Dulea Virgil, acționar al SC IFN Master Credit SRL, ne declară următoarele:
Controlul inițial al societății în cauză
Pe 26 Septembrie 2007, la binecunoscuta „Casă de Amanet GARANT” din Constanta, deținută de SC IFN Master Credit (gestionar al francizei „GARANT”), și-au făcut apariția inspectorii Gărzii Financiare și ai O.P.C. -ului, în vederea efectuării unui control simultan la toate cele 12 puncte de lucru pe care societatea menționată mai sus le deține, inspectorii celor două instituții au venit în număr de aproximativ 20. Pe la miezul nopții s-a finalizat controlul și concluzia a fost că scripticul coincide cu fapticul la soldurile în lei și stocurile de aur.
Încercarea de pătrundere pe o proprietate privată fără autorizație de percheziție
Tot pe 26 Septembrie 2007, doi comisari ai Gărzii Financiare, respectiv Comisar șef Radu Cristian și Comisar Hristu Tudoruş, au încercat sa facă un control și în locuința privată a acționarului Dulea Virgil, pe care acesta o folosește ca birou personal. Au pătruns fără acordul acestuia în curte, ulterior trezindu-se cu ei în casa și spunându-i ca vor să controleze incinta (N.R.: Ori nu aveau nici măcar cunoștințe minime de legislație privind drepturile de control ale proprietăților private, ori au mers la intimidare crezând că Dulea Virgil nu își cunoaște drepturile și ca pot face încă un abuz). Văzând ca nu este loc de intimidare, deoarece Dulea Virgil își cunoștea drepturile foarte bine, acesta chiar indicându-le articolul din lege care le interzicea accesul și controlul în incintă, respectiv conform Cod de Procedură Fiscală, art. 57, alin. 3 și 4, comisarii au plecat spunînd că vor veni cu autorizație de percheziție.
Autorizația de percheziție obținută fără baza legală
Pe data de 27 Septembrie 2007, comisarii au revenit cu autorizația de percheziție a spațiului privat, autorizație obținută sub niște pretexte mai mult decât îndoielnice; Pentru a obține o autorizație de percheziție a unui spațiu privat deținătorul spațiului trebuie sa fie deja urmărit penal, în acest caz (paradoxal) începerea urmăririi penale a fost dispusa ca urmare a incidentului expus mai sus, respectiv refuzul proprietarului Dulea Virgil de a le permite comisarilor accesul pe proprietatea privata, deoarece aceștia nu dețineau autorizație de percheziție. (N.R.: Adică vin comisarii la mine acasă fără mandat și vor sa-mi controleze apartamentul, eu nu le dau voie pe motiv ca nu dețin mandat, mandat nu pot obține pentru ca nu sunt urmărit penal, ei fug repede la „Tătuțu” si-i zic „Ăla nu ne lasă sa intram la el în casa fără mandat, ne trebuie mandat! „Tătuțu”, enervat de asemenea nesimțire spune: „Rezolvam imediat, începem urmărirea penala pe motiv ca nu v-a lăsat sa-i intrați în casa fără mandat și ulterior, fiind urmărit penal, va dau și autorizație de percheziție!” Cam asa înțeleg autoritățile din România respectarea legii și aplicarea acesteia.)
Eliminarea martorilor și intervenția în sistemul de supraveghere video în timpul inventarului, pentru a nu rămâne urme
Desfășurarea de forte la aceasta percheziție a fost impresionanta, au venit Jandarmii, D.I.A.S., Politia (S.I.F.), A.N.P.C. și Garda Financiara. Pentru valorile prezente în incintă au fost prezentate documente de proveniență, documente de care comisarii nu au fost interesați, ei veniseră hotărâți sa ridice aurul și banii „în vedera cercetării”. Inventarierea banilor și a obiectelor din aur a durat 72 de ore, comisarii au cântărit doar o parte din aur, bucata cu bucata, asa cum cere legea, aproximativ jumătate fiind cântărit vrac, o alta încălcare a legii. Camerele de supraveghere din incinta au fost orientate spre perete de către comisari (oare de ce???). Comisarii nu au fost de acord cu prezenta martorilor la acțiunea de inventariere, aceștia au permis accesul unei singure persoane în vederea supravegherii inventarului, în condițiile în care ei efectuau inventarul împărțiți în 8 echipe, dispuse în 4 camere diferite, plasate pe doua nivele ale clădirii (cum poate supraveghea o singura persoana 4 camere dispuse pe doua nivele, simultan???). I-am atras atenția comisarului șef Tomescu Ion (S.I.F.) despre aceste nereguli și despre posibilitatea înlocuirii unor obiecte din aur, la care el a răspuns: ,,Nu cred dom’le sa facă cineva asa ceva!” (Ca și cum interpretarea legislației în vigoare se raportează la credințele dânsului și la încrederea în angajații autorităților)
Ridicarea valorilor
În urma percheziției au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor bijuterii și bani pentru care au fost prezentate documente de proveniență. În nici un caz nu este vorba despre “captură” sau “confiscare”, așa cum a fost prezentata situația la vremea respectiva în ziare.
