A citi Cartea Facerii nu înseamnă doar a descifra un text vechi, ci a ne așeza în duhul adevăratei credințe. Sfinții Părinți ne învață că Scriptura nu se tâlcuiește „după placul nostru”, nici după criteriile unei „înțelepciuni moderne”, ci în duhul Tradiției vii. Discuția despre „literal” și „alegoric” devine adesea confuză: unii resping orice lectură literală de teamă să nu fie confundați cu fundamentalismul protestant; alții reduc totul la litera, pierzând sensul duhovnicesc. Predania patristică, însă, așază lucrurile limpede: sensul istoric-literal al Facerii stă la temelia sensurilor simbolic, moral și duhovnicesc, iar cititorul credincios nu are voie să substituie cu fantezii proprii cuvintele Duhului.
Învățătura Sfântului Vasile cel Mare
În Hexaemeron, Sfântul Vasile spune:
„Cei care nu interpretează cuvintele Scripturii în sensul lor propriu spun că apa de care vorbește Scriptura nu e apă, ci altceva, de altă natură… Eu, când aud că Scriptura zice iarbă, înțeleg iarbă; când aud plantă, pește, fiară, dobitoc, pe toate le înțeleg așa cum sunt spuse. Nu mă rușinez de Evanghelie. […] Mi se pare însă că cei ce nu înțeleg lucrul acesta, adică cei care folosesc interpretarea alegorică, au încercat să dea Scripturii o vrednicie închipuită, punând pe seama ei propriile ideI … Deci să fie înțeleasă Scriptura așa cum a fost scrisă!”
Sfântul Vasile arată și cum, la cuvântul lui Dumnezeu, lumea a luat ființă deodată:
„La acest cuvânt, toate pădurile s-au îndesit, toți arborii s-au ridicat iute în sus… Toate crângurile s-au acoperit îndată de tufani deși, și așa-numiții arbuști ce slujesc la facerea ghirlandelor… care nu erau mai înainte pe pământ, toți într-o clipită de vreme au apărut.”
Învățătura Sfântului Efrem Sirul
Sfântul Efrem Sirul, în tâlcuirea sa la Facere, spune limpede:
„Nimenea să nu creadă că zidirea cea de șase zile este o alegorie; tot așa, nu este îngăduit a zice că ceea ce pare, potrivit celor istorisite, a fi fost zidit în șase zile, a fost zidit într-o singură clipă… Trebuie să știm că întocmai cum cerul și pământul care s-au zidit întru început sunt chiar cerul și pământul, iar nu altceva ce s-ar înțelege sub numele de cer și pământ, tot așa orice altceva se zice a fi fost zidit și tocmit cu rânduială după zidirea cerului și a pământului nu sunt numiri goale, ci însăși ființa firilor zidite corespunde puterii numelor acestora.”
El adaugă:
„Deși atât lumina, cât și întunericul au fost zidite într-o clipită, totuși atât ziua, cât și noaptea Zilei întâi au ținut câte douăsprezece ceasuri fiecare.”
„Iar după ce [lui Adam] i s-a scos coasta într-o clipită de ochi, și tot într-o clipită i-a luat locul carnea, când osul cel gol a luat înfățișarea deplină a unei femei și toată frumusețea ei, atunci Dumnezeu a adus-o și a înfățișat-o lui Adam.”
Sfântul Efrem arată clar că fiecare Zi a avut douăzeci și patru de ore, împărțite în seară și dimineață, iar cele spuse în Scriptură trebuie înțelese întocmai cum sunt scrise.
Învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur
Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuiește și el Facerea „așa cum e scrisă”.
„Astăzi deci [Dumnezeu] vine la ape și ne arată că, prin cuvântul Lui și prin porunca Lui, apele au dat din ele viețati însuflețite. Spune-mi care cuvânt ar putea înfățișa minunea? Care limbă va fi îndestulătoare pentru a lăuda pe Creator? A spus numai atât: Să răsară pământul, și îndată l-a trezit spre naștere. […] Numai cu cuvântul au fost aduse toate la ființă.”
