Viața creștinului ortodox se hrănește din mai multe izvoare duhovnicești: rugăciunea, postul, participarea la Sfintele Taine, citirea Sfintei Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți. Toate acestea alcătuiesc împreună drumul mântuirii, dar fiecare are un rol aparte în zidirea sufletului.
Dacă Scriptura este glasul viu al lui Dumnezeu către oameni, scrierile Sfinților Părinți sunt ecoul acestui glas în inimile celor ce L-au iubit pe Hristos până la jertfa de sine. De aceea, citirea lor devine pentru noi o împărtășire de har, o tovărășie sfințitoare și o călăuză sigură către Împărăția cerurilor.
Puterea tovărășiilor duhovnicești
Sfânta Scriptură ne învață limpede: „Cu cel cuvios, cuvios vei fi; și cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Și cu cel ales, ales vei fi; și cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.“ (Ps. 17, 28-29). Așa cum tovărășia cu un învățat ne îmbogățește mintea, a unui poet ne ridică simțirea și a unui călător ne deschide spre cunoașterea lumii, tot astfel apropierea de sfinți aduce în suflet sfințenia lor. Iar această apropiere se face prin scrierile lor, prin care ei ne devin contemporani și prieteni de drum în pribegia vieții.
Cine dorește să fie părtaș bucuriei lor veșnice, să înceapă încă de aici, de pe pământ, a se împărtăși de gândirea și duhul lor. Atunci, când va părăsi casa trupului, va fi primit ca un cunoscut și ca un prieten în corturile veșnice ,,Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.“ (Luca 16, 9). Prietenia cu sfinții, pecetluită prin citirea și urmarea învățăturilor lor, este cea mai strânsă legătură, pentru că ea unește sufletele în același cuget și aceeași țintă: mântuirea.
Cărțile Părinților, oglindă și leac
Sfinții Părinți și-au zugrăvit gândurile, simțirile și faptele în scrierile lor, iar acestea nu sunt rodul unei simple înțelepciuni omenești, ci al lucrării Duhului Sfânt. De aceea, citirea lor este o cale sigură, recunoscută de cer, pentru a ajunge la Dumnezeu. Ele sunt asemenea unei oglinzi în care sufletul își vede neputințele și asemenea unui loc plin de leacuri, unde află doctoria potrivită fiecărei boli lăuntrice.
Sfântul Epifanie al Ciprului spunea că și simpla vedere a cărților creștinești ne face mai pregetători spre păcat și ne îndeamnă către dreptate. Într-adevăr, cu cât ne obișnuim mai mult cu scrierile Sfinților, cu atât mintea se luminează, inima se încălzește de dragostea lui Dumnezeu, iar voința se întărește în virtute.
Legătura dintre Evanghelie și Părinți
Toate scrierile Părinților izvorăsc din Evanghelie și la Evanghelie duc. Ele sunt ca pâraiele care se revarsă în ocean, iar oceanul este Domnul Iisus Hristos Însuși. Învățăturile lor ne arată cum să ne apropiem de Sfânta Scriptură, cum să o citim, cum să o înțelegem fără a ne rătăci.
De aceea, se cuvine să ne deprindem mai întâi cu scrierile lor, pentru ca, odată formați în duhul lor, să ne apropiem de Evanghelie ca de o comoară cunoscută și iubită. Să nu socotim că e de ajuns citirea Scripturii fără călăuzirea Părinților. O asemenea îndrăzneală este semn de trufie și aduce adesea rătăcire, căci Scriptura nu primește la sine decât pe cei smeriți.
Maica și împărăteasa virtuților
Citirea scrierilor Părinților este „maica și împărăteasa tuturor virtuților“. Ea ne dă înțelegerea dreaptă a Scripturii, ne învață credința ortodoxă și ne povățuiește la viețuire după poruncile Domnului. În lipsa povățuitorilor duhovnicești, atât de rari în vremurile noastre, citirea Părinților devine cea dintâi călăuză spre mântuire și desăvârșire.
Vrăjmașul însă se înarmează împotriva acestei lucrări mântuitoare, ispitindu-ne cu trândăvie, plictiseală, griji deșarte sau gânduri de hulă. Tocmai aceasta arată cât de puternică armă este citirea Părinților, pentru că ea dezvăluie meșteșugurile diavolului și ne învață cum să le biruim.
Potrivirea citirii cu felul de viață
Fiecare creștin trebuie să citească pe Sfinții Părinți după rânduiala cuvenită și potrivit stării sale. Pustnicul are nevoie de scrieri despre liniștire, monahul de povățuiri pentru viața de obște, iar creștinul din lume de sfaturile Sfinților care s-au adresat tuturor credincioșilor.
Dacă nu respectăm această potrivire, riscăm să ne umplem de gânduri înalte, dar neaplicabile în viața noastră concretă, devenind visători sterpi și tulburați. Adevărata rodire vine din citirea care se împletește cu fapta, adică din punerea în practică a celor citite.
Cum să citim pe Sfinții Părinți
Citirea scrierilor lor trebuie făcută cu:
- Râvnă și statornicie – nu doar din când în când, ci cu regularitate.
- Luare-aminte – nu ca pe o simplă carte, ci ca pe o hrană a sufletului.
- Smerenie – primind învățătura ca pe o lumină mai înaltă decât rațiunea noastră.
- Rugăciune – cerând lui Dumnezeu să ne lumineze spre înțelegerea celor citite.
Astfel, citirea nu rămâne doar o lucrare intelectuală, ci devine o lucrare duhovnicească ce transformă lăuntric întreaga ființă.
Roadele citirii Părinților
Din citirea lor izvorăsc:
- curăția minții, care învață să deosebească adevărul de rătăcire;
- căldura inimii, care se aprinde de dragostea pentru Dumnezeu și aproapele;
- tăria voinței, care se întărește în lupta cu patimile;
- lumina sufletului, care se umple de pacea și sfințenia Duhului Sfânt.
Citirea lor ne dă curaj în necazuri, răbdare în ispite și bucurie în lucrarea binelui. Ea ne face cunoscuți ai sfinților, prieteni ai lor și părtași ai harului de care ei s-au împărtășit.
Citirea Sfinților Părinți nu este un simplu exercițiu cultural, nici o simplă disciplină teologică, ci o lucrare mântuitoare
Prin ea, sufletul se curățește, se luminează și se sfințește. Dacă tovărășiile omenești lasă o amprentă adâncă în viața noastră, cu atât mai mult tovărășia sfinților, făcută prin scrierile lor, ne umple de har și de sfințenia lor.
Așadar, să nu ne lipsim de această comoară, ci să o prețuim ca pe un dar dumnezeiesc. Citind cu smerenie și statornicie scrierile Părinților, ne vom face părtași duhului lor și ne vom învrednici, cu mila lui Dumnezeu, de fericirea lor cea veșnică.