Între marile preocupări ale vieții creștine, citirea Sfintei Scripturi ocupă un loc central, fiind izvor de lumină, hrană duhovnicească și cale sigură spre mântuire.
Părinții Bisericii au subliniat cu stăruință importanța apropierii zilnice de cuvântul lui Dumnezeu, iar dintre aceștia se distinge cu putere Sfântul Ioan Gură de Aur, marele dascăl al Bisericii, cunoscut pentru profunzimea și claritatea învățăturilor sale.
Pentru Sfântul Ioan, Sfânta Scriptură nu este doar o carte de citit, ci o realitate vie, o întâlnire personală cu Dumnezeu, Care vorbește omului prin cuvinte insuflate de Duhul Sfânt. De aceea, el consideră citirea Scripturii o necesitate zilnică, comparabilă cu hrana trupului, fără de care sufletul slăbește și se îmbolnăvește.
Nici o vreme nu este piedică pentru citirea Scripturii
În omiliile sale, Sfântul Ioan subliniază cu fermitate că nu există un timp nepotrivit pentru citirea Scripturii. „Nici o vreme nu este piedică pentru citirea dumnezeieștilor Scripturi”, spune el, arătând că acestea pot fi citite nu doar acasă, ci și în călătorii, în piață, în mijlocul mulțimii sau în clipele de răgaz dintre îndatoririle zilnice. Această învățătură arată caracterul universal și accesibil al Scripturii, care se poate integra firesc în ritmul vieții de zi cu zi.
Citirea constantă are un rol pedagogic și tămăduitor. Chiar dacă unele pasaje nu sunt înțelese pe deplin de la început, revenirea stăruitoare asupra lor aduce, cu timpul, luminare. Dumnezeu Însuși, spune Sfântul Ioan, luminează mintea celui care citește cu sinceritate și dorință de adevăr.
Pregătirea sufletească pentru citirea Sfintei Scripturi
Sfânta Scriptură, având origine dumnezeiască, nu poate fi citită ca o carte obișnuită. Ea cere o stare de reculegere, o pregătire interioară și o curățire a sufletului. Sfântul Ioan avertizează că fără această pregătire, folosul lecturii poate fi mic sau chiar nul: „Nu putem să dobândim un câștig mare din lectura Sfintei Scripturi dacă nu ne-am curățit mai întâi sufletul”.
În tradiția patristică, cititorului i se cer anumite virtuți: inimă curată, cuget liniștit, lipsă de mândrie și de ambiții deșarte. Numai un suflet împăcat cu Dumnezeu și cu semenii poate pătrunde adâncimea cuvintelor inspirate și poate gusta din frumusețea adevărului dumnezeiesc.
Citirea cu luare-aminte și aprofundarea Scripturii
Sfântul Ioan nu se mulțumește cu o simplă lectură superficială a Scripturii. El îndeamnă la repetare, la luare-aminte și la aprofundare, asemenea elevilor care își însușesc temeinic lecțiile. Citirea grăbită, cantitativă, este considerată un semn de superficialitate, deoarece nu permite pătrunderea sensului adânc al textului sacru.
Deosebit de important este faptul că Sfântul Ioan recomandă citirea Scripturii în familie. Părinții, împreună cu soția și copiii, sunt chemați să repete acasă învățăturile auzite în biserică, transformând locuința într-o mică biserică domestică. Astfel, cuvântul lui Dumnezeu devine liantul unității familiale și temelia educației creștine.
Legătura dintre citirea Scripturii și viața morală
Un aspect esențial al învățăturii Sfântului Ioan Gură de Aur este legătura strânsă dintre citirea Scripturii și trăirea ei. Fără îndreptarea vieții și fără lucrarea virtuților, lectura devine nu doar inutilă, ci chiar vătămătoare.
Scriptura este înțeleasă cu adevărat doar atunci când este trăită, când citirea se unește cu rugăciunea, smerenia și despătimirea.
În acest sens, Sfântul Ioan avertizează că multe erezii și rătăciri au apărut din necunoașterea sau interpretarea greșită a Scripturii. De aceea, rolul preoților este esențial: ei trebuie să călăuzească poporul, explicând cuvântul dumnezeiesc, pentru ca acesta să rămână izvor de adevăr și viață.
Sfânta Scriptură, hrană duhovnicească zilnică
Pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, Scriptura este hrana sufletului, așa cum pâinea este hrana trupului. După cum trupul are nevoie de mâncare zilnică, tot astfel sufletul are nevoie de cuvintele credinței, de luare-aminte asupra lor și de păstrarea lor în inimă. Dragostea pentru Scriptură este semn al sănătății sufletești, iar lipsa acestei dorințe indică slăbiciune și primejdie duhovnicească.
Citirea cu râvnă aduce îmbogățirea cunoștințelor, dar mai ales luminarea minții și întărirea inimii. Chiar și atunci când nu există un dascăl omenesc, Dumnezeu Însuși devine Învățătorul celui care citește cu sinceritate și credință.
Leac pentru bolile sufletești și armă împotriva diavolului
Sfântul Ioan numește adesea Scriptura „leac duhovnicesc”, capabil să tămăduiască toate bolile sufletului. În paginile ei se află mângâiere pentru cei întristați, sprijin pentru cei încercați, îndreptare pentru cei căzuți și nădejde pentru cei deznădăjduiți. Nu există patimă sau ispită care să nu-și găsească leacul în cuvintele inspirate ale Scripturii.
Mai mult, luarea-aminte asupra Scripturii îl ține pe diavol departe. Sfântul Ioan afirmă că într-o casă unde se află Sfânta Scriptură, vrăjmașul nu îndrăznește să intre. Cuvântul lui Dumnezeu devine astfel pavăză, armă și scut împotriva atacurilor nevăzute.
Transfigurarea vieții și a vorbirii
Aprofundarea Scripturii nu rămâne fără roade vizibile. Ea transfigurează gândirea, vorbirea și întreaga viață a credinciosului. Graiul se curățește, mintea se luminează, iar sufletul se înalță spre cer.
Scriptura devine un sfetnic permanent, oferind răspunsuri și soluții pentru problemele vieții cotidiene.
Totodată, ea are o valoare cultural-educativă de neîntrecut. Deși scopul ei principal este mântuirea, bogăția de idei, frumusețea limbajului și profunzimea mesajului au influențat întreaga cultură a umanității. Sfântul Ioan o numește o comoară inepuizabilă, care se împarte tuturor fără să se împuțineze.
În viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfânta Scriptură este cartea vieții, izvor de lumină, hrană zilnică a sufletului și cale sigură spre mântuire
Citirea ei atentă, meditativă și unită cu trăirea poruncilor dumnezeiești aduce pace, bucurie și întărire sufletească. De aceea, este esențial ca printre preocupările zilnice ale creștinului să se numere citirea Scripturii, așa cum cu atâta stăruință a îndemnat marele ierarh al Bisericii. Prin cuvântul ei, omul se întâlnește cu Dumnezeu și își pregătește sufletul pentru bucuria veșnică a Împărăției cerurilor.