Postul Nașterii Domnului, cunoscut în tradiția ortodoxă și sub numele de Postul Crăciunului, reprezintă pentru creștini poarta luminoasă către marele praznic al Intrupării Fiului lui Dumnezeu. Acest post începe anul acesta pe 14 noiembrie și ține până în seara de 24 decembrie, fiind o perioadă de pregătire duhovnicească, de curățire a minții și a inimii, de întărire în rugăciune și în fapte bune.
Spre deosebire de Postul Mare, care este un post aspru, marcat de pocăință profundă și tristețe mântuitoare, Postul Nașterii Domnului are o nuanță de bucurie, fiind un timp de așteptare plină de lumină, asemenea păstorilor care vegheau în noaptea în care s-a născut Mântuitorul. Începutul acestui post marchează intrarea credincioșilor într-o atmosferă de pace, speranță și apropiere mai intensă de Dumnezeu.
Semnificația și originea Postului Nașterii Domnului
În primele secole creștine, pregătirea pentru sărbătoarea Nașterii Domnului nu presupunea un post îndelungat, dar treptat Biserica a rânduit o perioadă specială, asemănătoare Postului Paștilor, pentru cinstirea marelui praznic al întrupării.
Primele mențiuni despre acest post apar în secolele IV-V, iar în secolul al VI-lea este deja generalizat în Biserica Răsăriteană. În Apus, Postul Crăciunului se numea „Advent” și era inițial de șase săptămâni, iar în Răsărit s-a stabilit durata de 40 de zile, după modelul celor 40 de zile ale lui Moise pe Muntele Sinai, când primea cuvântul lui Dumnezeu.
Astfel, Postul Nașterii Domnului este pentru creștini o perioadă în care, asemenea profeților și drepților Vechiului Testament, se pregătesc pentru venirea Luminii în lume. Postul nu este doar o tradiție, ci un mod de a participa la istoria mântuirii.
De ce postim înainte de Nașterea Domnului
Începutul acestui post ne amintește că Dumnezeu Însuși, prin întruparea Sa, S-a smerit și S-a făcut om „pentru noi și pentru a noastră mântuire”. Postul este, așadar, o formă de răspuns din partea omului la iubirea jertfelnică a lui Dumnezeu.
a) Curățirea inimii
Postul ne ajută să tăiem excesele, dependențele și patimile care ne îndepărtează de Dumnezeu. El devine o lucrare de curățire a sufletului, un mod de a pregăti o „iesle” duhovnicească în care să Se nască Hristos.
b) Întărirea în rugăciune
În Biserică, postul este inseparabil de rugăciune. Fără rugăciune, postul devine doar dietă. Rugăciunea înmulțită, citirea Psaltirii, spovedania și participarea la Sfânta Liturghie devin mijloace prin care creștinul se apropie de esența postului.
c) Practicarea milosteniei
Postul Nașterii Domnului este perioada cea mai potrivită pentru fapte bune, pentru a-i ajuta pe cei bolnavi, singuri sau nevoiași. Biserica ne amintește că postul adevărat este acela în care nu numai ne abținem de la mâncare, ci ne deschidem inima către aproapele.
d) Așteptarea bucuriei
Postul Crăciunului are caracterul unei bucurii care se pregătește. El este un urcuș blând spre lumina Betleemului, un drum interior de redescoperire a credinței, a nădejdii și a dragostei.
Învățături patristice despre post
Sfinții Părinți au lăsat îndemnuri puternice despre post, valabile și astăzi.
Sfântul Vasile cel Mare spunea că „adevăratul post este înstrăinarea de răutate, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte și de defăimare”. Aceasta arată că postul nu se limitează la aspectul alimentar, ci este o transformare a întregului mod de a trăi.
Sfântul Ioan Gură de Aur învață că „postul înfrumusețează sufletul”, iar Sfântul Isaac Sirul subliniază că prin post „mintea se îndreaptă spre lucrurile duhovnicești și spre înțelepciunea lui Dumnezeu”.
Toți Părinții vorbesc despre post ca despre o lucrare a inimii, un act de smerenie care ne pune în armonie cu Dumnezeu și cu noi înșine.
