Viața creștinului ortodox este o luptă neîncetată, o luptă care nu se vede cu ochii trupești, dar care este mai reală decât orice război pământesc.
Sfinții Părinți numesc această luptă războiul nevăzut, adică lupta cu diavolul, cu patimile și cu gândurile rele. Diavolul nu se arată de obicei în chip văzut, ci lucrează prin ispite, slăbiciuni și neascultare. De aceea, creștinul trebuie să fie mereu treaz, cu mintea la Dumnezeu și cu inima în rugăciune.
Sfânta Scriptură spune că diavolul „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită,” (1 Petru 5, 8), arătând că nimeni nu este scutit de ispită, nici cei slabi, nici cei credincioși, nici cei care postesc și se roagă. Cu cât omul se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât lupta este mai mare.
Ispita începe de la lucruri mici
Mulți oameni cred că diavolul lucrează doar prin păcate mari. Dar, de cele mai multe ori, el începe cu lucruri mici, aparent neînsemnate. O neascultare mică, o încălcare a postului, o lene la rugăciune, o supărare, o vorbă spusă cu răutate, toate acestea pot deveni uși prin care vrăjmașul intră în suflet.
Un monah athonit povestea că, aflat fiind în Atena, a vizitat o familie de români credincioși. Femeia casei i-a spus că, într-o zi de miercuri, a fost ispitită să mănânce de frupt. Deși obișnuia să țină toate posturile de peste an, în acea zi pregătise mâncare cu carne și, biruită de poftă, a gustat.
Părea un lucru mic, dar noaptea a avut o experiență înfricoșătoare.
După ce a adormit, a simțit că cineva vine la ea și o apucă de gât. Nu putea să se miște, nu putea să strige, nu putea să respire. Era ca paralizată, dar mintea îi era limpede. A înțeles că este o lucrare diavolească și, din adâncul inimii, a strigat la Maica Domnului să o ajute.
În acel moment a văzut pe Maica Domnului, așa cum era în icoana din casa ei. La apariția ei, diavolul a dispărut imediat. Femeia a început să plângă și să se roage cu lacrimi, iar când s-a trezit și soțul ei, i-a povestit cele întâmplate. Amândoi au mulțumit Maicii Domnului și au hotărât să nu mai mănânce niciodată de frupt în zilele de post.
Această întâmplare arată cât de reală este lupta cu diavolul și cât de importantă este ascultarea de rânduiala Bisericii.
De ce se luptă diavolul cu omul
Diavolul nu se luptă cu omul pentru că ar avea putere mai mare decât Dumnezeu, ci pentru că vrea să-l despartă pe om de Dumnezeu. El a căzut din mândrie și vrea ca și omul să cadă la fel.
Sfinții Părinți spun că diavolul are trei arme principale:
- Ispita
- Înșelarea
- deznădejdea
Mai întâi îl ispitește pe om să facă un păcat mic. Apoi îi spune că nu este nimic grav. După aceea îl face să repete păcatul, iar la sfârșit îl aruncă în deznădejde, spunându-i că nu mai are iertare.
Dar aceasta este cea mai mare minciună. Dumnezeu iartă orice păcat dacă omul se pocăiește.
Rugăciunea, arma cea mai puternică
În lupta cu diavolul, cea mai puternică armă este rugăciunea. Nu puterea omului îl apără, ci harul lui Dumnezeu.
Femeia din întâmplarea de mai sus nu s-a putut apăra singură. Nu a avut putere să se miște, nici să strige, dar a strigat în gând la Maica Domnului, iar ajutorul a venit imediat.
Așa se întâmplă cu toți cei care cheamă cu credință numele Domnului.
Sfinții spun că diavolul se teme de trei lucruri:
- de rugăciune
- de post
- de smerenie
Unde este rugăciune, diavolul nu poate sta.
Unde este post, patimile slăbesc.
Unde este smerenie, diavolul nu are putere.
Postul nu este o simplă regulă
Unii cred că postul este doar o tradiție sau o regulă omenească. Dar Sfinții Părinți spun că postul este armă duhovnicească.
Când omul postește, își smerește trupul și își întărește sufletul.
Când nu postește, trupul se întărește și sufletul slăbește.
Diavolul nu se teme de omul puternic trupește, ci de omul smerit și ascultător.
Femeia din povestire nu a fost pedepsită pentru că a mâncat carne, ci pentru că a cedat ispitei și a slăbit în trezvie. Dumnezeu a îngăduit acea încercare ca să o întărească și să o facă mai atentă.
Și, într-adevăr, după acea întâmplare, ea nu a mai încălcat niciodată postul.
Maica Domnului, grabnic ajutătoare în lupta cu diavolul
În viața duhovnicească, un mare ajutor este Maica Domnului. Toți Sfinții spun că ea este grabnic ajutătoare celor care o cheamă cu credință.
Diavolul se teme de Maica Domnului pentru că prin ea a venit mântuirea lumii. De aceea, când omul se roagă ei cu smerenie, primește ajutor.
În întâmplarea povestită, diavolul a dispărut imediat ce a apărut Maica Domnului. Aceasta arată că puterea nu este a omului, ci a lui Dumnezeu.
De aceea, creștinul nu trebuie să se bizuie pe sine, ci pe harul lui Dumnezeu.
Cum putem birui lupta cu diavolul
Sfinții Părinți ne dau câteva sfaturi simple, dar foarte puternice:
- Să ținem posturile Bisericii
- Să ne rugăm zilnic
- Să mergem la biserică
- Să ne spovedim des
- Să nu ne încredem în noi înșine
- Să chemăm ajutorul Maicii Domnului și al sfinților
Cel care face acestea nu va fi lipsit de ispite, dar nu va fi biruit.
Lupta cu diavolul nu se termină niciodată în viața aceasta. Dar Dumnezeu nu lasă pe nimeni singur. Cu cât omul se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât primește mai multă putere.
Iar când omul cade, să nu deznădăjduiască, ci să se ridice și să înceapă din nou.
Pentru că biruința nu este a celui care nu cade niciodată, ci a celui care se ridică de fiecare dată cu rugăciune, cu pocăință și cu nădejde în Dumnezeu.