În viața fiecărui om există o ființă prin care Dumnezeu îi dăruiește intrarea în lume: mama.
Dragostea ei este una dintre cele mai curate și mai jertfelnice iubiri pe care le poate cunoaște omul pe pământ.
De aceea, Biserica ne învață cu multă seriozitate să nu uităm niciodată că lacrima mamei are o putere deosebită înaintea lui Dumnezeu.
Părinții duhovnicești spun adesea:
„Lacrima mamei arde locul unde cade”, pentru că suferința ei este atât de puternică, încât străpunge cerurile și ajunge înaintea tronului lui Dumnezeu.
Această expresie nu este doar o metaforă, ci o realitate duhovnicească. Mama poartă în inimă copilul ei nu doar în timpul sarcinii, ci toată viața. Ea se roagă pentru el, se jertfește pentru el, îl apără, îl iartă și îl iubește chiar și atunci când este rănită de el. Tocmai de aceea, copilul care își întristează mama se lipsește singur de unul dintre cele mai mari daruri pe care le poate primi: rugăciunea și binecuvântarea ei.
Porunca lui Dumnezeu despre cinstirea părinților
Încă din Vechiul Testament, Dumnezeu a așezat o poruncă de mare însemnătate:
„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.” (Ieșirea 20, 12).
Nu este întâmplător faptul că această poruncă este însoțită de o făgăduință. Dumnezeu nu spune doar să ne cinstim părinții, ci ne arată și urmarea: binele și viața îndelungată. Așadar, relația cu părinții nu este doar o datorie morală, ci una duhovnicească, care influențează întreaga noastră viață.
Când copilul își respectă mama, când o ajută, când o ascultă și o mângâie, se deschid asupra lui izvoare de har. În schimb, când o rănește, când o ignoră sau o disprețuiește, se închide singur față de binecuvântarea lui Dumnezeu.
Modelul suprem, Maica Domnului
Istoria Bisericii ne oferă nenumărate exemple de mame creștine care au crescut sfinți. Toate aceste mame au avut ca model pe Preasfânta Fecioară Maria, Maica Domnului, cea care L-a purtat în pântece pe Mântuitorul Iisus Hristos și L-a însoțit cu lacrimi și rugăciuni până la Cruce.
Dragostea Maicii Domnului este chipul desăvârșit al iubirii de mamă. Ea nu L-a părăsit pe Fiul ei nici în suferință, nici în durere, nici în batjocură. A stat lângă Cruce și a trăit cea mai mare durere pe care o poate trăi o mamă. De aceea, Biserica o numește Maica durerilor, dar și Maica milostivirii, pentru că din suferința ei s-a născut mântuirea lumii.
Urmând acest model, multe mame creștine au crescut copii care au devenit sfinți.
Sfânta Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare, a crescut copii în credință și rugăciune, iar familia ei a dat Bisericii mai mulți sfinți.
Sfânta Nona, mama Sfântului Grigorie Teologul, s-a rugat neîncetat pentru fiul ei, iar rugăciunile ei au rodit în sfințenie.
Sfânta Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur, a rămas văduvă de tânără, dar nu s-a recăsătorit, ci și-a dedicat viața creșterii copilului în frica lui Dumnezeu.
Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin, a plâns ani de zile pentru întoarcerea fiului ei la credință, iar lacrimile ei nu au rămas fără răspuns.
Sfânta Marta, mama Sfântului Simeon Stâlpnicul, și-a încredințat fiul lui Dumnezeu și l-a susținut în nevoința lui.
Toate aceste exemple ne arată cât de mare este puterea unei mame credincioase.
Mamele care suferă în tăcere
Din păcate, nu toate mamele se bucură de dragostea copiilor lor. Există multe femei care și-au crescut copiii cu jertfă, au pierdut nopți pentru ei, au muncit, au plâns și s-au rugat, iar când aceștia au ajuns mari, au fost uitate.
Sunt mame care își văd copiii rar, care primesc doar câte un telefon grăbit, fără căldură, fără interes, fără dragoste. Sunt mame cărora li se vorbește răstit, care sunt mustrate, ignorate sau considerate o povară.
Câtă durere se ascunde în inimile acestor femei!
Ele nu cer mult. Nu cer bogății, nu cer laude, nu cer răsplată. Vor doar să simtă că nu au fost uitate.
