În Uniunea Europeană, sectorul agricol beneficiază de subvenții generoase prin intermediul Politicii Agricole Comune (PAC), concepută pentru a sprijini fermierii, a stabiliza piețele și a asigura securitatea alimentară. Însă, în spatele acestui mecanism menit să stimuleze dezvoltarea agricolă, se ascunde o problemă majoră: o distribuție inechitabilă a fondurilor. În timp ce marii latifundiari și companii agricole încasează miliarde de euro anual, micile ferme, pilonul agriculturii tradiționale europene, sunt împinse către faliment. Această situație ridică întrebări serioase despre prioritățile Uniunii Europene și viitorul sustenabil al agriculturii.
Concentrarea fondurilor în mâinile bogaților
PAC este cel mai mare program de cheltuieli al UE, alocând aproape 40% din bugetul total. Cu toate acestea, distribuția fondurilor este extrem de inegală. Conform unor rapoarte recente, 20% dintre beneficiari primesc aproximativ 80% din subvenții. Această concentrare de fonduri favorizează marile exploatații și proprietarii bogați, inclusiv membri ai aristocrației europene, companii multinaționale și investitori străini.
Exemplele sunt grăitoare: în Ungaria, premierul Viktor Orbán și aliații săi politici controlează mari suprafețe de terenuri agricole și primesc subvenții substanțiale. În Cehia, fostul premier Andrej Babiš, prin intermediul conglomeratului său agricol Agrofert, a beneficiat de milioane de euro anual. Situații similare se regăsesc în țări precum Italia, Germania sau Franța, unde marii latifundiari primesc finanțări uriașe, chiar dacă contribuția lor la diversitatea agricolă și dezvoltarea rurală este discutabilă.
Micii fermieri, marii perdanți
Pe de altă parte, micii fermieri – cei care asigură produse locale, tradiționale și contribuie la conservarea peisajului rural – se confruntă cu dificultăți majore. În ultimele două decenii, zeci de mii de ferme familiale au fost închise anual în Europa. Motivele sunt multiple: accesul redus la subvenții, concurența neloială din partea exploatațiilor mari, fluctuațiile prețurilor pieței și costurile tot mai mari de producție.
Deși PAC include măsuri de sprijin pentru fermele mici și mijlocii, alocările financiare sunt adesea insuficiente. În plus, birocrația complicată descurajează mulți fermieri să aplice pentru subvenții. Spre exemplu, un fermier din România sau Polonia trebuie să completeze zeci de pagini de documentație pentru a accesa fonduri modeste, în timp ce corporațiile mari dispun de echipe de experți care navighează cu ușurință prin acest proces.
Impactul social și economic
Concentrarea subvențiilor în mâinile bogaților are efecte profunde asupra societății și economiei rurale. Închiderea fermelor mici nu doar că distruge tradițiile locale, dar duce și la depopularea satelor, creșterea șomajului și pierderea diversității alimentare. În multe regiuni, terenurile abandonate sunt cumpărate de investitori mari, care le transformă în monoculturi intensive, punând în pericol biodiversitatea și sănătatea solului.
În plus, dependența excesivă de marile exploatații agricole vulnerabilizează securitatea alimentară. În cazul unei crize economice sau climatice, dispariția fermelor mici limitează capacitatea Europei de a-și asigura autosuficiența alimentară.
Cazul României: oportunități și provocări
România este un exemplu emblematic al acestor disparități. Țara noastră are una dintre cele mai fragmentate structuri agricole din Europa, cu milioane de mici ferme de subzistență. Cu toate acestea, o mare parte din fondurile europene ajung la câțiva actori mari, în timp ce majoritatea micilor fermieri rămân pe dinafară.