Rânduiala și disciplina alimentară a Postului Nașterii Domnului
Postul Crăciunului este unul de asprime mijlocie, cu multe dezlegări la pește, untdelemn și vin, spre deosebire de Postul Mare sau de Postul Adormirii Maicii Domnului. Aceasta reflectă bucuria care însoțește apropierea de Nașterea Domnului.
Rânduiala generală este următoarea:
- În primele 40 de zile: se postește fără carne, lactate și ouă; în zilele de sâmbătă și duminică și la unele sărbători se dezleagă la pește.
- Miercurea și vinerea: se postește mai aspru, fără untdelemn.
- Ziua de 20 decembrie (Sfântul Ignatie Teoforul): în tradiția românească marchează începutul pregătirilor mai intense pentru Crăciun.
- În perioada 20–24 decembrie: postul devine mai strict, fără dezlegare la pește.
- Ajunul Nașterii Domnului (24 decembrie): se postește cu asprime, unii creștini țin post negru până la apus, după tradiția veche.
Această rânduială nu este doar o listă de reguli, ci un ajutor pentru a ne disciplina trupul, astfel încât sufletul să fie mai liber în lucrarea cea duhovnicească.
Atmosfera duhovnicească a începutului postului
Intrarea în Postul Nașterii Domnului aduce o schimbare de ritm în viața credincioșilor. Lumea începe să se pregătească pentru sărbători într-un mod adesea material, dar Biserica ne cheamă la o pregătire interioară, spirituală.
a) Intensificarea rugăciunii
Acatistul Nașterii Domnului, Paraclisul Maicii Domnului, citirea Evangheliilor și participarea la slujbe devin hrana sufletului.
b) Iertarea și împăcarea
Postul este momentul potrivit pentru a rupe vrăjmășiile, a îndrepta relațiile și a primi pacea lui Hristos în inimă. Spovedania este una dintre cele mai importante lucrări în această perioadă.
c) Înfrumusețarea casei sufletului
După cum oamenii își împodobesc casele pentru Crăciun, tot așa creștinul este chemat să-și împodobească sufletul cu virtuți, încât Nașterea Domnului să nu fie doar o sărbătoare exterioară, ci o naștere în inima sa.
Nașterea Domnului, temelia bucuriei creștine
Începutul Postului Crăciunului ne introduce într-un timp în care medităm la marele mister al întrupării: Dumnezeu, Cel mai presus de timp și spațiu, Se coboară și Se face prunc, pentru ca omul să se poată ridica la viața cea veșnică.
Nașterea Domnului este începutul mântuirii noastre. Fără Betleem nu ar exista Golgota, iar fără ieslea săracă nu ar exista biruința Învierii. De aceea, acest post nu este un simplu obicei, ci o parte esențială a drumului spre Domnul nostru Iisus Hristos.
Chemare la trăirea postului cu inimă bună
Postul Nașterii Domnului nu este o corvoadă, ci un prilej de har. Pentru mulți credincioși, el devine un timp al liniștii sufletești, al reflecției și al întoarcerii la Dumnezeu. Începutul acestui post este momentul cel mai potrivit pentru a ne fixa hotărâri bune, pentru a renunța la obiceiurile care ne fac rău și pentru a ne îmbrăca în dragoste, răbdare și bunătate.
Biserica ne îndeamnă să pășim în acest post nu cu frică sau cu tristețe, ci cu nădejde și bucurie, ca un copil care se pregătește să primească un mare dar: pe Hristos, Lumina lumii.
Începutul Postului Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos este o chemare la pace, la înduhovnicire și la înnoirea vieții
Este timpul în care fiecare creștin este chemat să devină o iesle curată, un spațiu sfânt în care să Se nască Domnul.
Acest post, împletit cu fapte bune, rugăciune și smerenie, pregătește sufletul pentru întâlnirea cu Pruncul Hristos, Cel ce vine să aducă lumii iubire, lumină și mântuire.
Să intrăm în această perioadă cu inimă deschisă și cu dorința de a ne apropia mai mult de Dumnezeu, știind că lumina Betleemului se revarsă peste cei care o caută cu credință și cu bunătate.