Îți amintești versurile melodiilor din anii ’80, dar nu îți amintești de ce ai mers în bucătărie? Creierul este complex. Cum poate „stoca” atât de multe versuri de cântece și să ne facă să uităm ce facem într-o cameră?
Versurile, versurile, versurile… Anumite hituri nu ți-au ieșit niciodată din cap? Este normal! Și nu, asta nu înseamnă neapărat că ai o memorie de elefant. Este pur și simplu un fenomen cerebral bine cunoscut.
Știința explică de ce versurile acestor hituri, auzite de sute, chiar mii de ori, rămân gravate în mintea noastră la zeci de ani după lansarea lor. Creierul, o mașinărie complexă cu nenumărate secrete, reține mai ușor repetițiile, ritmurile marcante și melodiile captivante. Melodiile populare exploatează adesea structuri simple și refrene repetitive, ceea ce activează zonele memoriei auditive și emoționale.
Cântece care activează mai multe zone ale creierului
Muzica se ascultă cu inima, dar trece și prin creier. Notele, versurile și aranjamentele muzicale nu intră în „procesorul nostru central” pe o singură cale. Muzica stimulează simultan mai multe regiuni. Cortexul auditiv analizează sunetele, cortexul motor se ocupă de ritm, sistemul limbic leagă muzica de emoții, iar cortexul vizual poate readuce amintiri precise din momentul în care am auzit o melodie pentru prima dată.
Farley Ledgerwood, jurnalist muzical, povestește într-un articol publicat de Global English Editing: „Când am învățat să cânt la chitară la 59 de ani, am descoperit ceva fascinant. Melodiile din adolescența mea îmi reveneau în minte cu o claritate perfectă, chiar și după ani în care nu mă gândisem la ele. Muzica se gravase literalmente în creierul meu datorită repetiției și emoției.”
Cântece care stimulează memoria
Cântecele sunt adevărate ajutoare pentru memorie. Datorită rimelor, motivelor previzibile și repetării refrenelor, ele creează repere ușor de memorat. Aceste structuri muzicale permit creierului să fixeze amintirile mai durabil.
Creierul adoră aceste structuri! De aceea putem recita încă cântece sau poezii învățate în copilărie, precum Une souris verte, Frère Jacques și chiar vechile hituri ale lui Lorie!
Amintiri foarte diferite de cele din viața de zi cu zi
În viața de zi cu zi, creierul nostru se confruntă cu un flux constant de informații. Intrăm de mii de ori în camere din diferite motive, fără niciun sens, fără motive repetitive și fără atașament emoțional. Fiecare situație este astfel tratată ca o informație separată, adesea uitată repede.
Poate aii observat deja că trecerea unei uși te poate face să uiți de ce ai intrat într-o cameră. Cercetătorii numesc acest fenomen „procesarea limitelor evenimentului”. Creierul folosește limitele fizice pentru a segmenta experiențele. Astfel, el eliberează spațiu mental pentru ceea ce va urma. De remarcat că acest mecanism nu este un „defect de fabricație”. El le-a permis strămoșilor noștri să evalueze rapid un mediu nou pentru a detecta pericolele.
Pe scurt, creierul tău este excelent în a reține melodiile care ți-au marcat viața, dar este și foarte eficient în a uita lucrurile mărunte și neimportante, cum ar fi motivul pentru care ai intrat într-o cameră!