Compozitorul, pianistul și interpretul Horia Moculescu, în vârstă de 88 de ani, a murit miercuri la Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș” din Capitală, unde se afla internat în stare gravă. Artistul fusese transferat la Terapie Intensivă și intubat în ultimele zile din cauza unor complicații pulmonare, potrivit reprezentanților spitalului.
Horia Moculescu s-a născut pe 18 martie 1937, în Râmnicu-Vâlcea, și a început să cânte la acordeon de la vârsta de șase ani. Instrumentul i-a fost trimis de tatăl său, aflat pe front, în 1943, iar artistul a învățat singur să îl mânuiască. Această experiență timpurie i-a facilitat mai târziu studiul pianului, beneficiind de profesorii valoroși care i-au ghidat parcursul artistic.
De-a lungul carierei sale, Moculescu s-a remarcat prin virtuozitatea la pian și a lăsat o amprentă profundă în muzica ușoară românească, contribuind atât ca interpret, cât și ca compozitor la crearea unor hituri memorabile care au marcat generații întregi.
Mesajele de condoleanțe au început să apară imediat după anunțul decesului. Prezentatorul Dan Negru, care l-a cunoscut personal și a lucrat sub conducerea sa la TVR, a declarat:
„Horia Moculescu a fost unul dintre primii mei șefi la TVR. Am vorbit de multe ori cu el despre moarte. De la Horia și de la Vadim Tudor am învățat multe despre ‘dincolo’. Vom muri și vom vedea! Cândva l-am întrebat pe Mocu dacă îi e frică de moarte. Mi-a răspuns: ‘Nu, nu mi-e frică de moarte. De un singur lucru mi-e frică groaznic: de durere și de suferință.’”
Realizatoarea TV Marina Almășan a transmis și ea un mesaj emoționant pe Facebook:
„Am câteva zeci de amintiri în arhiva personală, dar aleg una din ultimele. Pentru că nu vreau să fac paradă de prietenia noastră, ci doar să semnalez stingerea treptată a unei epoci… Drum lin spre stele, Horia Moculescu… Sigur, într-o existență viitoare, tu vei fi o salcie, la mal, iar eu, poate, un râu, la umbra ta…”
Horia Moculescu rămâne în memoria colectivă ca unul dintre cei mai importanți artiști ai muzicii românești, ale cărui compoziții și interpretări continuă să inspire și să încânte publicul de toate vârstele. Prin talentul său, a lăsat o moștenire culturală impresionantă, iar dispariția sa marchează sfârșitul unei epoci în muzica autohtonă.
Concluzia dispariției lui Horia Moculescu nu poate fi redusă la un simplu anunț despre trecerea sa în neființă, ci trebuie privită în contextul unei moșteniri culturale imense și al impactului său profund asupra muzicii românești. Moculescu nu a fost doar un compozitor și interpret talentat, ci și un educator, un mentor și un simbol al dedicării pentru arta muzicală. De la primele note la acordeon, învățate singur în copilărie, până la recitalurile și compozițiile care au umplut sălile de spectacol, el a transformat fiecare experiență personală într-o lecție de profesionalism și pasiune.
Anii săi petrecuți în studiouri, pe scenă sau în fața pianului au conturat o carieră impresionantă, marcată de perseverență, creativitate și dragoste pentru muzică. Prin fiecare melodie, Horia Moculescu a reușit să atingă inimile publicului, să inspire colegii și să influențeze generații întregi de artiști, demonstrând că muzica nu este doar un mijloc de expresie, ci și un mod de a crea legături între oameni și de a păstra vii emoțiile și amintirile colective.
Dincolo de trofee sau de recunoașterile oficiale, adevărata valoare a lui Moculescu rezidă în faptul că a construit o punte între trecut și prezent, între tradiție și inovație, și a arătat că arta autentică nu moare niciodată. Moartea sa lasă un gol în peisajul cultural românesc, însă creațiile sale vor continua să fie ascultate, interpretate și apreciate, menținând vie amintirea unui om care a transformat muzica într-o experiență universală, emoțională și atemporală.