Când o mamă plânge din cauza copilului ei, acea lacrimă nu este ca oricare alta. Ea este plină de dor, de dragoste, de durere și de rugăciune. Iar Dumnezeu vede această lacrimă.
De aceea spun Părinții: lacrima mamei arde locul unde cade, pentru că este o lacrimă care strigă către cer.
Rugăciunea mamei, cea mai mare binecuvântare
Un copil care își face mama fericită primește fără să știe una dintre cele mai mari binecuvântări: rugăciunea ei.
Cât de frumos este când un copil își sună mama și îi vorbește cu drag!
Când îi spune vești bune, când o întreabă cum se simte, când îi cere sfat, când o face să zâmbească.
După un astfel de telefon, mama ridică ochii spre cer și spune din inimă:
„Doamne, ajută-l pe copilul meu! Ocrotește-l, luminează-l, dă-i sănătate și înțelepciune!”
Această rugăciune valorează mai mult decât multe cuvinte spuse de alții. Rugăciunea mamei are putere pentru că vine din iubire și din jertfă.
În schimb, dacă copilul vorbește urât, dacă se răstește, dacă nu-și vizitează mama, dacă nu-i pasă de suferința ei, inima mamei se întristează. Iar întristarea aduce lacrimi, iar lacrimile aduc durere.
Și ce este mai trist decât să știi că tu ești pricina durerii celei care ți-a dat viață?
Păcatul de a-ți întrista mama
A-ți disprețui mama este un păcat mare înaintea lui Dumnezeu.
Nu pentru că mama ar fi fără greșeală, ci pentru că iubirea ei este jertfelnică.
Ea te-a purtat în pântece.
Ea te-a legănat când erai mic.
Ea a stat nopți întregi lângă tine când erai bolnav.
Ea s-a rugat pentru tine când tu nici nu știai să te rogi.
Chiar dacă uneori mama greșește, chiar dacă nu este perfectă, jertfa ei rămâne.
De aceea, cel care își disprețuiește mama își rănește propria rădăcină.
Iar cel care își cinstește mama își întărește viața.
Cum putem să ne facem mama fericită
Nu este greu să-ți faci mama fericită. Nu trebuie lucruri mari, ci lucruri făcute cu inimă.
Sun-o mai des.
Viziteaz-o când poți.
Ascultă-i sfatul, chiar dacă nu îl urmezi întotdeauna.
Vorbește-i cu blândețe.
Ajut-o când are nevoie.
Nu o lăsa singură.
Nu o face să plângă.
Uneori, un singur cuvânt spus cu drag poate șterge multe lacrimi.
Și nu uita: mama nu va înceta niciodată să se roage pentru tine, chiar dacă tu o uiți. Dar este mare binecuvântare când rugăciunea ei este rostită cu bucurie, nu cu durere.
Mângâiere pentru mamele întristate
Pentru mamele care suferă din cauza copiilor lor, Biserica are un cuvânt de mângâiere: Dumnezeu nu uită jertfa lor.
Nicio lacrimă nu se pierde.
Nicio rugăciune nu rămâne fără răspuns.
Nicio jertfă nu este ștearsă.
Chiar dacă copilul s-a îndepărtat, chiar dacă nu mai ascultă, chiar dacă pare că a uitat totul, rugăciunea mamei lucrează în taină.
De multe ori, după ani de rătăcire, omul se întoarce tocmai pentru că mama lui nu a încetat să plângă și să se roage.
Așa s-a întors Fericitul Augustin, pentru lacrimile mamei sale, Monica.
Așa se întorc și astăzi mulți oameni, pentru rugăciunile mamelor lor.
Nu face să plângă pe cea care ți-a dat viață
Ia aminte! Lacrima mamei arde locul unde cade.
Nu fi pricină de suferință celei care ți-a dat viață.
Fii sprijinul ei, nu povara ei.
Fii mângâierea ei, nu rana ei.
Fii bucuria ei, nu lacrima ei.
Cinstește-ți mama, iubește-o, ajut-o și roagă-te pentru ea.
Iar Dumnezeu, văzând dragostea ta, îți va dărui binecuvântare, pace și zile îndelungate.
Pentru că acolo unde mama se roagă cu bucurie, acolo Dumnezeu revarsă har.
Iar acolo unde lacrima mamei cade cu durere, cerul întreg tresare.