După un an de creștere continuă, economia Japoniei a înregistrat un recul de 0,2% în primul trimestru din 2025, depășind prognozele analiștilor care estimau o contracție mai modestă, de doar 0,1%. Această scădere este pusă în principal pe seama diminuării exporturilor, care au avut o contribuție negativă semnificativă asupra Produsului Intern Brut.
Deși pe termen anual, datele arată o creștere solidă de 1,7%, cel mai bun rezultat din primul trimestru al anului 2023 până acum, ritmul trimestrial de încetinire ridică îngrijorări. La nivel anualizat, contracția a fost și mai accentuată, de 0,7%, față de o așteptare de 0,2%, notează cnbc.
Exporturile au scăzut cu 0,6% față de trimestrul anterior, afectând direct performanța economică, într-un context marcat de incertitudini comerciale, în special în relația cu Statele Unite. În paralel, cererea internă a crescut cu 0,6%, susținând totuși o parte a economiei, datorită încrederii în companiile japoneze pe piața locală.
Relațiile comerciale cu SUA rămân tensionate, iar negocierile recente nu au dus la un acord clar, în timp ce tarifele impuse de Washington continuă să pună presiune pe exportatorii niponi. Totuși, oficialii japonezi spun că impactul direct al acestor tarife asupra PIB-ului din primul trimestru a fost limitat, dar recunosc riscurile pe termen mediu.
În plus, yenul slab, deși teoretic avantajos pentru exporturi, a fost contracarat de competitivitatea tot mai mare a Chinei, mai ales în domeniul echipamentelor industriale, unde produsele chineze oferă servicii post-vânzare mai bune și calitate comparabilă.
În plan monetar, Banca Japoniei a menținut dobânda cheie la 0,5%, dar a avertizat că economia ar putea încetini în continuare din cauza incertitudinilor globale și a scăderii cererii externe. Cu toate acestea, o parte dintre membrii consiliului de conducere susțin că inflația ridicată – 3,6% în aprilie – ar putea justifica o majorare viitoare a dobânzilor, dacă estimările privind activitatea economică se confirmă.
În concluzie, Japonia traversează o perioadă mixtă: exporturile sunt în scădere, dar consumul intern rămâne robust, iar politica monetară este într-o fază de așteptare prudentă, în funcție de cum vor evolua negocierile internaționale și cererea globală.
Japonia, a treia cea mai mare economie a lumii, este un exemplu fascinant de reziliență, adaptabilitate și contradicții economice. Cu o istorie marcată de miracole economice, stagnare prelungită și provocări demografice majore, Japonia continuă să joace un rol esențial în economia globală, chiar dacă nu întotdeauna în lumina reflectoarelor.
După cel de-al Doilea Război Mondial, Japonia a reușit una dintre cele mai spectaculoase reconstrucții economice din istorie. De la o țară devastată, a devenit, în doar câteva decenii, un simbol al disciplinei industriale, al tehnologiei avansate și al exporturilor puternice. Branduri precum Toyota, Sony, Panasonic sau Honda au devenit sinonime cu fiabilitatea și inovația.
Această „ascensiune economică miraculoasă” a fost susținută de investiții masive în educație, o cultură corporatistă bazată pe loialitate și eficiență, dar și de o politică economică orientată spre industrie și comerț internațional.
Totuși, începutul anilor ’90 a adus o schimbare dramatică. Prăbușirea pieței imobiliare și bursiere a generat ceea ce a fost numit „deceniul pierdut” – o perioadă lungă de stagnare economică, deflație și datorii publice în creștere. De fapt, Japonia încă resimte ecoul acelor ani, cu o economie care, deși stabilă, nu reușește să-și regăsească ritmul alert de creștere din trecut.
Una dintre cele mai mari provocări actuale este declinul demografic. Cu o populație în scădere și o rată a natalității foarte mică, Japonia se confruntă cu un deficit de forță de muncă, costuri sociale ridicate și o presiune constantă asupra sistemelor de pensii și sănătate.