În fiecare an, la data de 13 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu evlavie mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul, unul dintre cei mai mari apărători ai dreptei credințe în fața ereziilor care au tulburat lumea creștină în veacul al VII-lea. Această pomenire se adaugă celei din 21 ianuarie, când este cinstită trecerea sa la Domnul, și are menirea de a arăta cât de mare este biruința sfinților asupra nedreptăților și prigoanelor, precum și cinstea pe care Dumnezeu o dă mărturisitorilor Săi.
Contextul istoric și erezia monoteliților
Sfântul Maxim Mărturisitorula trăit în timpul împăratului Constans al II-lea Pogonatul (641–668), nepot al împăratului Heraclie. Acea vreme era marcată de frământări dogmatice și politice, printre care se număra și răspândirea ereziei monoteliților. Aceștia învățau greșit că în Domnul nostru Iisus Hristos ar fi existat o singură voie (monothelēs – „o singură voință”), contrar învățăturii Bisericii, care mărturisește două voințe și două lucrări: dumnezeiască și omenească, unite fără amestecare, fără schimbare, fără împărțire și fără despărțire, în unica Persoană a Fiului lui Dumnezeu.
Această erezie, susținută de unii împărați și ierarhi din Răsărit, amenința să întunece înțelegerea adevărului mântuirii. În fața acestui pericol, Sfântul Maxim, om cu o profundă formație filosofică și teologică, s-a ridicat cu îndrăzneală spre a apăra credința ortodoxă.
Viața și chemarea la monahism
Născut într-o familie înstărită și primind o educație aleasă, Maxim a ajuns filosof desăvârșit și om de mare cultură. Însă, înțelegând deșertăciunea bogățiilor și a slavei lumești, și-a lăsat toate averile fratelui său și a intrat în viața monahală. Împodobindu-se cu virtuți și cu adâncă cunoștință duhovnicească, Sfântul Maxim a devenit un stâlp al adevărului și un chip al râvnei pentru cele sfinte.
Lupta pentru dreapta credință
Văzând cum erezia monoteliților prinde putere, Cuviosul Maxim a părăsit liniștea mănăstirii și s-a îndreptat către Roma, unde l-a convins pe Sfântul Martin, papa Romei, să convoace un sinod local care să anatematizeze erezia și pe răspânditorii ei. Tot atunci, Sfântul Maxim a scris lucrări teologice împotriva acestei învățături greșite, apărând cu tărie învățătura Bisericii.
Împăratul, aflând despre acest lucru, a poruncit să fie adus la Constantinopol pentru a fi judecat. În fața adunării de eretici, Sfântul Maxim a mărturisit adevărul cu mult curaj, rușinând pe toți potrivnicii prin puterea cuvântului său.
Patimile și prigoana
Pentru neclintirea sa, Sfântul Maxim a fost exilat în Tracia. Acolo i s-a tăiat mâna dreaptă și limba, încercându-se astfel oprirea lui din propovăduirea cuvântului adevărului. Însă, cu minunată lucrare dumnezeiască, limba i-a fost redată și a vorbit curat până la sfârșitul vieții.
Mai apoi, a fost trimis împreună cu doi ucenici în Lazica (pe coasta de răsărit a Mării Negre), unde a continuat să scrie și să învețe, răspândind dreapta credință. În cele din urmă, a fost surghiunit într-o regiune a sciților, unde a petrecut trei luni în temniță.
Trecerea la Domnul
După multe suferințe, în anul 662, la vârsta de 82 de ani, Sfântul Maxim și-a dat sufletul în mâinile Domnului, la 13 august, primind cununa muceniciei și a mărturisirii. A fost îngropat într-o mănăstire din Lazica, acolo unde trupul său a rămas o vreme, până la aducerea sfintelor sale moaște în capitala Imperiului.
Mutarea sfintelor moaște
Prăznuirea de la 13 august este legată de aducerea cu cinste a moaștelor Sfântului Maxim Mărturisitorul la Constantinopol. Tradiția arată că ea a avut loc după ce erezia monoteliților a fost înfrântă și pacea s-a restabilit în Biserică.
Această mutare a avut o deosebită importanță, pentru că reprezenta nu doar cinstirea unui sfânt mărturisitor, ci și recunoașterea oficială a biruinței dreptei credințe asupra rătăcirilor. Moaștele Sfântului Maxim Mărturisitorul au fost aduse cu procesiuni solemne, așezate într-un loc de cinste în Constantinopol, spre mângâierea credincioșilor și întărirea lor în adevăr.
Moștenirea teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul
Sfântul Maxim Mărturisitorul rămâne unul dintre marii teologi ai Bisericii, cu scrieri adânci, pline de lumină duhovnicească. Opera sa cuprinde tratate dogmatice, comentarii la Sfânta Scriptură, lucrări ascetice și mistice, în care tâlcuiește sensul adânc al unirii dumnezeirii cu omenirea în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos.
El a arătat că mântuirea omului este posibilă tocmai pentru că Domnul Iisus Hristos, având două voințe și două lucrări, a unit în Sine firea dumnezeiască și firea omenească, vindecând voința noastră rănită de păcat și împlinind ascultarea desăvârșită față de Tatăl.
Minunile și evlavia Sfântului Maxim Mărturisitorul
De-a lungul timpului, credincioșii au primit binefaceri prin rugăciunile adresate Sfântului Maxim. Minunea refacerii limbii și a vorbirii sale, după ce i-a fost tăiată, rămâne un semn viu al puterii lui Dumnezeu de a sprijini pe mărturisitorii Săi. Aceasta nu a fost doar o minune trupească, ci și o mărturie a lucrării Duhului Sfânt în Biserică, prin care adevărul nu poate fi redus la tăcere.
Cinstirea liturgică
În Mineiul din luna august, slujba din 13 august amintește cu laudă mutarea moaștelor Sfântului și ne cheamă la a urma râvna lui pentru adevăr. Stihurile și troparele îl zugrăvesc ca pe un „luptător nebiruit” și „apărător al celor două voințe ale lui Hristos”, iar mutarea moaștelor este prezentată ca o biruință a dreptei credințe.
În iconografie, Sfântul Maxim este reprezentat ca un monah cu chip ascetic, ținând în mână un pergament, semn al învățăturii sale, iar uneori este înfățișat cu mâna dreaptă și limba tăiate, simbolizând pătimirea sa pentru adevăr.
Prăznuirea mutării moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul este o sărbătoare a biruinței dreptei credințe asupra ereziei
Astăzi, când credința este adesea pusă la încercare, exemplul său rămâne actual: creștinul este chemat să cunoască dreapta credință, să o mărturisească fără teamă și să rabde pentru Hristos, având nădejdea că Dumnezeu nu îl va lăsa singur.
Condac la Sărbătoarea mutării moaştelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul
Glasul 6
Plinind rânduiala cea pentru…
Lumina Cea Întreit Strălucitoare sălăşluindu-se în sufletul tău, te-a arătat vas ales pe tine, preafericite; căci lămurit arăţi marginilor cele Dumnezeieşti şi arătarea înţelegerilor celor cu anevoie de înţeles, Fericite Maxim, luminat propovăduind tuturor Treimea Cea mai presus de fiinţă şi fără de început.
Tropar la Sărbătoarea mutării moaştelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul
Glasul 8
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Maxim, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.