O descoperire neobișnuită din Siberia ajută cercetătorii să înțeleagă mai bine ultimele secole din existența rinocerului lânos, o specie dispărută la finalul ultimei ere glaciare. Totul a pornit de la un pui de lup mumificat natural în permafrost, care a murit în urmă cu aproximativ 14.400 de ani, cu ultima masă încă intactă în stomac.
Puiul de lup, o femelă de aproximativ două luni, a fost găsit în 2011 lângă satul Tumat, în nord-estul Siberiei. Se crede că a murit în urma unei alunecări de teren care i-a prăbușit vizuina peste ea și alți pui din haită. Temperaturile extrem de scăzute au conservat nu doar corpul animalului, ci și conținutul stomacului, scrie The Guardian.
Cercetătorii au descoperit acolo o bucată de carne acoperită de păr gros: rămășițe de rinocer lânos, un erbivor uriaș care a dispărut în urmă cu aproximativ 14.000 de ani. Această descoperire a oferit o șansă rară oamenilor de știință: să extragă ADN-ul unui rinocer lânos care a trăit chiar înainte de dispariția speciei.
O echipă internațională de cercetători a reușit să decodeze genomul rinocerului din această bucată de carne parțial digerată. Este pentru prima dată când ADN-ul unei specii din era glaciară este obținut din stomacul unui alt animal. Mai mult, este cel mai „tânăr” exemplar de rinocer lânos pentru care există un genom complet analizat.
Oamenii de știință se așteptau să găsească semne clare că specia era deja în declin: pierdere de diversitate genetică, consangvinizare sau acumulare de mutații periculoase. Surpriza a fost uriașă: nu au găsit aproape nimic din toate acestea. Comparând acest genom cu altele mai vechi, de acum 18.000 și 49.000 de ani, cercetătorii au concluzionat că populația de rinoceri lânoși era încă mare și relativ stabilă cu puțin timp înainte de dispariție.
Asta înseamnă că extincția nu a fost lentă și treptată, ci rapidă, produsă probabil într-un interval de doar 300–400 de ani. Specialiștii cred că nu vânătoarea umană a fost cauza principală, pentru că rinocerii lânoși au coexistat cu oamenii timp de mii de ani. Mult mai probabil, dispariția a fost declanșată de schimbările climatice bruște de la finalul ultimei ere glaciare.
În perioada numită Bølling-Allerød, între aproximativ 14.700 și 12.900 de ani în urmă, clima s-a încălzit rapid. Peisajele s-au schimbat, iar vegetația specifică stepelor reci, de care depindeau rinocerii lânoși, a început să dispară. Fără hrană potrivită și fără un mediu adaptat nevoilor lor, animalele nu au mai putut supraviețui.
Cum a ajuns bucata de rinocer în stomacul puiului de lup rămâne un mister. Este posibil ca haita să fi ucis sau găsit un rinocer mort, iar puiul să fi primit carnea de la mama sa sau de la alți membri ai haitei. Cert este că această masă a devenit, peste milenii, o piesă-cheie pentru înțelegerea unei extincții.
La același loc, în 2015, a fost descoperit și un al doilea pui de lup, considerat a fi sora primului. Analizele au arătat că ambii pui începuseră să mănânce hrană solidă, dar încă erau alăptați.
Astfel, o tragedie petrecută în urmă cu peste 14.000 de ani a devenit una dintre cele mai valoroase surse de informații despre dispariția unei specii legendare. Un pui de lup și ultima lui masă au ajutat știința să înțeleagă că rinocerul lânos nu a dispărut încet, ci a fost doborât rapid de o lume care se schimba prea repede.
VEZI ȘI – Real Madrid îl înlocuiește pe Xabi Alonso cu Álvaro Arbeloa