În perioada 2014-2020, doar 1% dintre beneficiarii români au primit peste o treime din totalul subvențiilor PAC. În același timp, sute de mii de mici agricultori fie nu au reușit să acceseze subvenții, fie au primit sume simbolice care nu le-au acoperit nici măcar costurile de producție. Această situație accentuează decalajele economice dintre regiunile rurale și urbane și pune în pericol sustenabilitatea comunităților rurale.
Reformarea Politicii Agricole Comune
Pentru a remedia aceste probleme, reformarea PAC este esențială. Experții și organizațiile de mediu propun o serie de măsuri care ar putea asigura o distribuție mai echitabilă a subvențiilor și ar sprijini micile ferme:
- Introducerea unui plafon al subvențiilor: Limitarea plăților directe pentru marile exploatații ar elibera fonduri pentru micii fermieri.
- Simplificarea procedurilor de acces: Reducerea birocrației ar încuraja mai mulți fermieri să aplice pentru subvenții.
- Sprijinirea practicilor sustenabile: Alocarea fondurilor în funcție de contribuția fermierilor la protecția mediului și conservarea biodiversității.
- Investiții în infrastructură rurală: Crearea unor programe dedicate modernizării fermelor mici și îmbunătățirii accesului acestora la piețele locale și internaționale.
- Incurajarea cooperativelor agricole locale:
Micii fermieri pot deveni mai competitivi dacă sunt sprijiniți să colaboreze în cooperative. Acestea pot reduce costurile de producție, pot facilita accesul la piețe și pot crește puterea de negociere în fața marilor lanțuri de retail. Uniunea Europeană ar trebui să aloce fonduri specifice pentru crearea și dezvoltarea cooperativelor agricole, mai ales în regiunile unde acestea lipsesc sau sunt slab dezvoltate. - Introducerea unor scheme de sprijin pentru fermele familiale:
Fermele familiale, care asigură adesea produse de înaltă calitate și păstrează tradițiile locale, au nevoie de un regim de sprijin personalizat. Aceasta ar putea include subvenții mai mari pentru suprafețe mici, reduceri ale impozitelor pe terenuri agricole și acces preferențial la programe de formare profesională. Promovarea acestor ferme ar contribui la revitalizarea comunităților rurale și la păstrarea diversității culturale și gastronomice. - Crearea unui fond de tranziție pentru fermele mici:
Micile exploatații agricole, aflate la limita sustenabilității, au nevoie de un sprijin dedicat pentru a face tranziția către practici mai eficiente și sustenabile. Un fond european de tranziție ar putea acoperi costurile inițiale pentru modernizare, cum ar fi achiziționarea de echipamente moderne, introducerea tehnologiilor digitale în agricultură și adoptarea practicilor ecologice. Acest fond ar preveni închiderea fermelor mici și le-ar oferi șansa de a deveni competitive. - Monitorizarea transparentă a alocării fondurilor:
Un mecanism de supraveghere independentă a modului în care sunt distribuite subvențiile este esențial pentru a evita favorizarea marilor exploatații. Introducerea unei platforme digitale transparente, accesibile publicului, care să arate în timp real cine primește subvenții și pentru ce scopuri, ar crește responsabilitatea și încrederea în PAC. Totodată, sancționarea abuzurilor, cum ar fi utilizarea fondurilor în scopuri speculative sau neconforme, ar trebui să devină o prioritate.
Inechitatea în distribuția subvențiilor agricole din cadrul Uniunii Europene reprezintă o problemă care afectează nu doar fermierii, ci întreaga societate. În timp ce marii beneficiari prosperă, micii agricultori sunt marginalizați, iar comunitățile rurale se află în declin.
Reformarea Politicii Agricole Comune trebuie să devină o prioritate pentru Uniunea Europeană, astfel încât fondurile să fie distribuite echitabil, în beneficiul tuturor fermierilor, indiferent de dimensiunea exploatației. Doar printr-o abordare echilibrată și sustenabilă, agricultura europeană poate deveni un motor al dezvoltării economice și un garant al securității alimentare pe termen lung.