Emmanuel Macron a decis să-l numească pe Michel Barnier, un veteran politic de 73 de ani și fost comisar european, în funcția de prim-ministru al Franței.
Barnier face parte din Partidul Les Republicains (LR, dreapta), iar alegerea sa vine după o perioadă de două luni de consultări și căutări intense, după alegerile legislative care au lăsat Franța fără o majoritate parlamentară clară.
Această decizie este văzută ca o mutare strategică din partea lui Macron, pentru a atrage sprijinul dreptei în actualul context politic complex.
Michel Barnier este cunoscut pentru vasta sa experiență politică și diplomatică, având un rol important în negocierile Brexit în calitate de negociator-șef al Uniunii Europene.
Această numire este considerată un efort al președintelui francez de a aduce stabilitate într-o Adunare Națională fragmentată și de a gestiona provocările politice viitoare.
Emmanuel Macron, născut pe 21 decembrie 1977 în Amiens, Franța, este unul dintre cei mai tineri și influenți lideri politici ai Europei. Devenind președintele Franței în 2017, la vârsta de doar 39 de ani, el a reușit să spargă tiparele tradiționale ale politicii franceze, fiind ales fără a avea sprijinul marilor partide politice tradiționale. Fondatorul mișcării politice „La République En Marche!” a reușit să cucerească inima unei mari părți a electoratului francez, promovând un mesaj de reformă, modernizare și europenism.
Macron a urmat studii la renumitele instituții de învățământ franceze, cum ar fi „Sciences Po” și „École Nationale d’Administration” (ENA), care a pregătit numeroși politicieni de top ai Franței. După ce a lucrat ca bancher de investiții la Rothschild & Co., Macron și-a început cariera politică activă în 2012, când a fost numit secretar general adjunct al președinției sub François Hollande. În 2014, el a devenit ministru al economiei, industrie și afaceri digitale în guvernul lui Manuel Valls.
În această poziție, Macron s-a remarcat printr-un pachet de reforme economice controversate, cunoscute sub numele de „Legea Macron”, care au urmărit liberalizarea economiei franceze prin facilitarea muncii în weekend și deschiderea pieței transporturilor. Aceste măsuri l-au plasat în centrul atenției publice și l-au transformat într-o figură modernă, dar polarizantă.
În 2016, Macron a demisionat din guvern și a fondat mișcarea politică „En Marche!” (În Mișcare!), care s-a poziționat ca o alternativă la partidele tradiționale de dreapta și de stânga din Franța. A ales să candideze la președinție în 2017 și a reușit să atragă votanții tineri și cei dezamăgiți de politicienii tradiționali.
În cadrul alegerilor prezidențiale, Macron a reușit să învingă adversari puternici, inclusiv pe Marine Le Pen, lidera Frontului Național, în turul doi al alegerilor. A devenit cel mai tânăr președinte din istoria Franței, promițând să reformeze țara și să întărească legăturile Franței cu Uniunea Europeană.
Macron a inițiat o serie de reforme economice și sociale menite să modernizeze economia franceză și să reducă birocrația. Printre acestea se numără reformarea pieței muncii, reducerea taxelor pentru companii și facilitarea investițiilor. Cu toate acestea, multe dintre reformele sale au fost întâmpinate cu proteste masive, cel mai notabil fiind mișcarea „Vestelor Galbene” (Gilets Jaunes), care a început în 2018 ca răspuns la creșterea prețului combustibililor și la inegalitatea economică.
VEZI ȘI – Mircea Geoană a pus punct colaborării cu NATO. Se pregătește pentru candidatura la prezidențiale