În viața pământească nu există om care să nu treacă prin încercări, însă cele mai grele suferințe sunt acelea care ating inima unei mame.
Durerea pentru copilul bolnav, pentru necazurile din familie sau pentru încercările care par fără sfârșit poate apăsa sufletul până la deznădejde. În astfel de momente, credința este singurul sprijin adevărat, iar Sfinții Părinți ai Bisericii ne învață cum să purtăm suferința fără să ne pierdem nădejdea.
Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina, mare povățuitor duhovnicesc al secolului al XIX-lea, a adresat cuvinte de mângâiere unei mame copleșite de suferință din cauza bolii copilului ei. Aceste sfaturi sunt valabile pentru orice creștin și mai ales pentru orice mamă care trece prin întristări grele.
Credința în viața viitoare, temelia răbdării
Primul lucru pe care Sfântul Ambrozie îl amintește este faptul că orice creștin trebuie să-și aducă aminte că nu trăiește doar pentru viața aceasta. Credința în viața viitoare este temelia răbdării în suferință.
Mama întristată trebuie să-și aducă aminte că, fiind creștină, își pune nădejdea în răsplata veșnică pe care Dumnezeu o pregătește celor ce rabdă cu credință. Nu numai ostenelile făcute cu bunăvoie sunt răsplătite, ci și suferințele pe care omul le primește fără voie.
De aceea, creștinul nu trebuie să se întristeze peste măsură, ca cei care nu cred în Dumnezeu. Cei necredincioși văd doar viața aceasta și de aceea li se pare că orice durere este fără sens. Dar pentru cel ce crede, fiecare lacrimă are un rost și fiecare suferință poate deveni prilej de mântuire.
Sfântul Apostol Pavel spune că nu trebuie să ne întristăm „ca ceilalți, care nu au nădejde”. Această învățătură este de mare folos mai ales părinților care trec prin încercări grele cu copiii lor.
Durerea de mamă este firească, dar nu trebuie să ducă la deznădejde
Sfântul Ambrozie nu neagă durerea omenească. El spune limpede că este firesc ca o mamă să se întristeze când își vede copilul suferind. Inima de mamă este plină de iubire și nu poate rămâne nepăsătoare.
Este omenește să plângi când vezi copilul bolnav ziua și noaptea, să te tulburi când nu știi ce va fi mâine și să te simți neputincios în fața suferinței. Biserica nu oprește lacrimile, dar oprește deznădejdea.
Întristarea peste măsură devine primejdioasă pentru suflet, pentru că îl face pe om să uite de Dumnezeu. Când omul se întristează fără nădejde, începe să creadă că este singur, că Dumnezeu nu vede și că suferința nu are rost.
De aceea, Sfântul Ambrozie îndeamnă mama să nu se lase copleșită de durere, ci să-și aducă aminte că Dumnezeu vede toate și că nimic nu se întâmplă fără voia sau fără îngăduința Lui.
Suferința poate aduce răsplată veșnică
Un cuvânt de mare mângâiere pe care îl dă Sfântul Ambrozie este acela că suferințele, chiar și cele fără voie, pot aduce mare răsplată în viața viitoare.
El spune că oricât de mari ar fi suferințele copilului, ele nu se pot asemăna cu chinurile pe care le-au suferit mucenicii pentru Hristos. Și totuși, chiar și suferințele fără voie, dacă sunt primite cu răbdare, pot aduce fericire veșnică.
Dacă Dumnezeu îngăduie ca un copil să sufere, aceasta nu înseamnă că l-a părăsit, ci că îi pregătește o mare răsplată. În Împărăția cerurilor, suferințele de aici se vor transforma în bucurie, iar lacrimile vor deveni slavă.
Acest gând trebuie să întărească inima unei mame, pentru ca durerea să nu se transforme în cârtire. Când omul înțelege că suferința are rost, o poate purta cu mai multă liniște.
Puterea Sfintelor Taine în vreme de boală
Sfântul Ambrozie dă un sfat foarte concret: copilul bolnav trebuie împărtășit, după ce se face spovedania.
Biserica nu este doar un loc de rugăciune, ci și izvor de har. Sfintele Taine aduc întărire sufletului și uneori chiar vindecare trupului. Spovedania curăță sufletul, iar Sfânta Împărtășanie îl unește pe om cu Hristos.
Sfântul Ambrozie îndeamnă mama să roage duhovnicul să cerceteze cu grijă și cu înțelepciune pe copil în timpul spovedaniei. Aceasta arată cât de important este ca spovedania să fie făcută cu atenție, nu în grabă, mai ales atunci când omul trece prin suferință.
Harul lui Dumnezeu lucrează în chip tainic, iar de multe ori liniștea sufletească adusă de Sfintele Taine este mai mare decât orice ajutor omenesc.
Rugăciunea pentru cei bolnavi
Sfântul Ambrozie nu promite vindecare sigură, dar se roagă pentru bolnavi și dorește tămăduire prin voia Domnului. Această expresie este foarte importantă: „prin voia Domnului”.
Creștinul se roagă pentru vindecare, dar nu poruncește lui Dumnezeu. El cere, dar se supune voii divine. Uneori Dumnezeu vindecă, alteori îngăduie suferința pentru folosul sufletului.
Mama care se roagă trebuie să spună:
„Doamne, fă voia Ta, dar dă-mi putere să o primesc.”
Aceasta este adevărata credință, care nu se clatină nici în încercare.
Pace pentru cei care rabdă
Sfântul Ambrozie nu se roagă doar pentru cei bolnavi, ci și pentru mama care suferă și pentru ceilalți copii din familie, ca să aibă milostivirea Domnului și petrecere în pace.
Aceasta arată că suferința unui copil afectează întreaga familie. De aceea, este nevoie de har pentru toți, nu doar pentru cel bolnav.
Pacea pe care o dă Dumnezeu nu înseamnă lipsa necazurilor, ci liniștea inimii în mijlocul lor. Omul poate avea pace chiar și atunci când plânge, dacă simte că Dumnezeu este cu el.
Această pace este darul cel mai mare pe care îl poate primi o mamă întristată.
Învățătură pentru toate mamele creștine
Sfaturile Sfântului Ambrozie nu sunt doar pentru o singură mamă, ci pentru toate mamele care trec prin suferințe.
Orice mamă care își vede copilul bolnav, rătăcit sau necăjit poate simți aceeași durere.
În astfel de momente, trebuie să-și aducă aminte:
– Dumnezeu vede suferința ei,
– Dumnezeu iubește copilul mai mult decât îl iubește ea,
– Dumnezeu poate scoate bine chiar și din durere,
– nimic nu este fără rost în viața creștinului.
Când aceste gânduri sunt vii în inimă, întristarea nu mai devine deznădejde, ci se transformă în rugăciune.
Viața unei mame este plină de jertfă, iar uneori această jertfă este însoțită de lacrimi
Dar credința ortodoxă ne învață că lacrimile nu sunt pierdute înaintea lui Dumnezeu.
Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina ne arată că suferința trebuie purtată cu nădejde, cu rugăciune și cu încredere în viața viitoare.
Mama care nu se întristează peste măsură, ci își pune nădejdea în Dumnezeu, primește putere să ducă orice încercare.
Pentru cei ce cred, suferința nu este sfârșit, ci începutul unei bucurii pe care lumea aceasta nu o poate da.
De aceea, orice mamă întristată să-și aducă aminte:
Dumnezeu vede, Dumnezeu știe, Dumnezeu iubește, iar răsplata celor ce rabdă cu credință este veșnică.