Japonia a reluat vineri aplicarea pedepsei capitale, prin execuția lui Takahiro Shiraishi, cunoscut în presă sub numele de „criminalul de pe Twitter”. Cazul său a cutremurat opinia publică la nivel național și internațional, după ce în 2017 acesta a ucis nouă persoane, pe care le contactase prin rețelele sociale, promițându-le sprijin în momente de vulnerabilitate emoțională.
Execuția, realizată prin spânzurare, a avut loc în dimineața zilei de vineri, într-una dintre închisorile japoneze unde sunt deținuți condamnații la moarte. Este prima aplicare a pedepsei capitale în Japonia din iulie 2022, marcând totodată o poziționare fermă a noului guvern condus de premierul Shigeru Ishiba, instalat în funcție în octombrie anul trecut, scrie Reuters.
Takahiro Shiraishi fusese condamnat la moarte în 2020, după ce a recunoscut că a atras victimele – opt femei și un bărbat – prin intermediul Twitter, pretinzând că înțelege suferința lor psihologică și că le poate „ajuta să moară fără durere”. Odată ajunși în apartamentul său din Zama, în apropiere de Tokyo, aceștia au fost strangulați, iar cadavrele lor dezmembrate.
„Motivele sale au fost extrem de egoiste, iar faptele au provocat o undă de șoc profundă în întreaga societate”, a declarat ministrul justiției Keisuke Suzuki, care a aprobat execuția după o „analiză atentă a gravității faptelor”.
Reluarea execuțiilor vine pe fondul unei dezbateri tot mai tensionate în Japonia cu privire la menținerea pedepsei capitale. Deși grupurile pentru drepturile omului au condamnat în repetate rânduri lipsa de transparență și notificarea de ultim moment a deținuților, autoritățile susțin că abolirea acestei pedepse nu este oportună în contextul în care „crime violente continuă să fie comise”.
„În prezent, 105 persoane se află pe lista de execuții. Atât timp cât siguranța cetățenilor este amenințată, nu este justificată renunțarea la această măsură extremă”, a adăugat ministrul Suzuki în cadrul unei conferințe de presă.
Execuția lui Shiraishi survine la mai puțin de un an după achitarea unui alt caz celebru: Iwao Hakamada, bărbatul care a petrecut peste cinci decenii pe culoarul morții din cauza unei condamnări eronate. Cazurile contrastante subliniază complexitatea sistemului penal japonez și dificultatea de a împăca nevoia de justiție cu standardele internaționale privind drepturile omului.
Execuția lui Takahiro Shiraishi nu este doar o încheiere a uneia dintre cele mai sinistre povești judiciare din istoria recentă a Japoniei, ci și un punct de inflexiune în dezbaterea națională privind pedeapsa cu moartea. Prin redeschiderea camerei de execuții după aproape trei ani, autoritățile japoneze transmit un semnal ferm: statul nu este dispus să renunțe la cea mai dură formă de justiție penală, mai ales în fața unor crime care au traumatizat societatea în mod colectiv și ireversibil.
Cazul Shiraishi a zguduit conștiința publică nu doar prin cruzimea faptelor, ci și prin metoda perversă prin care criminalul și-a selectat victimele: folosind rețelele sociale ca instrument de manipulare psihologică, pozând într-un aliat al celor vulnerabili, promițându-le alinare și sfârșit „liniștit”, doar pentru a le curma brutal viața. Într-o societate marcată de discreție și introversiune, în care problemele de sănătate mintală sunt adesea ignorate sau ascunse, acest caz a deschis răni adânci și întrebări dureroase despre singurătate, stigmatizare și siguranță digitală.
Dincolo de pedeapsa propriu-zisă, execuția aduce din nou în lumină tensiunea dintre justiția retributivă și cea restaurativă. O parte din societate vede pedeapsa capitală ca o necesitate morală, ca un act de protecție colectivă și o expresie a solidarității cu victimele. Cealaltă parte invocă lipsa ireversibilă a actului, riscurile judiciare, tratamentul inuman al deținuților aflați ani de zile într-o așteptare sumbră și efectul discutabil al pedepsei capitale asupra prevenirii criminalității.
Într-un moment în care tot mai multe state renunță la execuții, Japonia rămâne una dintre ultimele democrații dezvoltate care le aplică în mod consecvent, ceea ce aduce o presiune crescândă din partea comunității internaționale. Și totuși, sprijinul public intern pentru menținerea pedepsei capitale este ridicat, mai ales în cazuri care implică cruzimi de neînțeles și un pericol evident pentru ordinea socială.
În final, cazul Shiraishi rămâne emblematic pentru o epocă în care tehnologia se intersectează periculos cu fragilitatea umană. Rețelele sociale, create pentru conectare, pot deveni terenul fertil al prădătorilor emoționali și al răului ascuns sub aparențe inofensive. Execuția acestuia marchează un sfârșit juridic, dar deschide o reflecție profundă despre cum ne protejăm — pe noi și pe cei vulnerabili — într-o lume tot mai digitală și tot mai alienantă.