În istoria mântuirii, Sfânta Scriptură ne vorbește despre câteva persoane alese care au avut o viață atât de plăcută lui Dumnezeu, încât au primit daruri neobișnuite, mai presus de fire.
Printre aceștia se află dreptul Enoh, unul dintre cei mai tainici oameni pomeniți în Vechiul Testament. Sfânta Scriptură spune puține despre el, dar arată că a fost atât de plăcut lui Dumnezeu, încât nu a gustat moartea, ci a fost luat la cer. Din acest motiv, Tradiția Bisericii îl numește „omul care nu a murit”.
Viața lui Enoh este un exemplu de credință și de apropiere de Dumnezeu. Deși a trăit într-o lume plină de păcat, el a rămas drept, iar Dumnezeu l-a răsplătit în chip minunat.
Cine a fost Enoh în Sfânta Scriptură
Enoh este pomenit în cartea Facerii, în genealogia urmașilor lui Adam, fiind al șaptelea de la Adam pe linia lui Set. El a trăit înainte de potop, într-o vreme în care păcatul începea să se înmulțească pe pământ.
Sfânta Scriptură spune:
„Enoh a trăit o sută şaizeci şi cinci de ani, şi atunci i s-a născut Matusalem. Şi a umblat Enoh înaintea lui Dumnezeu, după naşterea lui Matusalem, două sute de ani şi i s-au născut fii şi fiice. Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. Şi a plăcut Enoh lui Dumnezeu şi apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu.” (Facerea 5, 21-24)
Aceste cuvinte sunt scurte, dar pline de taină. Expresia „a umblat cu Dumnezeu” arată o viață de sfințenie, de ascultare și de comuniune cu Dumnezeu. Nu se spune că Enoh a fost puternic, bogat sau vestit, ci că a trăit în apropierea lui Dumnezeu.
Faptul că „nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu” a fost înțeles de Biserică drept o ridicare la cer fără moarte, o răsplată pentru viața lui curată.
Mărturia Noului Testament despre Enoh
Și în Noul Testament, dreptul Enoh este pomenit ca exemplu de credință. Sfântul Apostol Pavel îl amintește în Epistola către Evrei, în capitolul despre credință:
„Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu.” (Evrei 11, 5)
Acest verset arată clar că mutarea lui Enoh nu a fost întâmplătoare, ci o răsplată pentru credința lui. El este pus alături de marii drepți ai Vechiului Testament, precum Noe, Avraam și Moise.
De asemenea, Sfântul Apostol Iuda amintește profeția lui Enoh:
„Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a prorocit despre aceştia, zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Lui,Ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, şi de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşi, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui.” (Iuda 1, 14-15)
Prin aceste cuvinte vedem că Enoh nu a fost doar un om drept, ci și un proroc, care a vorbit despre judecata lui Dumnezeu.
De ce nu a murit Enoh
Biserica Ortodoxă învață că moartea a intrat în lume din cauza păcatului lui Adam. Toți oamenii sunt supuși morții, deoarece toți moștenesc firea căzută. Totuși, Dumnezeu a arătat încă din Vechiul Testament că are putere asupra morții și că poate ridica pe cei drepți.
Enoh și Sfântul Proroc Ilie sunt singurii despre care Scriptura spune clar că au fost luați la cer fără moarte.
Despre Ilie citim:
„Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.” (IV Regi 2, 11)
Prin acești doi drepți, Dumnezeu a arătat că moartea nu este starea firească a omului, ci o consecință a păcatului, și că omul poate ajunge la viața fără de moarte prin apropierea de Dumnezeu.
Sfinții Părinți spun că Enoh a fost luat de Dumnezeu pentru a nu vedea stricăciunea lumii și pentru a fi păstrat până la vremurile de pe urmă.
Tradiția ortodoxă despre Enoh și vremurile de pe urmă
În tradiția Bisericii există credința că Enoh și Ilie nu au murit, ci trăiesc prin puterea lui Dumnezeu și vor veni din nou înainte de sfârșitul lumii.
