Viața creștinului este, prin însăși natura ei, o luptă neîncetată.
Sfânta Scriptură, experiența Sfinților și mărturia Părinților Bisericii ne arată limpede că drumul către mântuire trece prin nevoință, pocăință, răbdare și iubire. Războiul duhovnicesc nu se poartă cu arme materiale, ci cu rugăciunea, smerenia și credința în Dumnezeu.
În această luptă, cuvintele Sfinților și ale marilor părinți duhovnicești sunt adevărate făclii care ne luminează calea
Ele ne întăresc atunci când suntem slabi, ne ridică atunci când cădem și ne arată sensul suferinței și al încercărilor.
Mai jos, vom descoperi repere esențiale pentru viața noastră duhovnicească.
Predarea vieții în mâinile lui Dumnezeu
Rugăciunea:
„Dumnezeul meu, Tu Care știi toate și a Cărui dragoste întrece măsurile omenești, ia viața mea în mâinile Tale și fă ceea ce eu aș vrea atât de mult să fac, dar nu pot”
Această mărturisire, reluată de Mitropolitul Antonie Bloom, exprimă esența încrederii totale în Dumnezeu. În războiul duhovnicesc, omul ajunge adesea la limitele propriei puteri. Atunci, soluția nu este disperarea, ci abandonarea smerită în voia lui Dumnezeu.
A te lăsa în mâinile Domnului nu înseamnă pasivitate, ci recunoașterea că adevărata biruință vine din har.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată trei drumuri:
Nepăcătuirea; Pocăința sinceră; Răbdarea necazurilor.
Puțini reușesc să trăiască fără cădere. De aceea, Dumnezeu ne oferă darul pocăinței și al răbdării. Fiecare lacrimă, fiecare suspin smerit poate deveni scară către cer.
Cuviosul Teodor al Edessei spune că Dumnezeu nu face totul în locul nostru și nici nu ne lasă singuri
Această învățătură ne arată taina sinergiei: omul lucrează, iar Dumnezeu desăvârșește. Fără efortul personal, harul nu rodește; fără har, efortul rămâne sterp.
Nicolae Berdiaev subliniază că grija pentru aproapele este și problemă duhovnicească
Adevărata credință nu se trăiește izolat. Milostenia, compasiunea și solidaritatea sunt arme puternice împotriva egoismului și mândriei.
Starețul Macarie ne îndeamnă să coborâm în prăpastia smereniei atunci când nu putem urca pe culmile virtuții
Smerenia este temelia tuturor virtuților. Ea ne păzește de deznădejde și de mândrie, făcându-ne primitori ai harului.
Arhimandritul Sofronie Saharov oferă una dintre cele mai profunde învățături despre lupta lăuntrică
Biruiește orice durere pământească, adâncindu-te de voie într-o durere și mai mare. „Ține mintea ta în iad”. Osândește-te pe tine însuți la iad, ca nevrednic de Dumnezeu, dar nu deznădăjdui. Această nevoință te va duce la biruința asupra lumii, te va înălța în Împărăția cea neclătită.
Gheronda Panais al Lysei afirmă că totul depinde de dragoste
Fără dragoste, credința devine rece, iar nevoința se transformă în formalism. Unde este dragoste, acolo este prezența vie a lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Scărarul ne îndeamnă să ne mărturisim neputința înaintea Domnului
Această atitudine deschide poarta harului. Dumnezeu lucrează cu putere tocmai în slăbiciunea omului.
Sfântul Nectarie de la Eghinadescrie frumusețea rugăciunii curate
Se cade ca mintea la vremea rugăciunii să stea fără glas. Atunci poate cineva să se roage. Căci rugăciunea este vorbire cu Dumnezeu. Iar rugăciunea cu plâns și în duh este hrană minții, întocmai cum pâinea este hrană trupului. Fericită este mintea care la vremea rugăciunii vorbește fără împrăștiere cu Dumnezeu, aceasta, ca un vultur tânăr se ridică la înălțime și, cu totul schimbată de schimbarea lui Dumnezeu, devine luminoasă.
Sfântul Serafim de Sarov ne amintește puterea ocrotirii Maicii Domnului
Maica lui Dumnezeu este numită „rană de mult plâns demonilor”, fiindcă nu este cu putință ca diavolul să distrugă un om, atâta timp cât acest om caută scăpare la ajutorul Maicii lui Dumnezeu
Gheronda Ghermanos Stavrovouniotul vorbește despre rugăciunea ascunsă
Rugăciunea tăcută, făcută cu inimă curată, este mai puternică decât multe cuvinte rostite fără atenție.
Alexander Schmemann ne învață să nu rămânem captivi trecutului
Pocăința vindecă trecutul, iar nădejdea luminează viitorul. Creștinul adevărat trăiește în prezent cu ochii spre Împărăție.
Părintele Pavel Benedict vorbește despre a deveni din nou copil
Să devii iarăși copil, înseamnă să înveți să-I spui lui Dumnezeu: „Tată”. Nimeni nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu dintre cei care nu au simțit izbucnind din adâncul ființei lor glasul: „Tată”. Cel care nu a auzit de la Duhul mărturia înfierii lui de către Tatăl, ce loc să aibă la masa părintească?
Sfântul Nectarie de la Eghinane amintește de darul lacrimilor
Cel ce vrea să se roage curat, să se roage mai întâi pentru împreună-lucrarea lacrimilor, pentru ca prin plâns să îmblânzească sălbăticia sufletului și să dobândească rugăciunea curată.
Biruința prin credință, smerenie și iubire
Cuvinte de încurajare ale Sfinților și Părinților ne arată că războiul duhovnicesc nu este o luptă fără sens, ci un drum al maturizării sufletești.
Prin:
- predarea vieții în mâinile lui Dumnezeu,
- pocăință sinceră,
- smerenie,
- dragoste față de aproapele,
- rugăciune curată,
- răbdare în necazuri,
- și nădejde neclintită,
creștinul poate birui ispitele și poate înainta spre Împărăția Cerurilor.
Fiecare dintre aceste învățături ne cheamă să nu ne descurajăm, ci să privim lupta ca pe o școală a iubirii și a sfințeniei. Dumnezeu nu ne părăsește niciodată, ci ne întărește prin harul Său, atunci când ne smerim și ne încredințăm Lui.
Astfel, în mijlocul războiului duhovnicesc, cuvintele Sfinților rămân faruri de lumină, conducându-ne cu siguranță spre pacea inimii și bucuria veșnică.