Motto:
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Ioan 3.16
Preambul:
Înțelegerea legăturii dintre dragostea și dreptatea lui Dumnezeu este esențială pentru o perspectivă echilibrată asupra caracterului divin. Dragostea lui Dumnezeu ne oferă har, milă și iertare, însă dreptatea Sa asigură ordinea morală și sfințenia. Aceste două atribute nu se exclud reciproc, ci se completează perfect: dreptatea fără dragoste ar fi aspră, iar dragostea fără dreptate ar fi permisivă. Prin jertfa lui Hristos, Dumnezeu și-a demonstrat atât iubirea, oferindu-ne mântuire, cât și dreptatea, cerând ispășirea păcatelor. Astfel, înțelegerea acestor aspecte ne ajută să avem o relație autentică cu El și să trăim conform voii Sale.
Pentru a înțelege pe deplin planul de mântuire al lui Dumnezeu, trebuie să aprofundăm legătura indisolubilă dintre dragostea și dreptatea Sa. Dumnezeu este iubire desăvârșită, dar și judecător drept, iar aceste două atribute nu se exclud, ci se completează armonios. Păcatul nu poate fi trecut cu vederea, deoarece ar însemna negarea dreptății divine, dar în același timp, Dumnezeu oferă iertare printr-un act suprem de iubire: jertfa Fiului Său. Această înțelegere profundă ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu cu smerenie și recunoștință, acceptând darul mântuirii cu inimă curată.
De ce pentru iertarea păcatelor era nevoie de jertfă de sânge în Vechiul Testament și de ce Dumnezeu L-a jertfit pe Fiul Său, Iisus Hristos, pentru mântuirea omenirii
În întreaga Sfântă Scriptură, de la începuturile Vechiului Testament și până la împlinirea Legii în Noul Testament, tema jertfei ca mijloc de ispășire a păcatelor ocupă un loc central. Încă din primele pagini ale Bibliei, observăm că omul, prin păcat, s-a îndepărtat de Dumnezeu, iar împăcarea lui cu Ziditorul său s-a făcut prin sângele vărsat al jertfelor. Însă de ce a fost nevoie de acest mijloc de ispășire? Și, mai mult decât atât, de ce a trebuit ca, pentru iertarea definitivă a păcatelor, Dumnezeu să Îl trimită pe Unicul Său Fiu, Iisus Hristos, să moară pe cruce? Aceste întrebări au răspunsuri profunde, care ne dezvăluie taina iubirii și dreptății divine.
Jertfa de sânge în Vechiul Testament – un simbol al curățirii
Pentru a înțelege sensul jertfei de sânge, trebuie să privim la începuturile istoriei omenirii. După căderea lui Adam și a Evei în păcat, relația lor cu Dumnezeu s-a rupt. Păcatul aduce moarte, așa cum Dumnezeu Însuși le-a spus protopărinților noștri: „din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit” (Facerea 2,17). Moartea trupească și cea spirituală sunt consecințele păcatului, iar pentru a restaura această relație, era nevoie de o ispășire, de o răscumpărare.
În Vechiul Testament, Dumnezeu stabilește ca jertfa de sânge să fie mijlocul prin care păcatele să fie iertate. În cartea Leviticului, Domnul poruncește poporului Israel: „Căci sufletul trupului este în sânge și Eu vi l-am dat ca să faceți ispășire pentru sufletele voastre pe altar; sângele este cel ce face ispășire pentru suflet” (Levitic 17,11). Sângele era considerat purtător al vieții, iar vărsarea lui în cadrul jertfelor aducea curățire și împăcare cu Dumnezeu.
Astfel, preoții iudei aduceau jertfe de animale (tauri, miei, țapi) pe altar, ca un mijloc de curățire a păcatelor poporului. Aceste jertfe aveau rol pedagogic, fiind un simbol al păcatului care duce la moarte și al nevoii de ispășire. Cu toate acestea, aceste jertfe erau imperfecte și temporare, deoarece trebuiau repetate mereu și nu puteau înlătura definitiv păcatele oamenilor.
Jertfa lui Iisus Hristos – împlinirea Legii și a profețiilor
Jertfele Vechiului Testament nu erau decât o prefigurare a marii Jertfe desăvârșite: Jertfa lui Iisus Hristos. Dumnezeu, în nemărginita Sa iubire față de oameni, a trimis pe Fiul Său în lume, pentru ca El să fie Jertfa supremă, care avea să curățească păcatele întregii omeniri odată pentru totdeauna.
Mântuitorul este numit „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). Spre deosebire de jertfele animale care erau aduse regulat la templu, jertfa lui Hristos a fost unică și desăvârșită. Prin moartea Sa pe Cruce, El a luat asupra Sa păcatele lumii și a împlinit întreaga dreptate divină. Apostolul Pavel explică acest adevăr profund: „Căci și Hristos a pătimit odată pentru păcate, El Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu” (I Petru 3,18).
De ce a fost necesară această jertfă? Pentru că păcatul nu putea fi trecut cu vederea. Dumnezeu este iubire, dar este și dreptate. Iertarea păcatelor cerea o răscumpărare, iar această răscumpărare nu putea fi împlinită decât de Cel fără de păcat – Iisus Hristos. Astfel, moartea și învierea Sa au deschis calea spre mântuire tuturor celor care cred în El.