Punctul cheie: dispariția a 15 Kg. aur sub forma de bijuterii și monede
După 4 ani de la aceste evenimente, prin vara lui 2011, în momentul în care la dosarul penal întocmit s-a atașat expertiza aurului ridicat în 2007 (expertiză efectuată în 2007-2008 !!!), am constatat că suspiciunile mele vizavi de înlocuirea unor piese de aur s-au adeverit, în sensul că a fost înlocuită o cantitate de aprox. 15 kg cu tinichele. Mai mult, aurul a fost ridicat de la banca și trimis la expertiza fără ca proprietarul sa fie de fata la desigilarea și ambalarea acestuia în vederea transportului către instituția de expertiză, act ce contravine flagrant legilor în vigoare. Conform legii, valorile reținute de către autorități pana la soluționarea cazului se păstrează sigilate și este permis accesul la acestea numai în prezenta ambelor părți implicate, respectiv reprezentantul autorităților și proprietarul sau reprezentatul acestuia.
Dulea Virgil precizează:
- După cum am declarat și în interviul ziarului „Cuget Liber” : „Probabilitatea ca eu să confund tinichelele cu aur este zero“;
- Prevederile Codului de Procedura Penală sunt de așa natură încât să asigure o maximă transparență și corectitudine în manipularea acestor bunuri de valoare; adică în momentul ridicării acestea se sigilează în prezența proprietarului, se depun la o unitate bancară în prezența proprietarului sau al reprezentantului acestuia, se scot din bancă în prezența proprietarului, pentru a nu exista niciun dubiu.
În cazul de față bunurile au fost depuse în prezența proprietarului la bancă dar au fost ridicate din bancă, desigilate, sortate și duse la expertiza ANPC de-a lungul a 45 zile fără a se solicita prezența proprietarului.
În urma expertizei a rezultat că aproximativ 15 kg sunt metal comun sau aur foarte slab. Eu lucrez în acest domeniu de 16 ani, probabilitatea ca eu să țin în seif metal comun este zero. Ei declară că așa au spus experții de la ANPC. Evident că dacă la expertiză duci metal comun nu îți va spune că este aur. De asemenea, inventarierea obiectelor de aur în cele 48 de ore cât a fost valabilă autorizația de percheziție s-a făcut defectuos în sensul că a intrat și a ieșit cine a vrut și cine n-a vrut, nu ni s-a permis decât un singur supraveghetor în condițiile în care bijuteriile se inventariau de către opt echipe, la opt balanțe, în patru camere diferite, camerele de filmat au fost orientate spre pereți, etc. O altă neregulă a fost aceea că aproximativ 20 kg nu au fost inventariate, fiind ridicate vrac și inventariate ulterior la Politie (SIF), stând acolo aproximativ două luni. Deci schimbarea obiectelor se putea face în oricare din aceste etape în care nu au fost respectate prevederile CPP, respectiv cu ocazia inventarierii care s-a făcut la percheziție, cu ocazia inventarierii lotului ridicat vrac la Poliție, cu ocazia desigilării și sortării de către poliție a lotului retras din bancă, sau câte puțin în fiecare din aceste etape. Mai am și alte probe pe care însă nu le pot divulga acum. - După părerea mea obligația asigurării percheziției și inventarierii a revenit șefilor celor două instituții, respectiv Poliția Economică (SIF) și Garda Financiară;
- După 8 ani de „cercetare” nu au „descoperit” decât contravenții minore soldate cu amenzi pe care le-am contestat în instanta și am avut câștig de cauza în toate cazurile, ulterior am solicitat executarea silita a Gărzii Financiare pentru recuperarea cheltuielilor de judecata în valoare de 5500 RON, nu este o suma mare pentru mine dar am vrut sa se vadă ca nu sunt „Dumnezei” asa cum se cred;
Tergiversarea cercetărilor
- Au cercetat mai bine de 8 ani;
- Nu au găsit nici o infracțiune;
- Au aplicat câteva amenzi contravenționale care au fost contestate în instanta și câștigate;
- Au trimis în judecata proprietarul pe baza unor argumente care nu stau în picioare;
- Au numit o experta contabila care a inventat un prejudiciu din creion;
- Proprietarul este privat în continuare de bunuri, are imaginea publica alterată și prejudicii materiale imense;
Citește și AICI (click)
Așteptăm finalul acestei povesti…