Pelerinajul anual de Roș Hașana (Rosh Hashanah), sărbătoarea Anului Nou evreiesc, atrage circa 30.000 de evrei hasidici care călătoresc spre orașul Uman din Ucraina, pentru a comemora pe rabinul Nachman din Breslov, unul dintre cei mai importanți lideri spirituali ai mișcării hasidice.
În ciuda contextului războiului din Ucraina și a pericolelor legate de acesta, mii de pelerini au început deja să sosească în Uman. Până în prezent, peste 14.000 de pelerini au ajuns în oraș.
Pentru a ajunge la destinație, mulți dintre aceștia tranzitează România, în special prin Aeroportul Bacău, după ce autoritățile din Republica Moldova au refuzat acordarea dreptului de tranzit pe teritoriul țării lor.
De duminică, curse aeriene neregulate au început pe ruta București – Tel Aviv – Bacău – Tel Aviv – București, fiind operate cu aeronave Airbus A330. Zboruri similare sunt planificate și pentru 6 octombrie, facilitând transportul pelerinilor în condiții de securitate și logistică adecvată.
Evreii hasidici reprezintă un grup distinctiv în cadrul iudaismului ortodox, fiind cunoscuți pentru aderența lor strictă la tradițiile religioase, spiritualitatea profundă și organizarea comunitară solidă. Originile mișcării hasidice datează din secolul al XVIII-lea, când Baal Shem Tov (Rabbi Israel ben Eliezer) a fondat această ramură mistică a iudaismului în Europa de Est, mai exact în zona Ucrainei de astăzi. Hasidismul a adus un nou mod de a practica iudaismul, accentuând importanța bucuriei, rugăciunii și experienței spirituale directe, într-un moment în care iudaismul tradițional era dominat de reguli stricte și studiu teologic formal.
Mișcarea hasidică s-a născut ca o reacție la ceea ce unii evrei considerau a fi o răceală spirituală și intelectualism excesiv în iudaismul din acea vreme. Baal Shem Tov a fost un mistic și învățător care credea că fiecare evreu putea avea o legătură directă și personală cu Dumnezeu, prin intermediul rugăciunii fervente și al bucuriei sincere. El a învățat că sfințenia se poate găsi în toate aspectele vieții de zi cu zi, nu doar în studiul textelor sfinte.
Această viziune a avut un impact profund asupra multor evrei din Europa de Est, în special asupra celor care se simțeau izolați sau alienați de elita rabinică a vremii. În scurt timp, mișcarea hasidică a câștigat un număr semnificativ de adepți, formând grupuri și comunități în jurul unor rabini carismatici, numiți „tzadikim” sau „rebbe.” Rebbii hasidici au devenit figuri centrale în comunitățile lor, fiind considerați intermediari spirituali între oamenii obișnuiți și Dumnezeu.
Unul dintre aspectele esențiale ale vieții hasidice este aderența strictă la legile iudaice, cunoscute sub numele de „Halacha.” Hasidicii urmează reguli religioase stricte legate de dietă (kashrut), sabat (Shabbat), rugăciune și îmbrăcăminte. Bărbații hasidici poartă de obicei haine tradiționale negre, pălării largi și „payot” (șuvițe laterale lungi), iar femeile poartă fuste lungi și acoperăminte pentru cap după căsătorie, conform tradițiilor de modestie.
Rugăciunea și ritualurile religioase sunt fundamentale în viața hasidică. Rugăciunea este adesea caracterizată de o intensitate emoțională puternică, exprimată prin cântec, dans și chiar mișcări fizice, cum ar fi legănarea corpului în timpul rugăciunii (o practică numită „shuckling”). Comunitățile hasidice pun un accent mare pe reuniunile comunitare în timpul sărbătorilor religioase și al ocaziilor speciale, cum ar fi „tisch” – o masă festivă condusă de rebbe.
Rebbele, liderii spirituali ai comunităților hasidice, joacă un rol central în viața adepților lor. Ei sunt văzuți ca ghizi spirituali și mentori, iar legătura dintre un rebbe și adepții săi este una profundă și personală. Un rebbe este considerat un tzadik, o persoană dreaptă, ale cărei rugăciuni au o putere specială. Adepții săi caută sfaturi spirituale și materiale, dar și binecuvântări pentru succes în afaceri, sănătate și familie.
Există mai multe dinastii hasidice importante, fiecare având propriul rebbe și propriile tradiții. Unele dintre cele mai cunoscute dinastii hasidice includ Satmar, Lubavitch (Chabad), Belz și Ger. Fiecare dinastie are un stil unic de leadership și diferite accentuări ale practicilor religioase. De exemplu, mișcarea Lubavitch, cunoscută și sub numele de Chabad, este deosebit de activă în activitățile misionare, încercând să atragă evreii seculari și neortodocși înapoi la tradiția religioasă.
Deși hasidismul a fost puternic afectat de Holocaust, multe comunități hasidice au reușit să supraviețuiască și să înflorească în America de Nord, Israel și Europa de Vest după război. Brooklyn, New York, este acum una dintre cele mai mari centre ale vieții hasidice, în special în cartiere precum Williamsburg și Crown Heights. De asemenea, în Israel, comunități mari de evrei hasidici pot fi găsite în orașe precum Bnei Brak și Ierusalim.
În ciuda izolării lor culturale față de societatea seculară, evreii hasidici au reușit să mențină tradițiile și structurile lor comunitare intacte, chiar și în societăți moderne și globalizate. Aceștia au propriile școli (yeshiva), sisteme de sănătate și rețele economice, care le permit să funcționeze într-o lume modernă fără a-și compromite credințele religioase și tradițiile.
VEZI ȘI – Cine este Greta Thunberg