Pe data de 4 februarie 2025, Biserica Ortodoxă Română a înscris în rândul sfinților pe unul dintre cei mai luminați teologi ai veacului al XX-lea: Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae. Prin întreaga sa viață, dar mai ales prin monumentalul său efort teologic, el a fost nu doar un dascăl al Ortodoxiei, ci și un martor viu al Adevărului lui Hristos în vremuri de prigoană și confuzie ideologică. Opera sa, întinsă pe mii de pagini, rămâne un tezaur al teologiei ortodoxe contemporane.
Una dintre cele mai profunde și mai prețioase contribuții ale sale este reflecția asupra persoanei și rolului Maicii Domnului în istoria mântuirii. Cu sensibilitate duhovnicească și rigoare teologică, Părintele Dumitru Stăniloae a redat chipului Fecioarei Maria frumusețea sa patristică și autentic ortodoxă, aducând în actualitate o învățătură ce părea să fi fost umbrită de secole de influență scolastică apuseană.
Maica Domnului în lumina unei hristologii neclintite
Învățătura părintelui Dumitru Stăniloae despre Maica Domnului se sprijină pe o hristologie solidă și pe o soteriologie vie. Pentru el, Preasfânta Fecioară nu poate fi înțeleasă decât în legătura indisolubilă cu Fiul ei, Hristos, Cuvântul Întrupat. Ea este Născătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioară și Mijlocitoare a neamului omenesc, iar aceste adevăruri nu sunt doar titluri dogmatice, ci realități lucrătoare în viața Bisericii.
Părintele nu separă mariologia de restul teologiei, ci o așază în centrul istoriei mântuirii. Maria este „ofranda umanității adusă lui Dumnezeu”, prin care Domnul Iisus Hristos a intrat în lume. Ea este „scara dumnezeiască” prin care cerul s-a unit cu pământul.
Redescoperirea viziunii patristice
După căderea Bizanțului, teologia ortodoxă a cunoscut o perioadă de influență apuseană, în care reflecția asupra Maicii Domnului a fost diminuată sau chiar distorsionată. În această situație, Părintele Stăniloae a redeschis comoara patristică și a reașezat mariologia în locul său firesc, în centrul teologiei și al vieții duhovnicești.
El arată că Maica Domnului nu este un simplu personaj istoric, ci o legătură vie între Domnul Iisus Hristos și umanitate, icoană a sfințeniei și model al ascultării de Dumnezeu. Prin răspunsul său la Buna Vestire „Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea. ” (Luca 1,38), Fecioara a devenit începutul unei noi creații.
Legătura dintre Maica Domnului și Hristos
Teologia părintelui Stăniloae este profund hristocentrică. Învățătura despre Maica Domnului nu este autonomă, ci inseparabil legată de Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ea este Theotokos nu doar pentru că L-a născut trupește pe Iisus Hristos, ci pentru că întreaga sa viață a fost un răspuns de ascultare și iubire față de Dumnezeu.
Pregătirea duhovnicească a Mariei, viața sa de rugăciune și curăție, copilăria petrecută la templu, toate arată că ea a fost „vas ales” și simbol al Bisericii, chipul umanității sfințite prin har.
Pururea Fecioria, semn al sfințeniei absolute
Un loc central în mariologia părintelui Stăniloae îl ocupă Pururea Fecioria Maicii Domnului, pe care o înțelege ca pe o stare de sfințenie absolută, de integritate și de dăruire totală lui Dumnezeu.
- Fecioria ante partum: Zămislirea Domnului Iisus Hristos s-a făcut prin lucrarea Duhului Sfânt, fără împreunare trupească. „Maica Domnului s-a făcut pe sine sălaş al Duhului Sfânt, care lucrează şi asupra celei ce se face prin Aceasta Maica Lui.”
- Fecioria in partu: Nașterea Mântuitorului a fost o naștere minunată, fără durere și fără vătămare. „Maria, care n-a căutat plăcerea împreunării cu bărbatul, ci a întărit în ea bucuria spirituală a unirii cu Dumnezeu, a fost ferită şi de durere în naşterea ca om a Fiului Lui dumnezeiesc.”
