Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat miercuri epidemia de mpox, cunoscută anterior sub denumirea de variola maimuței, o urgență de sănătate publică de interes internațional, marcând astfel cel mai ridicat nivel de alertă. Aceasta este a doua oară în doi ani când OMS ia o astfel de măsură, ca urmare a unui focar de infecție virală în Republica Democrată Congo, care s-a răspândit în țările vecine, conform relatărilor Reuters și AFP. Decizia subliniază gravitatea situației și necesitatea unei acțiuni internaționale coordonate pentru a controla răspândirea virusului.
Mpox, cunoscut anterior sub denumirea de variola maimuței, este o boală virală rară care a atras atenția globală în ultimii ani din cauza izbucnirilor sale sporadice în afara zonelor endemice. Deși anterior era considerată o boală endemică limitată la anumite regiuni din Africa Centrală și de Vest, cazuri izolate și focare mai mari au fost raportate în diverse părți ale lumii, inclusiv în Europa, America de Nord și Asia, ceea ce a stârnit îngrijorări internaționale cu privire la răspândirea sa.
Mpox a fost identificată pentru prima dată la maimuțele de laborator în Danemarca în 1958, de unde provine și denumirea sa inițială, „variola maimuței”. Primul caz la om a fost raportat în 1970, în Republica Democrată Congo, în timpul unei încercări de eradicare a variolei. Virusul care cauzează Mpox face parte din genul Orthopoxvirus, același gen care include virusul variolei.
Deși maimuțele sunt considerate gazde accidentale, virusul este predominant găsit la rozătoare sălbatice și alte animale mici, iar contactul direct cu aceste animale sau fluidele lor corporale poate duce la transmiterea infecției la om. În mod tradițional, majoritatea cazurilor la om au apărut în comunitățile rurale din Africa, unde contactul cu animale infectate este mai frecvent.
Simptomele Mpox seamănă cu cele ale variolei, dar în general sunt mai puțin severe. Perioada de incubație a virusului variază de la 6 la 13 zile, deși poate dura până la 21 de zile. Boala debutează de obicei cu febră, dureri de cap intense, mialgii (dureri musculare), dureri de spate, adenopatie (umflarea ganglionilor limfatici), frisoane și epuizare. Adenopatia este un simptom distinctiv al Mpox în comparație cu alte boli care pot semăna cu variola, cum ar fi varicela sau varicela zoster.
La câteva zile după debutul febrei, pacientul dezvoltă o erupție cutanată caracteristică, care începe de obicei pe față și se răspândește către alte părți ale corpului. Erupția trece prin diferite stadii de evoluție – macule, papule, vezicule, pustule și, în cele din urmă, cruste, care se desprind. Deși majoritatea cazurilor de Mpox se rezolvă de la sine într-un interval de două până la patru săptămâni, complicațiile pot apărea, în special la persoanele cu un sistem imunitar slăbit, copii sau femei însărcinate.
Mpox se transmite de la animale la oameni prin contact direct cu sânge, fluide corporale, sau leziuni ale pielii sau ale mucoaselor ale animalelor infectate. Consumul de carne insuficient gătită a animalelor infectate este un alt mod de transmitere a virusului. În comunitățile africane, vânătoarea și manipularea animalelor sălbatice sunt considerate principalele moduri de contractare a bolii.
Transmiterea de la om la om este limitată, dar poate apărea prin contact direct cu leziuni cutanate, fluide corporale, sau prin inhalarea picăturilor respiratorii de la o persoană infectată. De asemenea, contactul cu obiecte contaminate, cum ar fi lenjeria sau îmbrăcămintea, poate duce la infecție.
În 2003, a avut loc primul focar major de Mpox în afara Africii, în Statele Unite, când mai multe persoane au fost infectate prin contactul cu câini de preerie care fuseseră în contact cu rozătoare africane importate. Acest incident a atras atenția asupra potențialului de răspândire al bolii în alte părți ale lumii prin intermediul comerțului cu animale.
Începând cu 2022, a fost raportată o creștere semnificativă a cazurilor de Mpox în Europa și America de Nord, inclusiv în țări care nu aveau antecedente de cazuri endemice. Aceste focare au fost asociate în principal cu transmiterea între persoane prin contact fizic strâns, inclusiv relații sexuale, ceea ce a condus la o schimbare a înțelegerii modului în care virusul se poate răspândi în diferite comunități.
Prevenirea infecției cu Mpox se bazează pe evitarea contactului cu animalele care ar putea purta virusul, precum și pe practicarea unei bune igiene și a măsurilor de izolare în caz de contact cu persoane infectate. Vaccinarea împotriva variolei oferă un anumit grad de protecție împotriva Mpox, având în vedere similaritatea dintre cele două virusuri, însă vaccinurile noi, specifice pentru Mpox, sunt în curs de dezvoltare și testare.
Tratamentul pentru Mpox este în mare parte simptomatic, concentrându-se pe ameliorarea disconfortului și prevenirea complicațiilor. În cazurile severe, poate fi utilizat antiviralul Tecovirimat, aprobat de autoritățile de reglementare din mai multe țări pentru tratamentul infecțiilor cu Orthopoxvirus.
Mpox rămâne o problemă de sănătate publică, cu potențial de izbucniri sporadice, dar semnificative. Creșterea numărului de cazuri în afara zonelor endemice subliniază necesitatea de a înțelege mai bine modul de transmitere al bolii, de a dezvolta vaccinuri și tratamente eficiente, și de a pune în aplicare măsuri preventive care să reducă riscul de răspândire. Cu toate că Mpox este în general mai puțin gravă decât variola, monitorizarea atentă și răspunsul rapid sunt esențiale pentru a preveni izbucniri majore în viitor.
CITEȘTE ȘI – Cine este Mircea Geoană