O echipă internațională de cercetători, inclusiv profesori de la Binghamton University, State University of New York, a realizat cel mai lung foraj de sedimente efectuat vreodată sub un strat de gheață, obținând un record care se întinde pe 23 de milioane de ani. Descoperirea oferă oamenilor de știință informații cruciale pentru a înțelege comportamentul viitor al West Antarctic Ice Sheet în contextul încălzirii globale.
Miezul de sedimente, lung de 228 de metri, a fost extras de sub 523 de metri de gheață, în cadrul unui campament de cercetare la Crary Ice Rise, situat la marginea West Antarctic Ice Sheet. Acesta conține un arhiv climatologic al perioadelor mai calde din istoria Pământului, oferind indicii despre cât și cât de rapid s-ar putea topi stratul de gheață sub efectul temperaturilor ridicate. „Ceea ce am realizat depășește orice precedent; cele mai lungi foraje sub gheață anterior realizate măsurau sub 10 metri”, a explicat Molly Patterson, co-cercetător principal și profesor asociat la Binghamton University.
Descoperirea este esențială, având în vedere că West Antarctic Ice Sheet conține suficientă gheață pentru a ridica nivelul global al mării cu 4–5 metri în cazul topirii totale. Până acum, modelele de predicție a topirii se bazau pe date indirecte obținute lângă stratul de gheață sau sub platformele glaciare plutitoare, însă miezul obținut prin proiectul SWAIS2C (Sensitivity of the West Antarctic Ice Sheet to 2°C) oferă un record direct al modului în care marginea acestui ghețar s-a comportat în perioadele calde din trecut.
Analiza preliminară a sedimentelor, bazată pe identificarea unor fosile microscopice marine, a indicat că miezul acoperă o perioadă de 23 de milioane de ani, inclusiv epoci când temperatura globală medie a fost semnificativ mai ridicată decât +2°C față de era pre-industrială. Aceasta oferă oamenilor de știință posibilitatea de a cuantifica factorii de mediu care au determinat retragerea ghețarului, precum temperatura oceanului sau structura sedimentelor în perioadele de deschidere a oceanului acolo unde acum se află gheață de 500 de metri grosime.
Forajul a reprezentat o provocare logistică și tehnică majoră. Echipa de 29 de oameni – cercetători, ingineri și specialiști polari – a lucrat într-un campament de corturi pe gheață, la 700 km de cea mai apropiată bază, parcurgând 1.100 km cu echipamentele de foraj pe Ross Ice Shelf, cu sprijinul programelor naționale Antarctic New Zealand și United States Antarctic Program. Ploaia, cețurile înghețate și temperaturile extreme au pus presiune suplimentară pe echipă, întârziind transportul echipamentelor și accesul oamenilor la locație.
Pe măsură ce miezul a fost extras, cercetătorii au identificat o varietate de straturi sedimentare, de la nămol fin până la pietriș cu roci mari, indicând alternanțe între perioade acoperite de gheață și epoci de ocean deschis sau platforme glaciare plutitoare. „Am văzut sedimente specifice sub ghețar, dar și materiale tipice oceanului deschis sau marginilor platformelor glaciare cu ghețari desprinzându-se”, a declarat Patterson.
Această descoperire marchează un pas important în înțelegerea modului în care stratul de gheață din Vestul Antarcticii răspunde la temperaturi ridicate și va oferi date critice pentru modele climatice care prezic impactul încălzirii globale asupra nivelului mării. În plus, proiectul deschide noi frontiere în cercetarea polară, demonstrând că explorarea geologică la mari distanțe de bazele principale este posibilă chiar și în condiții extreme.
VEZI ȘI – Maya Hawke: nuntă surpriză pentru actrița din „Stranger Things”