- Fecioria post partum: Viața Mariei după nașterea Domnului a rămas o viață închinată total lui Dumnezeu. Este de neconceput, spune Părintele Stăniloae, ca ea să fi dorit o existență obișnuită, după ce a fost părtașă la un eveniment unic în istoria mântuirii.
Astfel, Pururea Fecioria nu este doar un adevăr dogmatic, ci o realitate a sfințeniei și a comuniunii desăvârșite cu Dumnezeu.
Maica Domnului, Mijlocitoare și Izbăvitoare
În viziunea Părintelui Stăniloae, Maica Domnului are un rol soteriologic unic. Deși izbăvirea vine doar prin Domnul Iisus Hristos, ea participă la lucrarea mântuirii prin ascultarea și jertfa iubirii materne.
Fiind parte a umanității, ea este mijlocitoarea noastră înaintea lui Dumnezeu, iar fiind Maica Fiului lui Dumnezeu, are o autoritate de rugăciune aparte. „Maica Domnului este Izbăvitoare și Rugătoare în veci pentru umanitatea din care face parte ea însăși și noi toți.”, subliniază Părintele Dumitru Stăniloae.
Această rugăciune neîncetată a Fecioarei este o mângâiere pentru credincioși, care o simt ca pe o mamă duhovnicească și ocrotitoare.
Simbolism și identitate teologică
Teologia Părintelui Dumitru Stăniloae acordă o atenție deosebită simbolismului biblic și liturgic legat de Maica Domnului. Ea este comparată cu:
- Templul din Vechiul Testament,
- Sicriul Legii,
- Catapeteasma care desparte și unește cerul și pământul,
- Biserica cea vie.
În iconografie, cele trei stele zugrăvite pe frunte și pe umeri sunt expresia vizuală a Pururea Fecioriei. Această unire unică dintre maternitate și feciorie face din Maica Domnului un început al noii creații, un model de sfințenie care transcede ordinea firească a lumii.
Un model desăvârșit de viață creștină
Teologia Maicii Domnului la Părintele Dumitru Stăniloae nu rămâne la nivel academic, ci are un caracter duhovnicesc și pedagogic. Maria nu este doar un subiect de dogmă, ci un model viu pentru fiecare credincios.
Ea este icoana Bisericii și icoana fiecărui suflet care dorește să Îl primească pe Domnul Iisus Hristos. Prin smerenie, ascultare și curăție, arată că sfințenia nu este o realizare individuală, ci o unire deplină cu Dumnezeu prin har.
Astfel, Maica Domnului nu este un ideal îndepărtat, ci o călăuză apropiată, care arată calea către înnoirea omului și a creației.
Teologia Maicii Domnului la Părintele Dumitru Stăniloae este o sinteză vie și duhovnicească a întregii Tradiții ortodoxe
Ea luminează chipul Preasfintei Fecioare nu ca pe un simbol abstract, ci ca pe o prezență reală și lucrătoare în viața Bisericii și în inima credincioșilor.
Fecioară și Maică, Om și Templu, Maica Domnului este taina în care cerul s-a unit cu pământul. În persoana ei vedem cum libertatea omului și voia lui Dumnezeu se pot întâlni în desăvârșită armonie.
Prin profunzimea teologică și sensibilitatea duhovnicească a Părintelui Stăniloae, credincioșii sunt invitați să se apropie cu evlavie și iubire de această taină. Ea rămâne Pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, rugătoare și mijlocitoare, Maica noastră și a Împăratului ceresc.
În acest sens, creștinismul nu venerează doar fecioria, ci fecioria care naște, o feciorie roditoare, care devine temelia mântuirii.
Astfel, moștenirea Părintelui Dumitru Stăniloae, canonizat ca Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, cu cinstire în ziua de 4 octombrie, rămâne un dar neprețuit pentru Biserică. Prin scrierile și mărturia sa, chipul Maicii Domnului strălucește mai luminos în conștiința noastră, ca mamă, mijlocitoare și ocrotitoare a întregii omeniri.