În fiecare an, în data de 20 noiembrie, Biserica Ortodoxă deschide lumina unei zile pregătitoare pentru marele praznic al Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Această zi de înainte-praznuire este una de adâncă încărcătură duhovnicească, fiind începutul contemplării unui moment unic din iconomia mântuirii: aducerea Fecioarei Maria, la vârsta de trei ani, în Templul din Ierusalim, spre a fi închinată Domnului.
Înainte-praznuirea nu este doar o anticipare liturgică, ci o chemare a sufletelor credincioșilor la înnoire, liniștire și pregătire, așa cum însăși Maica Domnului se pregătea în taina templului pentru marea lucrare a întrupării Fiului lui Dumnezeu.
Sensul duhovnicesc al zilei de 20 noiembrie
Înainte-praznuirea arată intrarea treptată în duhul sărbătorii de a doua zi. Ea deschide, ca o poartă blândă, înțelegerea darului pe care Dumnezeu l-a făcut omenirii prin Preasfânta Sa Maică.
Cântările tipice ale acestei zile vestesc cu bucurie:
„Pregătiți-vă, credincioșilor, căci Fecioara Maria, templul cel însuflețit, se apropie să intre în casa Domnului!”
Prin urmare, înainte-praznuirea ne așază în fața unei nevoințe interioare: să ne curățim inimile și să ne deschidem sufletele precum s-a deschis ușa templului pentru Fecioara Maria.
Această pregătire este una profund interioară, fiindcă orice mare sărbătoare cere un timp de luminare, iar Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este un praznic de lumină, de smerenie și de curăție.
Intrarea în templu, începutul sfințirii firii omenești
Înainte-praznuirea este ca un prim pas spre contemplarea unui moment sfânt: atunci când Sfinții Ioachim și Ana o aduc pe fiica lor Maria în templu, la vârsta de trei ani, ca împlinire a făgăduinței făcute Domnului.
Sfântul Ioan Damaschin spune că „Fecioara a intrat în templu ca un dar curat și a fost primită ca o jertfă vie și sfântă”, iar Sfântul Grigorie Palama numește această intrare „începutul sfințeniei lumii”.
Această zi de 20 noiembrie ne aduce aminte că taina mântuirii nu începe brusc la Buna Vestire, ci este pregătită cu mult înainte, prin viața și curăția Maicii Domnului. Ea intră în templu ca o copilă, dar poartă în sine chemarea de a deveni mai târziu Biserica vie, locul în care Se va sălășlui Dumnezeu.
Luminarea sufletului, temelia înainte-praznuirii
De aceea, înainte-praznuirea nu este doar o dată din calendar, ci un îndemn la luminare sufletească. Intrarea în templu a Fecioarei Maria prefigurează intrarea luminii în lume.
În cântările bisericești ale acestei zile se spune:
„Astăzi se arată lumina cea mai înainte de Soare, pregătind mântuirea oamenilor.”
Lumina aceasta este curăția, ascultarea și sfințenia Maicii Domnului, care devine model pentru fiecare credincios. Intrarea ei în templu la trei ani ne arată ce înseamnă dăruirea totală către Dumnezeu și viața trăită în sfințenie.
Înainte-praznuirea ne cheamă să ne pregătim și noi sufletele ca pe un templu curat, pentru că orice întâlnire cu praznicul Maicii Domnului cere inimă curată și dor de Dumnezeu.
Locul Maicii Domnului în slujbele înainte-praznuirii
Tipicul Bisericii rânduiește pentru 20 noiembrie:
- stihiri speciale la Vecernie,
- cântări care vestesc apropierea praznicului,
- tropare care o arată pe Maica Domnului ca templu însuflețit.
Biserica se pregătește astfel pentru a cânta a doua zi:
„Astăzi este începutul bunăvoinței lui Dumnezeu și propovăduirea mântuirii oamenilor…”
Dar aceste cuvinte sunt anunțate încă din ziua de 20 noiembrie, ca o prevestire, ca o deschidere a inimilor.
Înainte-praznuirea este asemenea zorilor: nu este încă ziua deplină, dar lumina a pătruns deja și pregătește sufletele credincioșilor.
Chipul Fecioarei, model pentru creștinul postitor
Înainte-praznuirea cade întotdeauna în perioada Postului Nașterii Domnului. Nu este întâmplător.
În timp ce credinciosul începe o perioadă de înfrânare, tăcere și curățire, Biserica îi așază în față chipul Maicii Domnului intrând în templu: curată, smerită și arzând de dor după Dumnezeu.
Fecioara Maria devine astfel icoană a postului, pentru că:
- intră în casa Domnului cu inimă nepătimită,
- se dăruiește Lui fără împărțire,
- își trăiește copilăria în rugăciune și ascultare.
Înainte-praznuirea ne aduce aminte că postirea nu este doar abținere alimentară, ci mai ales deschidere către lumină, înnoire sufletească și pregătire pentru venirea Domnului.
Pregătirea sufletului pentru întâmpinarea praznicului
Pe 20 noiembrie, Biserica îi invită pe credincioși să își deschidă inimile astfel:
- să se apropie de slujbe cu smerenie,
- să înalțe rugăciune către Maica Domnului,
- să caute liniștea sufletului,
- să-și curățească mintea de grijile lumești,
- să se pregătească pentru sărbătoarea de a doua zi.
Înainte-praznuirea este, astfel, un timp al sufletului, o zi a începutului, în care creștinul pășește cu pași tainici spre întâmpinarea luminii.
Înainte-praznuirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului este o zi de frumusețe duhovnicească aparte
Ea ne pune înainte chipul curat al Fecioarei Maria, care la vârsta de trei ani intră în templu pentru a fi consacrată Domnului.
În ziua de 20 noiembrie, Biserica ne invită să ne pregătim pentru marele praznic, să ne luminăm sufletele și să privim către Maica Domnului ca spre icoana cea mai înaltă a ascultării și a sfințeniei.
Această zi este începutul unei bucurii, începutul unei lumini, începutul unei sărbători care ne amintește că, prin Maica Domnului, Dumnezeu a deschis drumul mântuirii lumii.
Condacul la Praznicul Înainte-prăznuirii Intrării în Biserică a Maicii Domnului
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
De veselie astăzi lumea toată s-a umplut, întru Strălucitul praznic al Născătoarei de Dumnezeu, strigând: Acesta este Cortul cel Ceresc.
Troparul la Praznicul Înainteprăznuirii Intrării în Biserică a Maicii Domnului
Glasul 4
Bucurie mai dinainte ne dăruieşte astăzi Sfânta Ana, odrăslind Rod ce alungă întristarea, pe Singura pururea Fecioară, pe care o şi aduce astăzi cu bucurie, făgăduiţele rugăciuni împlinindu-şi în Templul Domnului, ca pe Ceea ce este Biserică a Cuvântului lui Dumnezeu şi Maică Curată.