Această credință se bazează pe Apocalipsă, unde se vorbește despre doi martori ai lui Dumnezeu:
„Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor proroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului.”
(Apocalipsa 11, 3-4)
Mulți Sfinți Părinți au spus că acești doi martori sunt Enoh și Ilie, care vor veni înainte de a doua venire a lui Hristos pentru a mustra lumea și pentru a mărturisi adevărul.
După mărturia Apocalipsei, ei vor fi omorâți de Antihrist, iar apoi vor învia și se vor înălța la cer. Aceasta arată că Dumnezeu îi păstrează pentru o lucrare mare la sfârșitul veacurilor.
Ce înseamnă „a umbla cu Dumnezeu”
Despre Enoh nu se spune că a făcut minuni sau lucruri mari, ci că „a umblat cu Dumnezeu”. Această expresie este foarte importantă în viața duhovnicească.
A umbla cu Dumnezeu înseamnă:
– a trăi în ascultare de porunci,
– a avea credință statornică,
– a se feri de păcat,
– a avea rugăciune neîncetată,
– a căuta voia lui Dumnezeu în toate.
Sfântul Apostol Pavel spune:
„Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului.” (Galateni 5, 16)
Viața lui Enoh ne arată că sfințenia nu este doar pentru monahi sau pentru marii proroci, ci pentru orice om care trăiește cu Dumnezeu.
El a trăit într-o lume păcătoasă, dar nu s-a lăsat prins de rău. A rămas credincios și Dumnezeu l-a ridicat la Sine.
Enoh, chip al omului care se apropie de Dumnezeu
Sfinții Părinți văd în Enoh un simbol al omului care se curățește de patimi și se apropie de Dumnezeu.
Viața lui ne arată trei lucruri importante:
1. Credința adevărată
Fără credință nu putem fi plăcuți lui Dumnezeu.
„Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.” (Evrei 11, 6)
2. Viața curată
Enoh a trăit drept într-o lume nedreaptă.
Și noi suntem chemați să trăim creștinește chiar dacă lumea din jur nu trăiește după voia lui Dumnezeu.
3. Răsplata lui Dumnezeu
Dumnezeu nu uită pe cei care Îl iubesc.
Uneori răsplata nu se vede pe pământ, dar la Dumnezeu nimic nu se pierde.
Enoh nu a primit doar o viață lungă, ci a primit viață fără moarte.
Ce învățăm din viața lui Enoh
Viața acestui drept ne dă multe învățături:
– Sfințenia este posibilă și într-o lume păcătoasă,
– Dumnezeu vede viața ascunsă a omului,
– Credința adevărată aduce apropierea de Dumnezeu,
– Moartea nu este sfârșitul pentru cei drepți,
– Dumnezeu pregătește lucruri mari pentru cei care Îl iubesc.
Enoh nu a fost împărat, nu a fost conducător, nu a fost vestit între oameni, dar a fost plăcut lui Dumnezeu.
Și aceasta este cea mai mare cinste pe care o poate avea omul.
Enoh rămâne una dintre cele mai tainice și luminoase figuri ale Vechiului Testament
Deși Sfânta Scriptura spune puține despre el, aceste cuvinte sunt suficiente pentru a înțelege cât de mare a fost înaintea lui Dumnezeu.
El a trăit în credință, a umblat cu Dumnezeu și a fost mutat la cer fără să vadă moartea. Viața lui este o dovadă că apropierea de Dumnezeu schimbă destinul omului și că sfințenia nu este o poveste, ci o realitate.
Pentru creștinul ortodox, Enoh este un model de credință, de curăție și de statornicie. El ne arată că, dacă trăim cu Dumnezeu, nu moartea este sfârșitul, ci viața veșnică.
Așa cum spune Scriptura:
„Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei.”
(Înțelepciunea lui Solomon 5, 15)
Viața lui Enoh ne cheamă și pe noi să umblăm cu Dumnezeu, pentru ca la sfârșit să fim găsiți plăcuți Lui și să dobândim împărăția cea fără de sfârșit.