Motto
”Legile sunt ca pânza de păianjen care prinde musculițele,
dar lasă să treacă barzaunii .”
Honoré de Balzac
Preambul
În perioada 5–6 noiembrie 2025, la București, s-a desfășurat NATO–Industry Forum 2025 (NIF25), cel mai important eveniment anual dedicat cooperării dintre Alianța Nord-Atlantică și industria de apărare. Forumul a avut loc sub patronajul Secretarului General al NATO, Mark Rutte, și a fost organizat de Comandamentul Suprem Aliat pentru Transformare (SACT), împreună cu Divizia pentru Industrie de Apărare, Inovație și Armament din cadrul Statului Major Internațional al NATO, cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale al României.
Prin găzduirea acestui eveniment, România și-a reafirmat statutul de partener strategic de încredere pe flancul estic al Alianței și angajamentul de a susține dialogul dintre NATO și sectorul industrial de apărare, într-un context internațional dominat de războiul din Ucraina și de competiția tehnologică globală.
Pe acest fundal, discursul lui Mark Rutte la București a depășit sfera tehnică a forumului, devenind o declarație politică de amploare, care a provocat reacții ferme la Moscova.
Discursul lui Mark Rutte la București: NATO și ordinea globală bazată pe reguli
În deschiderea Forumului NATO–Industry 2025, Mark Rutte a subliniat că securitatea Europei este inseparabilă de sprijinul pentru Ucraina, iar industria de apărare a statelor membre trebuie să se adapteze la un nou tip de conflict prelungit, în care producția, inovația și cooperarea devin elemente vitale ale descurajării.
Rutte a avertizat că Rusia rămâne cea mai mare amenințare la adresa stabilității europene, chiar și dincolo de războiul din Ucraina, și că NATO trebuie să fie pregătită pentru o competiție de durată, nu doar militară, ci și tehnologică și economică. În același timp, el a menționat alianțele tot mai strânse dintre Moscova, Beijing, Teheran și Phenian, prezentându-le drept un front comun care subminează arhitectura de securitate construită după al Doilea Război Mondial.
„Amenințarea Rusiei nu se încheie odată cu războiul. Rusia va continua să fie o forță de destabilizare în Europa și în lume. Și Rusia nu este singură în eforturile sale de a submina normele globale. După cum știm, colaborează cu China, Coreea de Nord, Iran și alții. Se pregătesc pentru confruntări de durată. Nu putem fi naivi, trebuie să fim pregătiți”, a declarat Rutte.
Această frază – „Rusia nu respectă normele globale” – a devenit esența disputei dintre NATO și Rusia, sintetizând două concepții diametral opuse asupra ordinii internaționale: una bazată pe reguli universale, susținute de Occident, și alta, revendicată de Moscova și aliații săi, care contestă legitimitatea acestor „reguli” și pretind un sistem multipolar, în care nicio putere nu impune norme celorlalte.
Replica Mariei Zaharova: Publicați lista completă a “normelor globale”pe care le-a incalcat Rusia, Coreea de Nord si China!
Răspunsul Moscovei nu s-a lăsat așteptat. Într-o postare pe canalul său oficial de Telegram, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a cerut ironic ca Mark Rutte și NATO să publice o listă concretă a acestor „norme globale” încălcate de Rusia, China și Coreea de Nord.
„Solicit ca lista completă să fie publicată pe site-ul NATO. Deocamdată, nimeni nu știe la ce norme se referă Rutte”, a scris diplomatul rus.
Ea și-a exprimat „nedumerirea față de normele globale menționate” și a susținut că Rusia și China „au respectat întotdeauna normele de drept internațional”, în timp ce NATO „le-a încălcat în mod repetat prin acțiunile sale agresive și prin coalițiile nelegitime create de-a lungul anilor”.
Zaharova a oferit și exemple concrete: invazia Irakului „sub pretexte false”, bombardarea Iugoslaviei în 1999 fără mandat ONU, precum și intervențiile militare din Libia și Siria.
În viziunea sa, aceste precedente arată că Occidentul aplică standarde duble, invocând „regulile” doar atunci când îi servesc interesele, și ignorându-le atunci când acțiunile proprii le contrazic.