Despre facerea Evei, Sfântul Ioan scrie:
„Scriptura spune că Dumnezeu a luat o coastă. Cum a făcut din această singură coastă o ființă întreagă? Dar pentru ce spun eu cum a făcut o ființă întreagă din această singură coastă? Spune-mi cum a fost luată coasta? Cum n-a simțit Adam când i s-a luat? La întrebările acestea nu poți răspunde. Răspunsul îl știe numai Cel ce a făcut creatura.”
Și adaugă despre ordinea facerii omului:
„După cum atunci când are să vină un împărat într-un oraș este nevoie să meargă înainte însoțitorii și toți ceilalți, ca să pregătească palatul împărătesc, și așa intră împăratul în palat, în același chip și acum. Vrând Dumnezeu să-l pună pe om peste toate cele de pe pământ ca împărat și stăpânitor, i-a zidit mai întâi această locuință frumoasă, lumea; și numai după ce a fost gata totul l-a adus pe om ca să o stăpânească.”
Sfântul Ioan avertizează:
„A nu crede în cele scrise în dumnezeiasca Scriptură, ci a introduce altele din mintea ta, acest lucru socot că aduce mare primejdie pe capul celor ce îndrăznesc să facă aceasta.”
Învățătura Sfântului Grigorie Teologul
Sfântul Grigorie Teologul arată și el că zidirea s-a împărțit în șase Zile, cu rânduială:
„Zilelor [facerii] li se adaugă o anume întâietate, doime, treime, și tot așa, până la a șaptea zi de odihnă de la lucru, împărțindu-se prin aceste zile toată zidirea, tocmita cu rânduială de legi negraite, dar nu alcătuită într-o clipă, de către Cuvântul cel Atotputernic…”
Despre facerea omului, spune:
„Faptul că omul s-a ivit ultimul în lume, cinstit cu lucrarea mâinii și cu chipul lui Dumnezeu, nu este câtuși de puțin neașteptat; căci pentru el, ca pentru un împărat, trebuia pregătit sălașul împărătesc, și numai atunci avea să fie adus în el împăratul, însoțit de toate făpturile.”
Învățătura Sfântului Grigorie Palama
Sfântul Grigorie Palama lămurește raportul dintre înțelesul literal și cel simbolic, referindu-se la tâlcuirea Sfântului Grigorie Teologul:
„Cum toate cele ce subzistă și se produc se numesc în teologia analogică și anagogică îndeobște simboluri, Sfântul Maxim a putut numi și el aici acea lumină simbol…, precum și Grigorie supranumit Teologul a numit „contemplație” pomul cunoștinței binelui și răului… Dar pentru aceasta ea n-a fost pentru el plăsmuire și simbol inconsistent… A făcut aceasta oare pentru că nu erau ei prezenți cu adevărat, ci au fost plăsmuiți și ei în chip simbolic?”
Astfel, talcuirea duhovnicească nu anulează realitatea istorică, ci o întărește.
Dreapta tâlcuire a Cărții Facerii
Din învățătura Sfinților Părinți vedem limpede că:
- Cele spuse în Facere trebuie primite „așa cum au fost scrise”.
- Zidirile lui Dumnezeu s-au făcut la porunca Sa „într-o clipită”, dar în rânduială de șase Zile.
- Adam a fost făcut din pământ, iar Eva din coasta lui Adam, nu prin procese firești.
- Alegoria și tâlcuirea duhovnicească sunt primite de Părinți numai dacă nu desființează înțelesul istoric.
Aceasta este dreapta tâlcuire a Cărții Facerii, pe care Biserica a păstrat-o prin Sfinții Părinți, și pe care suntem datori să o primim cu credință, fără a o amesteca cu înțelepciunea lumească.