Hrana postitorilor – cele șapte trepte ale înfrânării trupești

Photo of author

By Adrian Serban

Postul este o veche și sfântă rânduială a Bisericii Ortodoxe, prin care omul se curățește și se apropie de Dumnezeu.
Nu este doar abținere de la mâncare, ci o luptă cu trupul și patimile, unită cu rugăciune, smerenie și pocăință.
Trăit cu discernământ, postul devine o scară spre cer și o cale sigură către pacea sufletului și unirea cu Domnul Iisus Hristos.

Sfântul Ieromonah Ioanichie Bălan, în Convorbiri duhovnicești, vorbește despre șapte trepte ale postului, șapte feluri de hrană alese după puterea și râvna fiecăruia.
Acestea nu sunt doar forme de înfrânare trupească, ci trepte ale înălțării sufletului prin nevoință.

1. Carnivorii

Cei care mănâncă mereu carne se află pe cea mai de jos treaptă a postului, trăind mai mult pentru plăcerea trupului decât pentru hrana sufletului.
Carnea aprinde patimile și slăbește rugăciunea, iar omul legat de desfătările pântecelui se ridică greu spre cele cerești.
De aceea, prima treaptă a postului este chemarea la lupta cu pofta și la conștientizarea slăbiciunii noastre.

2. Lacto-vegetarienii

Pe această treaptă se află cei care nu mănâncă carne, ci doar lactate, ouă și legume fierte, rânduială ținută mai ales de monahi și de mirenii râvnitori.
Această formă de post ușurează trupul și limpezește mintea pentru rugăciune.
Renunțarea la carne este începutul curățirii minții și un pas potrivit pentru cei ce doresc să-și rânduiască viața duhovnicească.

3. Vegetarienii

Această treaptă este a celor care se hrănesc doar cu legume și zarzavaturi, fierte sau crude, nevoință mai mare ce pune la încercare voința.
Ei își supun trupul duhului și trăiesc simplu, cu mintea curată, după pilda călugărilor râvnitori din mănăstiri.

Sfântul Ioan Scărarul spune că postul este maica rugăciunii”, iar cel care se înfrânează cu discernământ simte cum se liniștesc valurile gândurilor și se aprinde dorul de cele sfinte.

4. Fructiferii

Pe această treaptă, postitorii mănâncă o dată pe zi pâine și fructe crude, trăind în asceză și curăție, asemenea sihaștrilor.
Această rânduială ajută la stăpânirea trupului și a gândurilor, iar foamea devine rugăciune.
Omul nu mai caută gustul, ci se hrănește din bucuria și pacea aduse de har.

5. Cerealierii

Pe această treaptă, postitorii mănâncă o dată pe zi pâine neagră și boabe muiate de grâu, porumb, mei, linte, bob, mazăre etc. , asemenea celor din sihăstrii și pustii.
Hrana simplă aduce smerenie și curăție sufletească: trupul slăbește, dar duhul se întărește.
Cine ajunge aici nu mai trăiește pentru mâncare, ci pentru Hristos.

6. Hrana uscată

Aceasta este una dintre cele mai aspre forme de post: se mănâncă o dată pe zi pesmeți muiați în apă, cu puțină sare sau oțet, după pilda sihaștrilor egipteni.
Hrana devine doar o necesitate, nu o plăcere, iar mintea se adâncește în rugăciune curată.
Cei ce țin această rânduială trăiesc aproape îngerește, cu sufletul luminat de harul lui Dumnezeu.

7. Mana dumnezeiască

Cea mai înaltă treaptă este hrana duhovnicească, împărtășirea doar cu Trupul și Sângele Domnului, fără altă hrană, decât puțină apă. Este starea celor întăriți de harul Duhului Sfânt, pe care Dumnezeu însuși îi hrănește, asemenea sfinților ce trăiau doar din Sfânta Împărtășanie.

Este o taină adâncă, o unire deplină cu Domnul Iisus Hristos, prin care omul nu mai trăiește el, ciM-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.(Galateni 2, 20).

Scara duhovnicească a postului

Cele șapte trepte ale postului nu sunt simple diete, ci o scară a desăvârșirii duhovnicești.
Fiecare urcă după puterea și credința sa: mirenii prin rugăciune și milostenie, iar monahii prin postire desăvârșită.
Nu hrana mântuiește, ci duhul înfrânării, căci „postul este începutul oricărei lucrări bune”, spune Sfântul Isaac Sirul.

Înțelesul duhovnicesc al postului

Postul nu se măsoară doar în hrană, ci și în gânduri, vorbe și fapte.
Adevăratul post este al inimii, care se unește cu voia lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Postește nu doar cu gura, ci și cu toate simțurile.”
Fiecare credincios este chemat să urce această scară cu smerenie, începând de la prima treaptă, spre curățire și apropiere de Domnul Iisus Hristos.

Urcușul spre Domnul Iisus Hristos prin post

Cele șapte trepte ale postului nu sunt doar feluri de a posti, ci trepte ale înălțării către Dumnezeu.
De la lupta cu trupul până la hrănirea din Tainele sfinte, omul parcurge un drum al curățirii și al unirii cu harul dumnezeiesc.
Fiecare pas cere rugăciune, smerenie și discernământ, căci postul adevărat nu este povară, ci binecuvântare, calea prin care omul își redobândește libertatea și pacea sufletului.
Așa cum spunea Părintele Ioanichie Bălan:
„Cine a ajuns la desăvârșita postire, acela trăiește nu din pâine, ci din cuvântul lui Dumnezeu.”
Astfel, postul devine drumul sufletului spre cer, iar fiecare treaptă o chemare la viața veșnică, în lumina și iubirea Domnului Iisus Hristos.

Să pășim cu smerenie și rugăciune în Postul Nașterii Domnului, lăsând deoparte grija cea lumească, pentru a primi pe Hristos în inima noastră.
Domnul păcii să vă binecuvinteze cu liniște, sănătate și nădejde.