„Amenințarea despre care vorbește Rutte nu vine dinspre Rusia, ci dinspre logica dublului standard. Țările NATO nu au încetat niciun moment cooperarea economică cu China și nici nu l-au criticat pe președintele american Donald Trump pentru summitul său cu liderul chinez. Există o ambivalență clară în pozițiile lor,” a adăugat Zaharova.
Un conflict de narațiuni: reguli universale sau reguli ale Occidentului?
Disputa dintre Rutte și Zaharova este una de filozofie politică, reprezentand poate cea mai mare falie din relațiile internaționale contemporane: bătălia dintre „Dreptul Internațional” (International Law) și „Ordinea Bazată pe Reguli” (Rules-Based Order).
Din perspectiva Occidentului (UE, SUA, NATO , „ordinea bazată pe reguli” include Dreptul Internațional (Carta ONU, Convențiile de la Geneva etc.), dar este mai largă, cuprinzând și norme nescrise privind democrația, drepturile omului și comerțul liber. Pentru Occident, invazia Rusiei în Ucraina este o încălcare flagrantă a celei mai de bază reguli: suveranitatea și integritatea teritorială.
Din perspectiva Rusiei și Chinei, „Dreptul Internațional” este singurul cadru legitim. Ei acuză Occidentul că a inventat termenul „ordine bazată pe reguli” tocmai pentru a ocoli Dreptul Internațional atunci când acesta nu îi servește interesele (exemplul predilect fiind Kosovo sau Irak). Pentru ei, „regulile” sunt dictate de Washington, în timp ce „dreptul” este (teoretic) negociat de toți la ONU.
Când Rutte spune „norme globale”, el se referă la întregul etos occidental al relațiilor internaționale. Când Zaharova cere „lista”, ea spune, de fapt: „Arătați-mi exact unde în Carta ONU scrie regula pe care spuneți că am încălcat-o și pe care voi nu ați încălcat-o niciodată.”
Concluzii: Norme Facultative pentru Cei Mari?
Acest schimb de replici ne aduce la concluzia amară pe care mulți analiști ai școlii realiste o susțin de mult timp: în arena internațională, normele par a fi facultative pentru marile puteri și obligatorii doar pentru statele mici și mijlocii.
Istoria recentă oferă argumente ambelor tabere pentru a se acuza reciproc de ipocrizie.
Statele Unite și aliații lor au acționat în afara cadrului strict al ONU (Kosovo 1999, Irak 2003) invocând rațiuni superioare (oprirea unui genocid, eliminarea unei amenințări percepute). Ei au justificat aceste acțiuni prin prisma „normelor” umanitare sau a „regulilor” de securitate.
Rusia, la rândul său, a acționat în afara cadrului ONU (Georgia 2008, Ucraina 2014 și 2022) invocând propriile rațiuni superioare (protejarea vorbitorilor de limbă rusă, securitatea națională, „denazificarea”), pe care Occidentul le respinge ca fiind pretexte ilegale.
Problema fundamentală este absența unui arbitru suprem. Consiliul de Securitate al ONU, teoretic garantul păcii, este paralizat de dreptul de veto deținut de cinci mari puteri (SUA, Rusia, China, Marea Britanie, Franța). Atunci când interesele vitale ale uneia dintre aceste puteri sunt în joc, Dreptul Internațional devine inaplicabil.
În acest context, „normele globale” invocate de Mark Rutte, acum Secretar General al NATO, devin o armă retorică și mai puternică în lupta pentru legitimitate. Rusia, prin Maria Zaharova, răspunde cu aceeași monedă, folosind ironia pentru a-și delegitima adversarul.
Pentru statele care nu se află la masa deciziilor (inclusiv România, țara gazdă a celor două summituri menționate), această bătălie a „listelor” este profund îngrijorătoare. Ea demonstrează că nu trăim într-o ordine bazată pe un drept imparțial, ci într-o competiție de putere în care „normele” sunt definite de cel care are forța militară și economică de a le impune. Provocarea Zaharovei adresată lui Rutte nu va primi niciodată un răspuns sub forma unei liste, deoarece lista în sine este obiectul disputei. Ambele părți scriu propria listă, iar istoria o va valida pe cea a învingătorului.