La sud-vest de Ierusalim, la numai câţiva kilometri depărtare de cetatea sfântă, se află localitatea Ein Karem, un loc deosebit de important pentru creştinătate şi mai ales pentru tradiţia ortodoxă. Aşezarea este identificată de mulţi cercetători şi de tradiţia bisericească drept patria Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului.
Locul binecuvântat al drepților Zaharia și Elisabeta
Evanghelistul Luca numeşte această regiune „ţinut muntos” şi „cetate a seminţiei lui Iuda”, indicând cadrul în care s-au petrecut unele dintre cele mai minunate evenimente ale începutului Noului Testament.
Ein Karem nu este doar o localitate istorică, ci un spaţiu încărcat de sfinţenie, unde credincioşii îşi amintesc de viaţa drepţilor Zaharia şi Elisabeta, de întâlnirea Maicii Domnului cu verişoara sa şi de naşterea celui care avea să pregătească venirea Domnului Iisus Hristos. Pentru pelerinii ortodocşi, acest loc rămâne o adevărată icoană vie a începuturilor mântuirii.
Originea şi semnificaţia numelui
Semnificaţia numelui Ein Karem nu este pe deplin lămurită, însă există mai multe interpretări. Unii cercetători îl traduc drept „izvor îmbelşugat”, alţii „izvorul viei”, iar o altă explicaţie simplă îl numeşte „izvorul Karemului”. Indiferent de interpretare, prezenţa unui izvor bogat a fost elementul central al aşezării, iar apa acestuia a oferit viaţă comunităţii încă din vremuri foarte vechi.
Localitatea era locuită încă din epoca bronzului, ceea ce arată vechimea şi continuitatea aşezării. În Vechiul Testament, Cartea lui Iosua menţionează Karemul ca fiind repartizat tribului lui Iuda. Este foarte posibil ca Ein Karem de astăzi să fie acelaşi Karem biblic, oraş al seminţiei lui Iuda, fapt ce întăreşte identificarea tradiţională cu locul evanghelic.
Această legătură cu tribul lui Iuda are şi o semnificaţie spirituală profundă: din această seminţie se năştea Mântuitorul, iar în acelaşi ţinut avea să vină pe lume şi cel ce Îl va arăta lumii.
Casa drepţilor Zaharia şi Elisabeta
Conform tradiţiei creştine, în Ein Karem s-a aflat casa drepţilor Zaharia şi Elisabeta, părinţii Sfântului Ioan Botezătorul. Sfântul Zaharia era preot din ceata lui Abia, iar Elisabeta era din neamul lui Aaron. Amândoi erau „drepţi înaintea lui Dumnezeu”, însă nu aveau copii, ceea ce în acea vreme era socotit o mare încercare.
Minunea s-a petrecut atunci când Arhanghelul Gavriil i-a vestit lui Zaharia, în templu, că Elisabeta va naşte un fiu, care va fi mare înaintea Domnului. Acest copil avea să fie Ioan, prorocul care va pregăti calea Mântuitorului.
Tradiţia aşază casa lor în Ein Karem, iar această identificare a fost păstrată de-a lungul veacurilor, fiind întărită de pelerinajele timpurii şi de mărturiile liturgice.
Vizita Maicii Domnului
Unul dintre cele mai emoţionante momente legate de Ein Karem este vizita Maicii Domnului la Elisabeta. După Buna Vestire, când Arhanghelul Gavriil i-a spus Fecioarei Maria că şi verişoara ei Elisabeta a zămislit la bătrâneţe, Maica Domnului a pornit „în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda”.
Această călătorie nu a fost una obişnuită, ci o mişcare a iubirii şi a ascultării. Ajunsă la Elisabeta, salutul Fecioarei a făcut ca pruncul Ioan să tresalte în pântecele mamei sale. Elisabeta, plină de Duhul Sfânt, a rostit binecuvântarea: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău”.
Maica Domnului a rămas acolo până aproape de naşterea lui Ioan. Astfel, Ein Karem devine locul întâlnirii dintre două mame sfinte şi dintre doi prunci: Iisus Hristos şi Înaintemergătorul Său.
