie a fost crescut în frica lui Dumnezeu și în iubirea de carte. Studiind la Atena, s-a remarcat prin inteligență și profunzime, devenind prieten apropiat al Sfântului Grigorie.
După o perioadă de nevoință în mănăstiri și pustietăți, a întemeiat o viață de obște în Pont, unde a scris lucrări ascetice de mare valoare. A fost ales episcop al Cezareei într-o vreme grea pentru Biserică, când ereziile amenințau unitatea credinței.
Ca păstor, Sfântul Vasile s-a remarcat prin grija față de săraci, bolnavi și străini. A întemeiat spitale, azile și case de oaspeți, transformând Cezareea într-un centru al milosteniei. Nu aduna aur pentru sine, dar îmbogățea pe toți cu învățătura sa. Viața lui era mai mult îngerească decât omenească, fiind plină de rugăciune și jertfă.
Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântătorul de Dumnezeu
Sfântul Grigorie s-a născut în Nazianz, într-o familie credincioasă. A studiat la Atena, unde a dobândit o mare măiestrie a cuvântului. Deși era iubitor de liniște și singurătate, a fost chemat de Dumnezeu să slujească Biserica în vremuri tulburi.
A fost hirotonit preot și apoi episcop, iar mai târziu ales arhiepiscop al Constantinopolului. Aici a apărat cu mult curaj dogma Preasfintei Treimi, mustrând ereziile și întărind credința poporului. Cuvântările sale teologice sunt considerate până astăzi capodopere ale gândirii creștine.
Din dorința de liniște, s-a retras la bătrânețe în Nazianz, unde și-a petrecut viața în rugăciune. Pentru adâncimea gândirii și frumusețea vorbirii, a primit numele de „Teologul”.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Învățătorul pocăinței
Sfântul Ioan s-a născut la Antiohia, din părinți evlavioși. După o perioadă de nevoință monahală, a fost hirotonit preot și a devenit unul dintre cei mai mari predicatori ai Bisericii. Cuvântările sale, pline de har și înțelepciune, atrăgeau mulțimi de credincioși.
Pentru frumusețea și puterea cuvântului său, a fost numit „Gură de Aur”. Ales patriarh al Constantinopolului, a mustrat nedreptatea, lăcomia și desfrâul, apărând pe săraci și pe cei asupriți. Din această cauză, a fost prigonit și exilat.
În suferință și umilință, și-a încheiat viața cu cuvintele: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”, lăsând Bisericii un model desăvârșit de răbdare și credință.
Nașterea praznicului Sfinților Trei Ierarhi
În secolul al XI-lea, la Constantinopol au apărut neînțelegeri între credincioși, unii socotindu-l mai mare pe Vasile, alții pe Ioan, iar alții pe Grigorie. Din această pricină, s-au format grupări și dezbinări.
Atunci, Sfinții Trei Ierarhi s-au arătat în vedenie episcopului Ioan al Evhaitelor, spunându-i că sunt una înaintea lui Dumnezeu și că nu există între ei întâietate. I-au cerut să rânduiască o zi comună de prăznuire. Astfel, s-a stabilit sărbătoarea din 30 ianuarie, păstrată până astăzi în Biserică.
Învățătura Sfinților Trei Ierarhi
Sfinții Trei Ierarhi ne-au învățat adevărul despre Sfânta Treime, despre mântuire, despre viața morală și despre iubirea aproapelui. Ei au arătat că adevărata credință se trăiește prin fapte bune, prin rugăciune, post și milostenie.
Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria sublinia grija lor pentru unitatea Bisericii și pentru pacea între oameni. Ei nu au putut suferi dezbinarea, știind că aceasta vine de la diavol. De aceea, ne îndeamnă și pe noi să păstrăm unitatea în familie, în comunitate și în Biserică.
Într-o lume marcată de confuzie și dezbinare, exemplul lor rămâne actual. Ei ne cheamă la smerenie, ascultare, dragoste și statornicie în credință.
Sfinții Trei Ierarhi sunt apostoli ai Cuvântului lui Dumnezeu, luminători ai lumii și părinți ai Ortodoxiei
Prin viața lor sfântă, prin scrieri și prin jertfă, au salvat Biserica de erezii și au întărit credința poporului.
Să-i cinstim cu evlavie, să le urmăm credința și râvna și să-i rugăm să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi pentru pace, unitate și mântuirea sufletelor noastre.
Fie ca rugăciunile Sfinților Vasile, Grigorie și Ioan să ne întărească în dreapta credință și să ne călăuzească pe calea mântuirii. Amin.