Pentru ce vrei slavă de la altul? Cinsteşte-te pe tine însuţi şi nimeni nu va putea să te necinstească, dar dacă te necinsteşti pe tine însuţi nu vei fi cinstit, chiar dacă te-ar cinsti toată lumea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Slava lumească înșeală sufletul. Este o capcană fină, dar extrem de primejdioasă. Ceea ce la prima vedere pare o recunoaștere binemeritată a ostenelii noastre devine, foarte ușor, o otravă care roade fără milă smerenia. Sfinții Părinți din Pateric, colecția de apoftegme ale părinților pustiei, avertizează limpede asupra acestei curse. Ce este slava lumii acesteia?
Slava lumii este acea dorință de a fi lăudați, apreciați, venerați de ceilalți. Sfântul Antonie cel Mare spunea că omul care caută slava înaintea oamenilor ține în sine o prăpastie de cădere. Nu e nimic mai primejdios decât un bine făcut pentru a fi văzut. Virtutea în fața lumii îți secătuiește sufletul.
Părinți care au fugit de slavă
Patericul abundă în exemple de mari pustnici care, atunci când au simțit că încep să fie cinstiți de oameni, au părăsit locurile unde trăiau.
Avva Arsenie, de exemplu, a fugit înzecit de lauda oamenilor. Când cineva împrăștia vestea sfințeniei lui, se muta imediat în alt loc, dorind să fie necunoscut, să rămână tainic.
Sfântul Macarie Egipteanul, întrebat despre atitudinea față de slavă, a spus: „Fugi de oameni ca să trăiești pentru Dumnezeu.” Nu e vorba doar de retragerea fizică, ci de curățirea dorinței inimii de a fi recunoscut.
De ce este periculoasă slava?
Sfântul Isaac Sirul numea slava lumească „cârligul diavolului”. Prin slavă vine mândria, iar prin mândrie, căderea. Un părinte spunea că atunci când cineva începe să fie lăudat, să se asemene cu un vas frumos la suprafață, dar putred în interior.
Mândria sugrumă rugăciunea, întrerupe harul și împietrește inima. Slava pe care o căutăm de la oameni ne orbește față de adevărata slavă, cea de la Dumnezeu.
Cum fugeau Părinții de slavă?
Nu doar că evitau oamenii, dar se străduiau să fie disprețuiți sau uitați. Când cineva l-a lăudat pe Avva Pimen, el a răspuns: „Dacă oamenii ți-ar vedea cu adevărat păcatele, nu te-ar lăuda, ci te-ar plânge.” Această conștiință adâncă a propriei nevrednicii înfrângea mândria.
Alt părinte, Avva Agaton, era atât de atent la slava deșartă, încât atunci când a fost defăimat pe nedrept, nu s-a dezvinovățit, ci doar a răspuns: „Eu sunt și mai rău decât atât.”
Care este atitudinea corectă față de slavă?
Sfinții Părinți nu ne îndemnau să fim nesimțitori la laude, ci să nu le lăsăm să pătrundă în inimă. Lauda trebuie să fie ca vântul care bate peste o piatră: nu o mișcă, nu o clatină.
Smerenia sinceră este singurul antidot. Această smerenie nu este o formă de dispreț față de sine, ci cunoașterea realistă a neputințelor proprii și atribuirea oricărui bine făcut numai lui Dumnezeu.
Fuga de slavă în lumea de azi
Contextul actual, dominat de rețele sociale, de marketing personal și imagine publică, face ca avertismentele Sfinților Părinți să fie mai relevante ca oricând. Dorința de a fi văzut, validat și apreciat era tocmai ceea ce pustnicii se străduiau să evite cu orice preț.
Trăirea întru Iisus Hristos cere o înspăimântătoare luciditate: întrebarea nu este câți ne văd, ci cât ne cunoaște Dumnezeu. Nu contează imaginea, ci adevărul vieții noastre lăuntrice.
Zece Sfinți din Pateric care au scris despre fuga de slava lumii acesteia
- Avva Arsenie cel Mare spunea: „Fugi, taci, liniștește-te! Acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii.” El fugea constant de slava omenească, considerând-o o capcană subtilă a mândriei. Când era căutat de oameni, se muta în alt loc pentru a nu fi lăudat.
- Avva Pimen Învăța că omul trebuie să-și păstreze smerenia chiar și atunci când este lăudat. El spunea: „Când vezi că fratele tău te laudă, adu-ți aminte de păcatele tale, și lauda nu te va vătăma.”
- Avva Macarie Egipteanul A subliniat că omul nu trebuie să caute să fie cunoscut de oameni, ci să fie cunoscut de Dumnezeu. zicea: „De vrei să fii viu pentru Dumnezeu, mori pentru lume. Fugi de slavă și nu căuta cinste între oameni.”
- Avva Agaton A fost extrem de atent la slava deșartă. Atunci când cineva l-a acuzat de păcate grele, Agaton a răspuns: „Adevărat este, dar pentru celelalte mărturii, nu știu.” Nu s-a apărat, preferând umilința.
- Avva Alonie Spunea: „Dacă omul nu se va smeri pe sine, nu poate să rămână nepătimitor.” Pentru el, fuga de slavă era condiția esențială pentru păstrarea nepătimirii și a liniștii sufletești.
- Avva Isidor Preotul A învățat că atunci când cineva caută slava lumii, pierde slava cerească. El zicea: „Dacă fugi de slavă, slava te va urmări; dacă o cauți, va fugi.”
- Avva Moise Etiopianul Deși era foarte vestit între părinți pentru viața sa sfântă, Moise s-a considerat mereu nevrednic. Spunea: „Unde este smerenie, acolo nu este slavă de la oameni.”
- Avva Sisoe cel Mare Pe patul morții, deși era văzut ca mare sfânt, plângea și spunea: „Eu nu știu dacă am început măcar să mă pocăiesc.” Această smerenie l-a ferit de orice slavă deșartă.
- Avva Ammona A învățat că omul care a cunoscut adevărata slavă a lui Dumnezeu disprețuiește orice laudă omenească. Zicea: „Cel ce a gustat dulceața lui Dumnezeu nu mai găsește dulceață în vorbe omenești.”
- Avva Teona A avertizat: „Cel ce iubește slava oamenilor nu va vedea slava lui Dumnezeu.” El îi învăța pe frați să caute recunoașterea doar înaintea Domnului și să fie nepăsători față de părerea lumii.
Exemple practice pentru fuga de slavă
- Fă binele în ascuns, fără să anunți sau să înregistrezi.
- Acceptă să fii criticat fără a te justifica mereu.
- Caută anonimatul, nu recunoașterea.
- Roagă-te ca Dumnezeu să te ferească de lauda deșartă.
- Adu-Ți aminte zilnic de moarte, care oprește scena lumii.
Fuga de slava lumii acesteia nu este o fobie socială sau o excentricitate ascetică
Este o necesitate vitală pentru cei care vor să trăiască în adevăr și să nu fie amăgiți de strălucirea mincinoasă a lumii. În Pateric, vedem că doar cei ce au făcut din smerenie un scut nebiruit au ajuns la odihna în Dumnezeu.
Întreaga luptă nu este decât încă un mod de a urma lui Iisus Hristos, Cel care „ S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.” (Filipeni 2, 8). Adevărata slavă se află într-o viață ascunsă în Dumnezeu, nu într-un nume vestit pe pământ.