Confirmarea tradiţiei prin pelerinaje
Identificarea localităţii Ein Karem drept locul evanghelic s-a consolidat prin mărturiile pelerinilor creştini. Arhidiaconul Teodosie, care a vizitat Ţara Sfântă în anul 530, menţionează distanţa de aproximativ 7,5 kilometri de la Ierusalim, distanţă ce corespunde perfect aşezării actuale.
De asemenea, un lecţionar gruzin anterior anului 638 aminteşte sărbătorirea Sfintei Elisabeta la Ein Karem, pe 28 august. Această mărturie liturgică arată că locul era deja recunoscut de comunitatea creştină drept patria dreptei Elisabeta şi a Sfântului Ioan.
Astfel, tradiţia nu este doar una populară, ea are temei istoric, liturgic şi este întărită de tradiţia pelerinajelor.
Bisericile bizantine şi mărturiile medievale
În secolele V-VII, bizantinii au ridicat aici o bisericuţă închinată Sfintei Elisabeta. Mai târziu, autori medievali au menţionat biserica „Bet-Zaharia” („Casa lui Zaharia”).
Egumenul rus Daniil, în celebra sa „Călătorie” din începutul secolului al XII-lea, descrie acest loc şi aminteşte o altă biserică a Sfintei Elisabeta, situată aproape de casa lui Zaharia. Potrivit tradiţiei păstrate şi în scrieri vechi, aici Elisabeta şi pruncul Ioan ar fi scăpat de slugile regelui Irod, care căutau să ucidă pruncii.
Această tradiţie, chiar dacă apare într-un text apocrif, arată cât de puternică era convingerea creştinilor că Ein Karem a fost locul copilăriei Sfântului Ioan.
Mai târziu, cruciaţii au găsit aici două sanctuare şi le-au reconstruit, păstrând astfel continuitatea cultului.
Ein Karem în prezent, loc de pelerinaj
Astăzi, Ein Karem este un important loc de pelerinaj creştin. Aici se află Mănăstirea rusească Gorny (numită şi „Muntele”), unde se păstrează o icoană cinstită a Maicii Domnului din Kazan, un stâlp din casa Sfântului Zaharia şi a Elisabetei şi o piatră pe care, potrivit tradiţiei, ar fi propovăduit Sfântul Ioan.
În apropiere se află izvorul Maicii Domnului, care curge între mănăstirea rusească şi mănăstirea franciscană a Vizitei. Tradiţia spune că aici a poposit Fecioara Maria când a venit la Elisabeta.
De asemenea, în Ein Karem există şi alte aşezăminte monahale, precum mănăstirea Surorilor Sionului (fondată în anul 1860) şi mănăstirea Surorilor Rozariului (fondată în anul 1910), semn că locul continuă să inspire viaţa spirituală şi rugăciunea.
Semnificaţia duhovnicească a locului
Ein Karem nu este doar un punct geografic, ci un simbol al începutului mântuirii. Aici se întâlnesc smerenia şi credinţa, bătrâneţea roditoare şi tinereţea curată, prorocia şi împlinirea ei.
În casa drepţilor Zaharia şi Elisabeta vedem răsplata răbdării şi a credinţei. În întâlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta vedem bucuria lucrării Duhului Sfânt. În naşterea Sfântului Ioan vedem începutul vestirii pocăinţei.
Pentru credinciosul ortodox, Ein Karem aminteşte că Dumnezeu lucrează în tăcere, în locuri simple şi în oameni smeriţi. Nu palatele au fost alese pentru începutul Evangheliei, ci o casă modestă din ţinutul muntos al lui Iuda.
Chemarea la pocăință și trezire duhovnicească
Pelerinajul la Ein Karem sau pomenirea lui în rugăciune ne îndeamnă să cultivăm aceleaşi virtuţi ale drepţilor Zaharia şi Elisabeta: răbdarea, credinţa şi nădejdea. Totodată, ne aminteşte de chemarea Sfântului Ioan Botezătorul la pocăinţă şi pregătire sufletească.
Aşa cum Ioan a pregătit calea Domnului, tot astfel fiecare creştin este chemat să pregătească în inima sa venirea Domnului nostru Iisus Hristos prin curăţirea de păcate, prin rugăciune şi prin fapte bune.
Ein Karem rămâne, aşadar, nu doar patria Sfântului Ioan, ci şi un loc al trezirii duhovniceşti pentru toţi cei care caută apropierea de Dumnezeu.