În arhitectura și iconografia ortodoxă, nimic nu este întâmplător.
Fiecare element al bisericii, de la temelie până la crucea de pe acoperiș, poartă o profundă semnificație teologică. Între toate aceste elemente, turla ocupă un loc central și privilegiat. Ea nu este doar o componentă arhitecturală, ci mai ales o expresie vizuală a credinței, o „fereastră” către cer și o mărturie a prezenței lui Dumnezeu în mijlocul comunității.
Turla se află deasupra naosului, spațiul în care credincioșii se adună pentru rugăciune, și domină interiorul bisericii prin înălțime, lumină și pictură. Prin poziția sa, ea leagă simbolic pământul de cer și îl conduce pe om, prin privire și rugăciune, spre realitățile veșnice.
Simbolistica numărului de turle
Numărul turlelor unei biserici variază, de la una singură până la treisprezece sau chiar mai multe. Această diversitate nu este rodul întâmplării, ci reflectă adevăruri dogmatice fundamentale ale credinței ortodoxe.
O biserică cu o singură turlă simbolizează pe Hristos întrupat în lume. Cei patru stâlpi care susțin turla reprezintă pe cei patru evangheliști, vestitori ai Evangheliei pe pământ. Ei susțin, în mod simbolic, mărturia despre Mântuitorul Iisus Hristos.
Bisericile cu două turle ne amintesc de cele două firi ale lui Hristos: cea dumnezeiască și cea omenească, unite fără amestecare și fără despărțire. Cele cu trei turle trimit la taina Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
În cazul bisericilor cu cinci, șapte, nouă sau treisprezece turle, simbolistica se extinde la Hristos împreună cu apostolii, la darurile Duhului Sfânt sau la soborul ceresc. Astfel, întreaga arhitectură devine o mărturisire vizibilă a credinței.
Structura arhitecturală a turlei
Din punct de vedere arhitectural, turla este alcătuită din mai multe părți distincte, fiecare având și un rol iconografic precis.
Cupola sau bolta
Partea superioară a turlei este bolta sau cupola, numită adesea „vârful turlei”. Aceasta are, de regulă, formă semisferică și reprezintă cerul. Pe această suprafață este zugrăvit Hristos Pantocrator, Atotțiitorul, Stăpânul universului.
Imaginea Lui domină întregul spațiu interior și transmite ideea că El privește, binecuvintează și ocrotește întreaga Biserică. Privirea Pantocratorului este, deopotrivă, blândă și pătrunzătoare, arătând iubirea, dar și dreptatea Sa.
Credinciosul care intră în biserică este întâmpinat mai întâi de această icoană, fiind chemat să-și ridice mintea de la cele pământești la cele cerești.
Tamburul sau turnul turlei
Sub cupolă se află tamburul, partea cilindrică sau, mai rar, prismatică a turlei. El reprezintă „corpul” turlei și este organizat iconografic în mai multe registre suprapuse.
- Registrul îngerilor
În zona imediat inferioară icoanei Pantocratorului sunt zugrăviți sfinții îngeri: serafimi, heruvimi și arhangheli. Ei sunt slujitorii lui Dumnezeu și martorii neîncetați ai slavei Sale.
Prezența lor arată că Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită pe pământ este unită cu slujirea cerească. În biserică, omul nu se roagă singur, ci împreună cu puterile nevăzute.
- Registrul prorocilor
În registrul următor sunt reprezentați prorocii Vechiului Testament: Daniel, Ezechiel, Isaia, Ieremia, Avdie, Agheu, Amos, Avacum, Ioil, Iona, Maleahi, Micheia, Naum, Osea, Sofonie și Zaharia.
Aceștia sunt cei care au vestit venirea Mântuitorului Iisus Hristos și au pregătit poporul pentru întrupare. Din punct de vedere simbolic, patru dintre ei corespund evangheliștilor, iar ceilalți doisprezece se aseamănă cu apostolii, prin misiunea lor profetică.
Ei țin adesea suluri cu profeții mesianice, arătând legătura dintre Vechiul și Noul Testament.
- Registrul apostolilor
Sub proroci se află, de regulă, Sfinții Apostoli. Ei sunt temelia Bisericii, martorii direcți ai Învierii și răspânditorii credinței în lume.
Așezarea lor în turla bisericii arată continuitatea dintre cer și pământ, dintre revelația dumnezeiască și propovăduirea ei în istorie.
Apostolii sunt reprezentați ca stâlpi vii ai credinței, care susțin viața spirituală a Bisericii.
- Liturghia cerească
În unele turle, dacă dimensiunea permite, sub apostoli se zugrăvește scena împărtășirii îngerilor sau Liturghia cerească. Aceasta Îl prezintă pe Hristos ca Mare Arhiereu, slujind înconjurat de îngeri.
Această imagine subliniază faptul că Sfânta Liturghie de pe pământ este participare reală la jertfa și slujirea cerească. Altarul pământesc devine, astfel, prelungirea altarului ceresc.
Pandantivii și Evangheliștii
Baza turlei este formată din patru pandantivi, care fac legătura dintre spațiul pătrat al naosului și forma circulară a cupolei. Pe acești pandantivi sunt zugrăviți cei patru Sfinți Evangheliști, împreună cu simbolurile lor sau doar simbolurile.
Așezarea lor este precisă:
- Matei: colțul de sud-vest
- Marcu: colțul de nord-vest
- Luca: colțul de nord-est
- Ioan: colțul de sud-est
Ei sunt purtătorii Evangheliei și cei care „susțin” iconografic imaginea Pantocratorului. Prin scrierile lor, credincioșii ajung la cunoașterea Domnului Iisus Hristos.
Simbolic, pandantivii arată că Evanghelia este temelia pe care se sprijină întreaga viață a Bisericii.
Semnificația duhovnicească a turlei
Dincolo de aspectul artistic și arhitectural, turla are o profundă semnificație duhovnicească. Ea reprezintă cerul coborât pe pământ și pământul ridicat spre cer.
Privind spre turla pictată, credinciosul este chemat să-și înalțe mintea, să iasă din grijile cotidiene și să intre într-o stare de rugăciune și contemplație. Întregul program iconografic este o „cateheză vizuală”, o învățătură tăcută despre mântuire, sfințenie și comuniune.
Turla ne amintește că Biserica nu este doar o clădire, ci Trupul viu al lui Hristos, în care cerul și pământul se întâlnesc.
Zugrăvirea turlei bisericii este o adevărată sinteză a teologiei ortodoxe în imagini
De la Hristos Pantocrator din cupolă, la îngeri, proroci, apostoli și evangheliști, totul este organizat într-o ierarhie sfântă, care reflectă ordinea cerească.
Prin această iconografie, credinciosul este introdus într-o realitate mai presus de timp și spațiu, unde rugăciunea se unește cu slava lui Dumnezeu. Turla devine, astfel, o chemare permanentă la înălțare sufletească, la pocăință, la credință și la nădejdea vieții veșnice.
În tăcerea ei pictată, turla ne vorbește despre cer, despre sfinți și despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, fiind una dintre cele mai profunde expresii ale spiritualității ortodoxe.