În calendarul liturgic ortodox, Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul al IV-lea Ecumenic se prăznuiește în a doua duminică după Pogorârea Sfântului Duh, într-o atmosferă de adâncă recunoștință față de cei care au apărat cu jertfelnicie adevărul despre Persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este o zi în care Biserica Ortodoxă aduce laudă și pomenire celor 630 de Sfinți Părinți care, adunați în anul 451 la Calcedon, au statornicit dogma celor două firi ale Domnului Iisus Hristos: dumnezeiască și omenească, unite într-o singură Persoană, fără confuzie, fără schimbare, fără împărțire și fără separare.
Contextul istoric și nevoia convocării sinodului
Sinodul al IV-lea Ecumenic a fost convocat în timpul domniei împăraților Marcian și Pulheria, într-o perioadă marcată de frământări teologice intense. La baza tulburării stătea o nouă erezie care amenința unitatea și dreapta învățătură a Bisericii, monofizitismul, propovăduit de Eutihie, un monah din Constantinopol. Acesta susținea că după Întrupare, natura umană a Domnului Iisus Hristos a fost absorbită de cea dumnezeiască, rămânând astfel o singură fire în Persoana Domnului, cea dumnezeiască.
Această învățătură falsă era o reacție exagerată împotriva nestorianismului, o altă erezie care despărțea firea divină de cea omenească în Hristos, mergând până la ideea că Fecioara Maria nu a născut pe Dumnezeu, ci doar pe omul Iisus. Astfel, în dorința de a evita despărțirea firilor, Eutihie a căzut în extrema cealaltă, negând însăși realitatea umanității lui Hristos.
În fața acestor confuzii, a fost nevoie de un nou sinod ecumenic care să reafirme credința ortodoxă, clarificând taina Întrupării și păstrând echilibrul între dumnezeirea și umanitatea Mântuitorului.
Desfășurarea sinodului și lucrarea Duhului Sfânt
Sinodul s-a desfășurat în orașul Calcedon (în apropiere de Constantinopol), în biserica Sfintei Mucenițe Eufimia. La el au participat 630 de episcopi din întregul imperiu, făcându-l cel mai numeros sinod ecumenic din istorie.
Un moment deosebit care a marcat acest sinod și care a rămas în conștiința Bisericii drept o mărturie a intervenției divine, a fost minunea legată de moaștele Sfintei Eufimia. Pentru a arăta clar adevărul, cele două tomuri: al ortodocșilor și al ereticilor, au fost sigilate și așezate pe pieptul sfintei. După rugăciune și postire, când s-a deschis racla, tomul ortodocșilor a fost găsit în mâinile sfintei, iar cel al ereticilor lepădat la picioarele ei. Această minune a confirmat poziția ortodoxă și a înmuiat inimile multora.
Mărturisirea de credință de la Calcedon
Sinodul a condamnat erezia lui Eutihie și a reafirmat învățătura ortodoxă despre Hristos: „Mărturisim pe Unul și Același Domn al nostru Iisus Hristos, desăvârșit în dumnezeire și desăvârșit în omenitate, Dumnezeu adevărat și om adevărat, din suflet rațional și trup, de o ființă cu Tatăl după dumnezeire și de o ființă cu noi după omenitate; în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărțire, fără despărțire.”
Această formulare teologică, cunoscută ca „Dogma de la Calcedon”, este una dintre pietrele de temelie ale credinței ortodoxe. Ea afirmă adevărul că Domnul Iisus Hristos este într-adevăr Dumnezeu și într-adevăr om, fără ca firea dumnezeiască să altereze sau să distrugă firea omenească, și fără ca firea omenească să micșoreze dumnezeirea Sa.
Importanța sinodului pentru Biserica Ortodoxă
Sinodul al IV-lea Ecumenic a avut o importanță capitală pentru teologia ortodoxă. A întărit simbolul de credință de la Niceea și Constantinopol, a stabilit hotare clare în teologia hristologică și a întărit autoritatea canonică a sinoadelor anterioare. De asemenea, a pus bazele unei înțelegeri corecte a tainei mântuirii, pentru că mântuirea omului nu este posibilă decât printr-un Hristos adevărat Dumnezeu și adevărat om.
Doar un Hristos care este cu adevărat Dumnezeu are puterea de a mântui, iar doar un Hristos care este cu adevărat om poate să Se identifice cu neamul omenesc, să ia asupra Sa păcatele noastre și să moară pentru noi.
Cinstirea Sfinților Părinți, o mărturie a fidelității față de Adevăr
Duminica închinată acestor Sfinți Părinți este o chemare la fidelitate, la păstrarea nealterată a credinței ortodoxe, așa cum a fost transmisă nouă de către Sfinții Apostoli și păstrată de Sinoadele Ecumenice. Nu este vorba despre o simplă comemorare istorică, ci despre o actualizare a luptei pentru Adevăr într-o lume în care relativismul, sincretismul religios și confuzia spirituală sunt tot mai răspândite.
Acești Părinți nu au fost doar teologi sau intelectuali ai vremii, ci bărbați sfinți, purtători ai Duhului Sfânt, care au înțeles că mântuirea lumii depinde de adevărul mărturisit despre Domnul Iisus Hristos. În fața presiunilor politice, a amenințărilor sau a pericolelor de moarte, ei nu au făcut compromisuri, ci au mărturisit cu tărie că „Iisus Hristos este Același ieri și azi și în veci!”
Mesajul acestei Duminici pentru noi, cei de astăzi
Într-o vreme în care mulți oameni tind să creadă că adevărul poate fi relativ, că toate religiile ar duce la același dumnezeu, Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul al IV-lea Ecumenic ne readuce la realitatea de nezdruncinat a Adevărului absolut revelat în Hristos. Ortodoxia nu este un sistem teologic inventat de oameni, ci expresia vie a lucrării Duhului Sfânt în Biserică.
Această duminică ne cheamă să cunoaștem credința ortodoxă, să o trăim cu sfințenie și să o apărăm cu demnitate, așa cum au făcut-o cei 630 de Părinți de la Calcedon. Nu putem vorbi despre mântuire fără adevărul despre Hristos, așa cum nu putem vorbi despre iubirea lui Dumnezeu, fără crucea și Învierea Fiului Său.
Astăzi, mai mult ca oricând, este nevoie de creștini mărturisitori, care să ducă mai departe lumina lăsată de acești mari sfinți ai Ortodoxiei.
Condac la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon
Glasul 8
Propovăduirea Apostolilor şi învăţăturile Părinţilor au întărit credinţa Bisericii; care, purtând haina adevărului cea ţesută din teologia cea de sus, drept îndreptează şi slăveşte taina cea mare a dreptei credinţe.
Tropar la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon
Glasul 8
Preaslăvit eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel Ce luminători pe pământ pe Părinţii noştri i-ai întemeiat şi printr-înşii la adevărata credinţă pe noi, pe toţi, ne-ai îndreptat, mult Îndurate, Slavă Ţie.